Directive mentale ale societatii romanesti si ale mass-media

Ninja2 a scris:

Voi ce directive aveti?:P

Din ce am citit, zic e ca nu au fost prea bune, parintii nu v-au dat prea multa libertate, nu?

Am avut libertate totala. Niciodata restrictii. Nici macar la ora de intoarcere, trebuia doar sa spun la cat consider ca ajung. Am primit insa sfaturi si am decis singura pe care pot si trebuie sa le urmez si pe care nu.

Daca suna sau nu urat nu conteaza, n-ai citit de metodele de terapie aparute dupa al 2-lea razboi mondial? ce afirma ele e frumos? nu, dar daca asa stau lucrurile trebuie sa le acceptam oricat de urate sunt.

Bine, aflam maine :P.

Athmy a scris:

Si nu sunt iluzii, eu nu imi cladesc existenta pe niste iluzii. Povestile nu sunt iluzii, sunt adevarate, de ce citesc copiii povesti?

Asa zice oricine, iar mirajul asta ii tine pe foarte multi in lanturi, cand o sa poti accepta ca libertatea e in mare parte o iluzile atunci o sa poti ajunge liber.

E comod totusi lantul, doar e cladit intr-o viata intreaga, ofera o siguranta ciudata.

Scorpionul_Rosu a scris:

...la frecarea cu obiecte straine :P

Eh, atunci cine se aseamana sa se adune :P

Ninja2 a scris:

Daca suna sau nu urat nu conteaza, n-ai citit de metodele de terapie aparute dupa al 2-lea razboi mondial? ce afirma ele e frumos? nu, dar daca asa stau lucrurile trebuie sa le acceptam oricat de urate sunt.

Bine, aflam maine :P.

Tu Ninja2, vezi ca am mai editat mesajul anterior, cu ceva completari utile.

Imi dai o lectie de viata acum? Ce e urat si ce e frumos, eu zic ce e bine si ce e rau, ca nu sunt estetician.

N-am citit nici o metoda de terapie, ca n-am considerat necesar pana sa pice napasta, dar si asa nu cred ca mai am nevoie acum.

Accept si uratul, n-ai grija, dar doar daca m-am procopsit cu el, nu il chem cutu cutu

Ninja2 a scris:

Daca suna sau nu urat nu conteaza, n-ai citit de metodele de terapie aparute dupa al 2-lea razboi mondial? ce afirma ele e frumos? nu, dar daca asa stau lucrurile trebuie sa le acceptam oricat de urate sunt.

Bine, aflam maine :P.

Asa zice oricine, iar mirajul asta ii tine pe foarte multi in lanturi, cand o sa poti accepta ca libertatea e in mare parte o iluzile atunci o sa poti ajunge liber.

E comod totusi lantul, doar e cladit intr-o viata intreaga, ofera o siguranta ciudata.

Acum te-am priceput, tu vorebesti de fapt despre tine. Asa se intampla cand nu inteleg nimic din ce spui si la ce te referi, ai gandurile tale de tine stiute :)

Uite, eu imi pot sustine afirmatiile, iti pot da numele a catorva carti de psihologie care explica mirajul iluziei foarte bine, tu cum ai putea sa-mi arati ca viata nu ti-o cladesti pe o iluzie? exact, n-ai cum, n-ai un punct de referinta obiectiv la fel ca mine.

P.s. nu m-am exclus, n-am zis ca nu am lantul propriu

Ninja2 a scris:

Uite, eu imi pot sustine afirmatiile, iti pot da numele a catorva carti de psihologie care explica mirajul iluziei foarte bine, tu cum ai putea sa-mi arati ca viata nu ti-o cladesti pe o iluzie? exact, n-ai cum, n-ai un punct de referinta obiectiv la fel ca mine.

P.s. nu m-am exclus, n-am zis ca nu am lantul propriu

La mine desprinderea de iluzii s-a facut dintr-o mare necesitate, nu ma mai suportam pe mine, nu ma mai intelegeam pe mine, a fost imperativ, si am constientizat. Nu se bazeaza pe carti, ce au scris altii.

Si ca sa iti raspund tie Curioasa

Eu n-am avut libertate deloc, am luptat tot timpul pentru un strop de libertate, m-am obisnuit fara ea si cu iluzia ei, pentru ca sa-mi dau seama ca nu se mai poate asa. Acum in sfarsit traiesc si sunt libera, deci stiu sa o pretuiesc si a meritat lupta.

Nu e scris in carti, nici in stele nu stiu daca e scris.

Ei, si uite asa presupun ca trebuie sa fac totul de capul meu, ce punct de referinta sa am? Ca ala fara libertate nu mi se pare viabil. Asa ca gandesc liber si traiesc cum pot si cat pot, nu accept asa opiniile tuturor, fiecare stie mai bine pentru el. Dar te poti intelege cu mine si ma pot intelege cu tine, asta conteaza.

Bine, bravo, sunt destui care renunta la iluzii, poate esti printre ei.

Aici suntem pe forumul de psihologie, ti-ar fi necesare cunostinte minime de psihologie ca sa intelegi unele topicuri, ai putea chiar sa incepi cu topicurile care deja sunt, explica destule. E si un topic cu carti folositoare.

Athmy a scris:

Si ca sa iti raspund tie Curioasa

Eu n-am avut libertate deloc, am luptat tot timpul pentru un strop de libertate, m-am obisnuit fara ea si cu iluzia ei, pentru ca sa-mi dau seama ca nu se mai poate asa. Acum in sfarsit traiesc si sunt libera, deci stiu sa o pretuiesc si a meritat lupta.

Nu e scris in carti, nici in stele nu stiu daca e scris.

Pacat ca a trebuit sa fie asa... pe mine nu m-a constrans nimeni niciodata. Doar ca am fost iubita f mult si asta m-a oprit sa fac ceea ce stiu ca nu ar fi placut celor care ma iubesc.

Ninja2 a scris:

Bine, bravo, sunt destui care renunta la iluzii, poate esti printre ei.

Aici suntem pe forumul de psihologie, ti-ar fi necesare cunostinte minime de psihologie ca sa intelegi unele topicuri, ai putea chiar sa incepi cu topicurile care deja sunt, explica destule. E si un topic cu carti folositoare.

Tot nu te lasi. Nu am intrat pe forum sa imi imbogatesc cunostintele de psihologie, sau din pasiune pentru aceasta stiinta nobila.

Tu esti asa pasionat de ea?

mica_curioasa a scris:

Pacat ca a trebuit sa fie asa... pe mine nu m-a constrans nimeni niciodata. Doar ca am fost iubita f mult si asta m-a oprit sa fac ceea ce stiu ca nu ar fi placut celor care ma iubesc.

Si pe mine m-au iubit, altfel eram dusa rau, sau cine stie cum. Si ii iubesc si eu, doar ca metodele nu au fost potrivite.

In viata trebuie sa accepti, si sa ramai la sentimente, tot restul la un moment dat nu mai conteaza.

Ninja2 a scris:

Bine, bravo, sunt destui care renunta la iluzii, poate esti printre ei.

Aici suntem pe forumul de psihologie, ti-ar fi necesare cunostinte minime de psihologie ca sa intelegi unele topicuri, ai putea chiar sa incepi cu topicurile care deja sunt, explica destule. E si un topic cu carti folositoare.

Am si o surpriza pentru tine, am facut 1 an facultatea de Psihologie la Iasi, dupa care m-am reprofilat, nu pricepeam mare lucru si mai mult ma incurca decat ma ajuta.

Am asa in suflet inca o slabiciune pentru ea, a fost prima mea alegere. Dar primele alegeri nu sunt neaparat cele mai potrivite.

Si chiar daca nu am cunostinte, am cap si il pot folosi. Ma dau la o parte daca e ceva ce ma depaseste sau o discutie prea intelectuala.

Din ce am auzit si citit cunostintele din facultate nu sunt cele de care ai nevoie la terapie, pe scurt, e 0 facultatea :P, citeste analiza tranzactionala, Gestalt, psihanaliza moderna etc. ca sa-ti faci o idee daca te mai intereseaza.