Pixelut a scris:Aici e vorba de o acuzatie grava pe care tu o continui sa o lansezi la adresa noastra, cea de
idolatrie. Ti-am mai spus: accept ideea de inutilitate a cultului religios in lumina jertfei Mantuitorului. Nu inseamna ca sunt de acord, dar o accept ca punct de vedere valabil.
Insa acuzatia de idolatrie e deplasata. Noi nu facem decat sa continuam cele poruncite de Domnul indumnezeite in Hristos. Acuzatia de INUTILITATATE e o problema, dar acuzatia de IDOLATRIE e alta problema. Daca lumanarile pe care le ardem in biserica inseamna idolatrie, daca tamaia cu care sunt tamaiate lacasele noastre de cult e idolatrie inseamna ca tot idolatrie erau si lumanarile vechilor iudei, tot idolatrie era si tamaierea Templului. Chiar nu vezi fondul problemei? Inutilitate e una, idolatrie e alta. NU sunt sinonime.
Pai tocmai asta este ,draga Pixelut, Domnul Isus nu va poruncit niciodata sa faceti aceste lucruri.Voi ati ales sa le faceti ,dupa capul vostru!
Atunci cand Uza si-a intins mana sa prinda Chivotul dus in carul cu boi, fiindca era sa cada jos,el a fost lovit de Domnul cu moartea! Stii de ce? Fiindca Domnul le-a spus clar : Chivotul trebuia dus pe umeri cu drugii si nu in car!
Voi faceti ceva care nu va poruncit Dumnezeu sa faceti! O faceti pe raspunderea voastra!
Biserica primara avea alte practici decat cele pe care le aveti voi.Plus ca nu mai era nevoie de obiecte de cult pentru a avea o relatie cu Tatal,intrarea la Tatal se face prin Cristos!
Obiectele de cult si legea data de Dumnezeu in VT ,avea menirea sa aduca pe om in prezenta lui Dumnezeu.
In Noul Testament tocmai asta n-i se explica ,intrarea la Tatal nu se mai face prin Lege ci prin har.Harul s-a aratat oamenilor prin Cristos Domnul! Tot ce pui intre tine si Tatal este idolatrie!
1TIM 2:5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,
EVR 8:6 Dar acum Hristos a capatat o slujba cu atit mai inalta cu cit legamintul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.
Pixelut a scris:Dar nimeni nu e scutit de pacat in afara de Hristos. Si apostolii au pacatuit. Toti, pana la unul. Toti l-au tradat pe Hristos - vezi exemplul lui Petru - atunci cand isi pierdusera speranta.
Ideea e mult mai simpla: cand Hristos a gandit Biserica stia foarte bine ca lipsa pacatului ar fi o conditie absurda. Asa ca nu a conditionat formarea Bisericiii de calitatea oamenilor. Exista o erezie - catarii - care conditioneaza apartenenta la Biserica prin puritatea membrilor ei. E absurd! Oamenii raman oameni, toti, pana la unul. Sfintenia nu inseamna absenta oricarui pacat, ci un raport intre curatenie si pacat, raport care inclina in cazul sfinteniei in favoarea curateniei. Dar asta nu inseamna absenta totala a pacatului. Pacatuim fara sa vrem, ne aprindem, ne certam, ne luam de par, gresim, ne cerem scuze... Suntem oameni, asta e clar, si Dumnezeu nu ne cere mai mult decat putem da.
In lume sunt doua categorii de oameni:
Pacatosi iertati
Pacatosi care nu au iertarea!
In Biserica avem pacatosi iertati. Insa sa nu intelegem ca avem oameni care au fost iertati si acum fac ce vor. Sa intelegem ca avem oameni care au primit iertarea din mana lui Cristos si acum au o viata noua,schimbata si umbla pe acest pamant in lumina Evangheliei lui Cristos! Un crestin nu este scos din prezenta pacatului ,acest lucru va avea loc doar in glorie! Aceasta insa nu motiveaza pe oamenii care sunt in Biserica si traiesc sub puterea pacatului.Un crestin este caracterizat de faptul ca pacatul nu mai are putere asupra lui,nu-l mai poate robi!
Pentru a intelege acest lucru trebuie sa intelegem ce este aceea mantuire si cum se manifesta ea in viata omului:
In acest proces al Mantuirii sunt implicate toate trei persoanele din Dumnezeu : Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Exista trei cuvinte ce caracterizeaza ceea ce Dumnezeu face in procesul mantuirii: justificare, sfintire si glorificare; fiecare din aceste cuvinte se refera la un anumit timp respectiv trecut, prezent si viitor. Mantuirea este un act in trecut, un proces in prezent si o culminare glorioasa in viitor. Dumnezeu ne-a eliberat de sub pedeapsa pacatului, ne elibereaza de puterea pacatului si ne va elibera de prezenta pacatului.
1. Mantuirea este salvarea de sub pedeapsa pacatului sau justificarea, proces care a avut loc in trecut la cruce la Golgota, prin rastignirea Domnului Isus.
2. Mantuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea pacatului, sau sfintirea, proces care are loc in timpul vietii credinciosului sau in prezent (2 Cor 1:6, Fil.1:6, Fil.2:12-13, 2Petru1:5-11). Duhul Sfant are un rol foarte important in procesul de sfintire, producand nasterea din nou (Ioan 3:3), cand credinciosul devine copil al lui Dumnezeu, (Ioan 1:12), devenind o noua creatura, ( 2 Cor. 5;17). Dumnezeu lucreaza prin toate mijloacele ca sa ne faca asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul Sfant lucreaza ca noi sa avem o natura noua, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16, 2Cor 5:17).
Acest proces are loc dupa ce omul a primit pe Domnul Isus (Mantuirea), in viata lui; de-acum, viata lui noua este un proces al cresterii si maturizarii in asemanare cu Domnul Isus. In mod real, puterea pacatului a fost zdrobita prin moartea si invierea Domnului Isus Hristos. Prin credinta si noi putem intra in prezenta acestei victorii.
3. Totodata, mantuirea este salvarea din prezenta pacatului sau glorificarea, proces care are loc in viitor (Rom13:11; Apoc 21:3-4;1 Ioan3:2).
Scopul lui Isus pentru fiecare credincios este sa ne prezinte inaintea Tatalui Ceresc (Efes.5:25-27) si acest fenomen poate avea loc fie prin moartea biologica a credinciosului (2Cor.5::friends:, fie prin venirea Domnului Isus, cand credinciosii vor deveni ca Domnul (1Ioan3:2), curatiti si desavarsiti, bucurandu-se de toate avantajele cerului ( Apoc 21:3-4).
Privind la rezultatul mantuirii in viata omului, este foarte important ca procesul mantuirii sa penetreze si viata noastra, a fiecareia dintre noi. Mantuirea este scopul lui Dumnezeu pentru noi oamenii.
MariaB a scris:Biblia citita asa cum citesc ziarul nu imi va spune mai mult decat ziarul
Biblia citita in Biserica ma ajuta sa inteleg - ceea ce inteleg depinde de mine!
Atunci cand o citesti fara Duhul Sfant, Biblia nu-ti poate spune nimic! Nu literele Scripturii sau Biserica ii da valoare Scripturii,ci Duhul Sfant care insoteste Cuvantul lui Dumnezeu!
Biserica care nu are Duhul Sfant este una moarta care duce pe om in ratacire, cu Biblia in mana!