Are omul vreo certitudine?

nu.

astazi esti, maine nu esti, vorba slagarului din folclorul nou....

Numenume a scris:

Foarte riguroasa fisa ta analitica in privinta certitudinilor omului

Poftim concret eu consider ca singura certitudine pt. mine faptul ca "sunt", atentia, a nu se confunda cu vreo forma spirituala de sunt, sau cu "exist", e vorba de "sunt" cel ce ma aflu in golul gandurilor si trairilor constiente.

Ce spui e o certitudine a oricarui om, iti dau detalii daca imi ceri.

Da,e o certitudine subiectivă,pe care oricare din cei ce citesc cele scrise de tine o pot accepta sau -nu

Faptul că tu,faţă de tine

Rodica` a scris:

nu.

astazi esti, maine nu esti, vorba slagarului din folclorul nou....

Ce te face sa crezi ca maine nu mai esti, adica ce te face sa crezi ca prin moarte dispari ca posibilitate de "a fi" (ma rog nu stiu in ce varaianta posibila am putea continua sa fim)?

sorin5 a scris:

Da,e o certitudine subiectivă,pe care oricare din cei ce citesc cele scrise de tine o pot accepta sau -nu

Faptul că tu,faţă de tine

Abc2009ro a scris:

Pfoaa...alta cu intelepciunea ei seculara. :P Sa inteleg ca si pentru tine 1+1=2 e doar o parere pe care daca vrei ti-o poti schimba maine in 1+1=3 ?

Chiar e asa de greu de inteles ca niciun domeniu nu iti ofera certitudinea pe care ti-o ofera matematica? Si asta e valabil doar pentru matematica teoretica. Cand incepi sa o aplici, apar si incertitudinile. Nici macar conventiile sociale nu iti ofera certitudine absoluta. Azi ma cheama Ioana Popescu, maine ma marit si o sa ma cheme Ioana Ionescu. Daca nu-mi place prenumele meu, o sa ma cheme Florentina Ionescu, iar daca emigrez in SUA o sa ma cheme Jeanny Ionda.

Numenume a scris:

Constat ca ai considerat ceea ce eu am numit "sunt" ca fiind o certitudine subiectiva, adica conform definiri tale:

Eu insa nu am afirmat nici o singura data ca ma refer la "sunt" ca la cel ce sunt om, acesta, OMUL, e o stare, este starea mea de participare si chiar confundare cu "exist", e o identificare cu existentializarea lumii si a mea, cu participarea mea la un experiment (sa zic asa) existential.

Eu in momentul in care ma consider om in intelesurile clasice ale termenului, deja am pierdut din vedere esenta mea, si anume "calitatea" de a fi".

"A fi" nu e nicicum o certitudine subiectiva a mea pe care ceilalti o pot accepta sau nu, e o certitudine a oricarui om, daca si voi sunteti din aceeasi plamada ca si mine.

Si asa cum am mai zis, eu nu am o multime de certitudini, ci una singura, "sunt".

Intelegi la ce ma refer? Nici unul din simturi si nici simtirea (afectivitatea) nu iti da pe "sunt", poate doar constiinta, insa nu am cu cine discuta despre constiinta ca sa incerc ma edific.

sorin5 a scris:

Numenume a scris:

Ma amuza putin dialogul, cat timp le/a luat oare oamenilor pana au reusit sa inteleaga pe cei ce vorbeau alta limba decat a lor, in vremurile si situatiile cand fiecare stia numai limba comunitati sale.

Incerc si eu sa spun ceva de oarece vreme dar nu am reusit.

Uite ca tu folosesti la randu/ti termeni a caror definitie pt. mine poate fi alta.

Eu zic asa, si incep cu ce m/ai intrebat:

1-particip la a exista ca om si o constat.

2-dar ma pot constata si "a fi" careia nu ii dau denumirea "exist" deoarece se confunda cu asa zisa materialitate a mea de la pct.1.

3-cand "sunt" insa, nu pot sa imi dau seama de nimic, doar "sunt" si atat, deabia cand ies din "sunt", constat ca pot balansa intre "sunt" (pct. 2) si "exist", (pct. 1).

In "sunt" nu pot sa constat ceva, nici cel putin ca "sunt", asta o fac dupa ce ies, trec din nou in "exist", dar pot sa am totusi ceea ce eu am numit constienta sinelui, nu am indraznit sa o numesc constiinta sinelui.

Nimic mai simplu-,,Dubito,ergo cogit;Cogito,ergo sum''

Şi ai rezolvat problemele de legătură

sorin5 a scris:

Nimic mai simplu-,,Dubito,ergo cogit;Cogito,ergo sum''

Şi ai rezolvat problemele de legătură

Numenume a scris:

Nu stiu sigur daca am inteles asa ca te rog sa/mi traduci.

Stii, daca dai unui savant si unui copil aceeasi problema banala de rezolvat e posibil ca savantul sa ofere un tratat intreg din care sa nu mai intelegi nimic iar copilul sa scrie un singur rand, pur si simplu edificator.

Nu o interpreta ca atac la persoana in nici un caz, era asa o constatare personala bazata pe experienta mea.

O sa te intreb si pe tine ceva, daca vrei sa dai curs cu toata bunavointa si desigur daca pot eu sa ma fac inteles.

Crede/ma, ne complicam inutil, deci:

-Ti s/a intamplat vreodata sa fii cazut pe ganduri?

-Dar sa fii intrebat "la ce te gandeai", si sa raspunzi "la nimic", deoarece efectiv ti/ai dat seama dupa ce ai fost intrebat ca de fapt tu nu gandeai, erai cazut in golul mintii constiente?

-Acest gol al mintii constiente este "sunt".

-Trezirea din "sunt", produsa in exemplul dat de persoana care te/a intrebat, e trecere din nou in "exist".

-Probabil ca non-eul de care vorbesti, e ceea ce eu numesc necunoscutul, cauzator atat de "sunt" (sunturi), cat si de existentialitate.

Intr/un cuvant 'totul", eu l/am numit inexistenta/existenta.

La repezeală!

-Dacă am

sorin5 a scris:

La repezeală!

-Dacă am