Început de Darianna, Joi 12 ian 2006 · 627 răspunsuri · 89.078 vizualizări
Pharrell22 a scris:Am spus in alt mesaj postat, ca avortul in urma unui viol mi se pare indreptatit.Daca viata iti este pusa in pericol de sarcina iar mi se pare indreptatit.Dar asa fara motive cat de cat solide nu pot sa fiu de acord...Pe lungimea asta de unda am postat toate mesajele,acum sigur fiecare are dreptul sa faca ce vrea si sa-si traiasca viata cum vrea.
din punctul tau de vedere, cam care ar trebui sa fie acele motive cat de cat solide?
Sunt de acord cu harald. Cred ca doar ea poate decide ce trebuie sa faca. Doar ca, din pacate, lipsa ei de experienta ingreuneaza mult luarea unei decizii corecte pentru ca nu e in totala "cunostinta de cauza", sa zic asa, ca sa poata contrabalansa ambele tipuri de implicatii si sa stabileasca care sunt mai grave...
Si eu nu cred ca e imoral sa faci avort pentru ca te gandesti ce e mai rau: sa avortezi sau o responsabilitate asumata la un moment nepotrivit, care iti poate afecta in mod negativ tot restul vietii? Nu e vorba doar de asta: de ce sa nasti un copil care sa creasca cu constiinta ca nu a fost dorit, eventual sa fie dat spre adoptie dupa un timp, cand proaspata mamica realizeaza ca nu mai poate face fata. Asa apar si copiii strazii, pe care ii dispretuim atata, ca si pe cainii comunitari, ca si pe orice altceva care ne "incurca" existenta. Dar EI de unde apar? Tacerea e complicitate...
E trist ceea ce se intampla, cred ca pot spune ca la 16 ani hai sa nu zic ca ma jucam cu papusile, dar aveam cu totul alte preocupari. Nu e vorba de "pe vremea mea, mamaie..." ca inca nu am nici 30 de ani, dar cred ca fiecare varsta trebuie traita la timpul ei, si spun ca e trist sa te incarci cu experiente menite de obicei adultilor, care pe capul tau sunt o povara cu mult prea mare si te maturizeaza fortat...
Nu stiu cum e la unele femei, dar pe mine avortul pur si simplu ma ingrozeste. Il privesc ca pe o crima.
Scuzele sunt inutile. Nu-mi pasa de ele.
O sa las aici o povestioara pentru cele care se gandesc sa faca un avort. Si mai ales pentru cele care il trateaza cu o foarte mare usurinta.
Mama, as fi vrut sa te cunosc !
5 octombrie - Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un samburas de mar, dar de acum sunt eu insami. O fiinta umana. Si desi asa de putin formata e sigur ca voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochi albastrii si stiu ca voi indragi florile.
10 octombrie - Am mai crescut putin, dar sunt inca mica si nu pot face nimic, mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca inca nu stie ca ma poarta in pantece si ca ma hranesc cu sangele ei.
23 octombrie - A inceput sa mi se formeze gura, ia ganditi-va putin! Peste un an am sa rad, mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarata persoana ? Sunt cineva, asa ca firmitura de paine, oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie - Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum inainte ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca vreodata ca sa se odihneasca. Si apoi dupa multi ani ea va obosi si se va opri si eu voi muri. Dar pana atunci eu sunt la inceputul eternitatii mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie - Cresc putin in fiecare zi. Bratele si picioarele mele prind sa capete forme. Dar va trebuie sa astept inca o buna bucata de vreme pana cand picioarele mele sa ma poarte si eu sa ma arunc in bratele mamei mele, sa-l pot imbratisa si pe tatal meu.
12 noiembrie - Acum a inceput sa se formeze micutele degete la mainile mele. E de mirare cat sunt de mici si totusi ele vor fi minunate! Ele vor sti sa mangaie un caine, sa arunge o minge, sa culeaga o floare, sa atinga o alta mana... poate ca intr-o zi voi picta un tablou...
20 noiembrie - Astazi pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei sa sunt acolo, intr-adevar plina de viata... Esti fericita mama ???
25 noiembrie - Tatal meu si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate ca ei vor astepta un baietel. Dar eu am sa le fac o surpriza si o sa ma cheme .... ca pe mama mea.
10 decembrie - mi s-a format si fata, sper ca o sa seman cu mama
13 decembrie - Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in jurul meu. In curand insa ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor. N-am vazut inca nici marea, nici muntele, nici curcubeul, oare cum vor fi in realitate ?
14 decembrie - Mama aud cum iti bate inima, ma intreb daca si tu auzi inima mea care bate asa de incet tap-tap tap- tap ! O sa ai o fetita sanatoasa si voinica mama... ai sa vezi! Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale, sa-ti mangai fata. Sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti asa cum te astept si eu, nu-i asa ?
20 decembrie - Mama, mama de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost asa de fericite impreuna....................
Editat Sâm 17 nov 2007 01:00
Vanilla_ a scris:Nu stiu cum e la unele femei, dar pe mine avortul pur si simplu ma ingrozeste. Il privesc ca pe o crima.Scuzele sunt inutile. Nu-mi pasa de ele.
O sa las aici o povestioara pentru cele care se gandesc sa faca un avort. Si mai ales pentru cele care il trateaza cu o foarte mare usurinta.
Au fost lasate aici linkuri catre filmulete cu fetusi avortati, ce te face sa crezi ca povestioara aia o sa faca ceva?!
DAriaNA2006 a scris:Au fost lasate aici linkuri catre filmulete cu fetusi avortati, ce te face sa crezi ca povestioara aia o sa faca ceva?!
Si nici filmultele alea n-au avut nici un impact? Crezi?
Vanilla_ a scris:Si nici filmultele alea n-au avut nici un impact? Crezi?
S-a discutat si rediscutat acest subiect mult timp. Cu ceva timp in urma. S-au lasat si filmulete si de toate.
Vanilla_ a scris:Si nici filmultele alea n-au avut nici un impact? Crezi?
Poate au avut! Poate nu! Oricum, cand o femeie se decide sa nu pastreze copilul, nimic nu o poate intoarce din drum. Nici macar povestioara aia de mai sus.
Editat Sâm 17 nov 2007 16:53
Probabil este asa. Eu am o prietena care a ramas insarcinata cand inca era un copil. Si voia sa faca un avort. Isi dorea copilul dar ii era teama de parinti. Am convins-o sa discute cu ei, sa scape de teama.
Culmea, desi ii era foarte frica, parintii au incurajat-o si i-au spus ca vor fi alaturi de ea. Si ca acolo unde mananca 3, mananca si al 4-lea.
Si in ziua de azi ii multumeste lui Dzeu pentru ca faptul ca a vorbit cu parintii, pentru ca altfel, copilul nu s-ar fi nascut.
Acum sunt toti sanatosi... si s-a descurcat cu cresterea copilului.
Stiu ca multe adolescente practic nu au alta solutie decat avortul dar parca este tratat cu prea multa usurinta.
A avut noroc de parinti cu mintea deschisa. Altfel nu l-ar fi facut. Mai ales daca nu exista si suportul tatalui copilului.
Depinde de caz. Sunt si pro sunt si contra.