Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Cercetătorii au reuşit să preia controlul asupra creierului unui animal

Oamenii de ştiinţă pot afla ce visezi înainte să te trezeşti, graţie unei noi tehnologii

Oamenii de ştiinţă au descoperit o metodă prin care pot afla ce visează un om chiar în timp ce acesta doarme.

O echipă de cercetători coordonaţi de Yukiyasu Kamitani, un specialist din cadrul ATR Computational Neuroscience Laboratories din Kyoto, Japonia, a folosit aparate de imagistică funcţională (fMRI) pentru a scana creierul a trei persoane în timp ce acestea dormeau, înregistrându-le totodată undele cerebrale cu ajutorul aparatelor de electroencefalografie (EEG).

Cercetătorii au trezit participanţii atunci când au detectat un tipar al undelor cerebrale asociat viselor, i-au întrebat ce au visat, şi apoi le-au cerut să se culce la loc.

Experimentul a fost efectuat în secvenţe de trei ore, ce au fost repetate de 7-10 ori în zile diferite pentru fiecare participant. În timpul fiecărei secvenţe participanţii erau treziţi de 10 ori pe oră. Fiecare voluntar a raportat de-a lungul unei ore 6-7 vise cu elemente vizuale, astfel că cercetătorii au acumulat în total aproximativ 200 de vise.

Majoritatea viselor reflectau experienţe tipice, de zi cu zi, însă unele conţineau şi evenimente neaşteptate, precum un dialog cu un actor celebru. Cercetătorii au extras cuvintele cheie din rapoartele verbale ale participanţilor şi au ales 20 de categorii, precum "maşină", "bărbat", "femeie" sau "computer", ce apăreau mai des în aceste rapoarte.

Apoi, Kamitani şi colegii săi au selectat fotografii ce reprezentau fiecare categorie, au scanat creierul participanţilor în timp ce aceştia se uitau la respectivele fotografii şi apoi au comparat tiparele de activitate cerebrală înregistrate înainte ca voluntarii să fie treziţi.

Cercetătorii au analizat activitatea din zonele V1, V2 şi V3 ale creierului, care joacă un rol important în etapele timpurii ale procesării vizuale şi care codifică elementele de bază ale scenelor vizuale, precum contrastul sau orientarea marginilor. De asemenea, oamenii de ştiinţă au studiat alte regiuni care joacă un rol în funcţiile vizuale avansate, precum recunoaşterea obiectelor.

În anul 2008, Kamitani şi colegii săi au relatat că pot decodifica activitatea cerebrală asociată etapelor timpurii ale procesării vizuale pentru a reconstrui pe baza acestora imaginile arătate participanţilor. Acum, cercetătorii au descoperit că activitatea înregistrată n regiunile cerebrale ce joacă un rol în funcţiile vizuale avansate poate fi folosită pentru a prezice cu acurateţe conţinutul viselor oamenilor.

"Am construit un model pentru a prezice dacă vreuna dintre cele 20 de categorii de conţinut era prezentă în visele participanţilor", a declarat Kamitani. "Analizând activitatea cerebrală înregistrată cu 9 secunde înainte să trezim participanţii, puteam să prezicem dacă visul acestora conţinea un bărbat, de exemplu, cu o acurateţe de 75% - 80%", a explicat cercetătorul.

Rezultatele studiului sugerează că visele şi percepţia vizuală folosesc aceleaşi mecanisme din regiunile cerebrale ce joacă un rol în funcţiile vizuale avansate.

"Această cercetare este interesantă şi captivantă. Pe lângă faptul că sugerează că visele folosesc aceleaşi zone din creier folosite atunci când suntem treji pentru reprezentări vizuale, studiul sugerează totodată că amintirea viselor se bazează pe memoria de termen scurt, pentru că decodarea viselor era mai eficientă cu câteva secunde înainte de trezire", a comentat Jack Gallant, un specialist în neuroştiinţe din cadrul Universităţii California.

Kamitani şi colegii săi intenţionează acum să colecteze date similare din faza de somn REM (Rapid Eye Movement), asociată la rândul său viselor. "Acest efort urmează să fie unul mult mai dificil, pentru că va trebui să aşteptăm cel puţin o oră până când participanţii la studiu vor atinge această fază de somn, însă va merita să facem acest efort, căci o mai bună înţelegere a conţinutului viselor şi a relaţiilor pe care acestea le au cu activitatea cerebrală ne va permite să înţelegem funcţia viselor", a concluzionat cercetătorul japonez.

Surse: descopera.ro, nature

Descoperirea arheologică din România ce va stârni furtună în lumea internaţională

Un fragment ceramic inscripţionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenţa scrisului în Neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, la nord de Miercurea Sibiului, a anunţat Miercuri, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca.

Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat lucrările de cercetare arheologică pe traseul autostrăzii Sibiu - Orăştie - lotul 3, a prezentat Miercuri, într-o conferinţă de presă, un fragment ceramic descoperit într-un complex de locuinţe datate de dinainte de anul 6.000 î.d.Hr.

Fragmentul ar putea dovedi că în perioada respectivă existau sisteme de scriere şi, potrivit lui Sabin Luca, este "singurul fragment cunoscut, din acest moment cronologic, cu astfel de simboluri".

"Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozioane, am publicat nu ştiu câte volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care, în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine. Când va apărea în lumea internaţională, va stârni o furtună", a afirmat directorul Muzeului Naţional Brukenthal.

Complexul de locuinţe a fost descoperit în situl arheologic denumit "Miercurea Sibiului 2", localizat la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei, şi atestă primul val de neolitizare din România.

"Am avut şansa să descoperim încă un sit din primul val de neolitizare din România. (...) Acesta se datorează unor comunităţi care au venit în vremea aceea de undeva dinspre Macedonia, cele mai apropiate analogii pentru materialele descoperite aflându-se în Macedonia sârbească şi în cea grecească, deci în nordul Greciei. E ciudat, dar asta este istoria. Din punct de vedere ştiinţific, este o descoperire deosebită", a declarat Sabin Luca.

Arheologii sibieni au explorat trei locuinţe, alături de cuptoare, şi mii de fragmente de ceramică, dar ar mai putea fi în apropiere, după aprecierile lor, alte trei sau patru locuinţe din această perioadă, rămase neexplorate.

"Descoperirile ne arată că aceste comunităţi au venit năvalnic cu noile tehnologii ale neoliticului: agricultura, creşterea animalelor, arhitectura de alt tip, alte relaţii sociale, faţă de vânătorii ce stăteau pe aici, şi au stăpânit locul, mai întâi în această zonă - Oltenia, o parte din Banat, şi jumătatea de Vest a Transilvaniei", a explicat Sabin Luca.

Săpăturile au fost realizate la o adâncime de aproximativ cinci metri, în perioada Martie - Iunie anul curent.

"Oricat ne-am fi căznit, nu am fi reuşit să descoperim situl prin mijloace academice fiindcă au fost la 4 - 5 metri adâncime. Cu niciun mijloc de detecţie actual nu se putea descoperi acest sit. Nimeni nu sapă cu hârleţul la patru metri, sperând că va descoperi ceva", a mai spus directorul muzeului din Sibiu.

În situl "Miercurea Sibiului 2" au fost găsite în total, 29 de complexe cu material arheologic, ce aparţin Neoliticului timpuriu, culturii Starčevo-Criş, primei epoci a fierului şi perioadei Evului Mediu timpuriu.

Sursa: HotNews

Stocarea volumului imens de date produs azi, va putea fi făcut pe bucăţele de sticlă, unde pot rezista aproape la infinit

Problema păstrării sigure, pe timp

Primul animal capabil să distingă lumina a trăit acum circa 700 de milioane de ani

Un nou, studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Bristol, a descoperit că văzul a început să se dezvolte în urmă cu aproximativ 700 de milioane de ani.

De-a lungul timpului, momentul istoric în care fiinţele au început să dezvolte capacitatea de a percepe lumina a fost intens contestat. Oamenii de ştiinţă au fost împărţiţi în două tabere: una a celor care credeau că primele creaturi care au putut distinge lumina au fost bureţii şi uma a celor care susţineau că meduzele au fost primele animale dotate cu un grup de celule fotoreceptoare.

Cercetătorii au analizat un grup de bureţi numiţi Oscarella carmela şi un tip de meduze Cindaria, un grup de animale despre care se credea că au deţinut primele perechi de ochi. Folosind o simulare computerizată, specialiştii au testat fiecare ipoteză cu privire la evoluţia timpurie a văzului.

Analiza a încorporat toate informaţiile genomice disponibile provenite de la animalele relevante, şi au constat că primul animal care a perceput lumina a fost un strămoş compun al meduzelor şi bureţilor, care deţinea opsină şi care a trăit acum 700 de milioane de ani.

Iniţial, opsina a fost considerată o proteină "oarbă" dar se pare că, de-a lungul a 11 milioane de ani ea a suferit modificări care i-au premis să perceapă lumina.

Surse: descopera.ro, SCIENCE CODEX

Ce sunt ciudatele formaţiuni care apar pe Marte primăvara ?

Au fost observate pentru prima oară în 1998, iar de atunci, cercetătorii tot încearcă găsească o explicaţie.

Imaginile luate de sonda Mars Reconaissance Orbiter au adus în atenţia lumii aceste formaţiuni, pe care specialiştii le numesc "araneiforme", din cauza asemănării lor cu păianjenii.

Ele apar brusc în fiecare primăvară (marţiană), se dezvoltă pe măsură ce temperatura creşte, apoi, în cursul iernii, dispar.

Au fost formulate diferite ipoteze asupra naturii lor. Între altele, un grup de oameni de ştiinţă din Ungaria e de părere că ar fi colonii de microorganisme marţiene fotosintetizante, care se dezvoltă primăvara, când soarele încălzeşte mai tare.

Totuşi, explicaţia cea mai acceptată azi - menţionată şi de N.A.S.A. pe site-ul său oficial - ţine de dinamica sezonieră a proceselor geologice marţiene, fără a implica organisme vii, a căror existenţă pe Marte nu a fost deocamdată dovedită.

Astfel, aceste formaţiuni araneiforme observate în zona polului sud marţian ar fi şanţuri în solul marţian, produse de vaporizarea gheţii.

Atmosfera foarte bogată în dioxid de carbon a planenei Marte se condensează parţial în timpul iernii, formând calote glaciare de gheaţă carbonică (dioxid de carbon solid) în dreptul polilor planetei. Primăvara, oadată cu creşterea temperaturilor, această gheaţă sublimează, adică trece din stare solidă direct în stare gazoasă. Dioxidul de carbon astfel format se acumulează, creând zone de presiune în sol şi săpând astfel canale (cu adâncimea de 1-2 metri), pe măsură ce se îndreaptă spre un punct în care poate "scăpa" din sol înapoi în atmosferă. Adesea, aceste canale formează un model radiar, având în centrul punctul prin care dioxidul de carbon ţâşneşte în atmosferă, ca apa şi vaporii din craterul unui gheizer terestru.

Surse: descopera.ro, n pr, N.A.S.A.

Super-folia transparentă care poate menţine alimentele proaspete pentru c

O idee îndrăzneaţă pentru combaterea încălzirii globale: ecranul din praf de asteroizi

Cercetătorii scoţieni de la Universitatea din Strathclyde cred că un asteroid ar putea fi adus în vecinătatea planetei noastre şi apoi folosit pentru a crea un colosal nor de pulbere care ar ecrana radiaţiile solare.

Deoarece asteroidul creează o atracţie gravitaţională, norul de pulbere ar rămâne în apropierea sa, în loc de a se dispersa în spaţiu.

Ideea face parte dintr-o serie de soluţii îndrăzneţe, la scară foarte mare, incluse în domeniul geoingineriei, o abordare tehnologică ce urmăreşte modificarea climei Terrei prin reflectarea, redirecţionarea sau absorbţia radiaţiilor solare.

Norul de praf, care s-ar afla permanent între Soare şi asterorid, ar acţiona ca un filtru, fără a apărea totuşi ca un ecran uriaş care să oprească lumina Soarelui, aşa cum îşi imaginează adesea oamenii.

Totuşi, cercetătorii de la Strathclyde subliniază faptul că ei nu propun nicio soluţie geoinginereasacă în locul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

"Implementarea unor soluţii din sfera geoingineriei, ne-ar putea ajuta să câştigăm timp pentru a găsi o soluţie valabilă pe termen lung de a combate schimbările climei terestre. Norul de praf nu este o soluţie permanentă, dar ar putea înlătura efectele schimbărilor climatice pentru o anumită perioadă de timp, pentru a permite mijloacelor cu acţiune mai lentă, precum sechestrarea carbonului, să-şi facă efectul", a explicat Russell Bewick, unul dintre autorii proiectului.

O soluţie propusă anterior implica instalarea unor oglinzi uriaşe în spaţiu, pentru a redirecţiona razele solare, dar construirea şi apoi amplasarea oglinzilor pe orbită - sau construirea lor chiar acolo - ar presupune nişte costuri prohibitive.

O altă soluţie propusă viza, de asemenea, crearea unui ecran de praf care să protejeze Pământul de radiaţii aşa cum o fac norii. Dar un asemenea ecran s-ar dispersa, în timp, din cauza atracţiei gravitaţionale exercitate de Lună, Soare şi planetele din Sistemul Solar.

Astfel, ideea cercetătorilor scoţieni este inovatoare prin faptul că ar folosi câmpul gravitaţional propriu al unui asteroid pentru a ţine pe loc norul de praf, împiedicându-l să se împrăştie în spaţiu.

Asteroidul ar urma să fie plasat în aşa-numitul punct Lagrange L1, un punct din spaţiu în care atracţia gravitaţională a Soarelui şi cea a Pământului se află în echilibru. L1 se găseşte la aproximativ 1,5 milioane km depărtare de Pământ.

Asteroidul ar urma să fie echipat cu un dispozitiv electromagnetic puternic, care ar fi folosit atât pentru a manevra asteroidul, pentru a-l amplasa în poziţia dorită, cât şi pentru a crea, printr-o explozie la suprafaţă, norul de praf care ar forma ecranul.

Cercetătorii consideră că un "candidat" potrivit ar fi Ganymed 1036, cel mai mare dintre asteroizii aflaţi în apropierea Pământului. Conform calculelor, Ganymed ar putea genera un nor de praf suficient de de mare pentru a bloca 6.58% din radiaţia solară care ajunge la Pământ, absolut suficient pentru a contracara nivelul actual al încălzirii globale.

Norul de praf ar avea o masă de 5 cvadrilioane (5.000.000.000.000.000) kg şi o lărgime de aproximativ 2.500 km.

Principala provocare tehnologică ţine de posibilitatea manipulării unui asteroid atât de mare, dar există şi dificultăţi de alt ordin: un asteroid atât de mare aflat în vecinătatatea Terrei ar putea reprezenta un potenţial pericol pentru planetă şi ar putea genera reacţii negative din partea societăţii.

Totuşi, cred oamenii de ştiinţă, având în vedere dezvoltarea tehnologică actuală, în viitorul apropiat asteroizi mai mici ar putea fi "traşi" şi amplasaţi în punctul L1, cu riscuri mult mai mici.

Surse: descopera.ro, MailOnline

Zi doamne fereste cu chestia aia cu perdea de meteoriti. Ca aia inseamna obturarea luminii solare.

Unii nu au ce face decit sa naste asemenea monstruozitati de idei.

Mie imi place caldura asta.

Ar trebui sa mai intrebe si oamenii cind lanseaza astfel de idei, nu sa-i manevreze in directii nedorite.

Incalzirea globala este benefica vietii si oamenilor.

Muncim mai putin ptr a trai.

Invenţie inedită: cuţitul care taie o picătură de apă