Primii Homo sapiens din Romania şi din Europa, erau canibali
Primii reprezentanţi cunoscuţi de Homo sapiens din Europa au fost descoperiţi
Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii
Început de lupini, Sâm 20 nov 2010 · 1.122 răspunsuri · 191.588 vizualizări
canibalii !?? 
nu cred ca e mare lucru asta !
omul de azi recurge deseori la canibalism !!!
care este diferenta aici ?
O lume pierdută, descoperită sub Oceanul Atlantic
Sub Oceanul Atlantic, în nordul Marii Britanii, a fost descoperită o lume pierdută de mult timp. Acolo se găsesc chiar munţi şi formaţiuni create de foste râuri.
Oamenii de ştiinţă au făcut această descoperire analizând informaţiile adunate pentru companiile petroliere. Vechimea acestei lumi, care se află acum sub ape, este de 56 de milioane de ani. Suprafaţa zonei este de 10 000 de kilometri pătraţi, ea aflându-se la vest de insulele Orkney-Shetland.
Harta marină a peisajului subacvatic
Descoperirea a fost făcută utilizându-se o tehnică bazată pe sunete produse de un aparat prin eliberarea aerului aflat sub presiune, printr-un cilindru de metal.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cambridge din Anglia, au mai găsit opt râuri majore, îngropate sub ocean. După adunarea informaţiilor referitoare la această zonă submarină, cercetătorii afirma că, în trecut, uscatul s-a ridicat deasupra apei, iar apoi s-a scufundat din cauza unor evenimente geologice majore.
Sursa: ziare.com, LIVESCIENCE
Era navetelor spaţiale s-a încheiat. Revine era capsulelor
Prima versiune a noii capsule spaţiale Orion, de la N.A.S.A. este pregătită pentru a începe testele, în vederea lansării sale, în 2013.
Compania care construieşte capsula pentru N.A.S.A., Lockheed Martin, a lansat prototipul în Denver, Colorado. Lockheed's Space Operations Simulation Center (SOSC) va testa, printre altele, sistemul de navigare a capsulei, sistemele de lansare şi de aterizare.
Vehiculele Orion au fost create iniţial ca succesoare ale navetelor spaţiale N.A.S.A., care au fost retrase din uz anul acesta, dupa trei decenii de zbor. Agenţia spaţială planuise să folosească capsulele pentru a transporta astronauţi pe Staţia Spaţială Internaţională.
Dar misiunea capsulelor Orion s-a schimbat, după ce anul trecut, preşedintele Barack Obama a anulat programul N.A.S.A. de cercetare a Lunii, Constellation, şi a ordonat un nou plan pentru explorarea asteroizilor şi a planetei Marte.
Din cauza dimensiunilor mici, Orion nu poate lansa sateliţi pe orbită, aşa cum era în cazul navetelor, şi nici transporta noi module pentru Staţia Spaţială Internaţionala (SSI). Totuşi, va putea andoca.
Noua capsulă Orion, funcţională din 2016
Potrivit noului program, Orion va servi drept capsulă de salvare pentru echipajele de pe staţia spaţială, şi va juca un rol în explorarea spaţiului. Câteva capsule Orion vor fi trimise în viitor pe un asteroid, cu echipaj uman la bord, misiune denumită "Plymouth Rock". În cele din urmă, ele ar putea chiar fi trimise cu oameni pe Marte.
Capsula spaţială Orion are un diametru de cinci metri în zona cea mai largă, şi va transporta patru astronauţi. Când se va întoarce pe Terra, va cădea în ocean, precum capsulele Mercury şi Apollo, şi nu va ateriza precum navetele spaţiale.
N.A.S.A. a efectuat deja câteva teste asupra designului capsulei Orion. În Mai 2010, agenţia spaţială a testat cu succes sistemul de anulare a lansării. Dacă se cere anularea urgentă a lansării, un sistem special va despărţi rapid capsula de racheta sa.
Dacă Orion trece şi de testele funcţionale, primul său zbor orbital va avea loc în 2013, iar zborurile operaţionale vor începe în 2016.
Prezentarea capsulei Orion
Surse: CORECTNEWS, Wikipedia, N.A.S.A.
Cei mai ciudaţi asteroizi din sistemul nostru solar
Sâmbătă 16 Iulie, naveta Dawn, aparţinând N.A.S.A., se va întâlni cu asteroidul Vesta în jurul căruia se va roti până în Iulie 2012, după care va merge spre planeta pitică Ceres, unde va ajunge în 2015. Va fi cea mai bună ocazie de a studia un asteroid şi de a putea răspunde zecilor de întrebări pe care le avem, referitor la sutele de mii de asteroizi ce populează sistemul nostru solar.
Majoritatea asteroizilor, inclusiv Vesta, se află în principala centură de asteroizi, între Marte şi Jupiter. Alţi asteroizi se rotesc în cercuri strânse, mai aproape de Soare decât de Pământ, mulţi împărţind orbitele planetelor. Traiectoria unora dintre asteroizi se încrucişează cu cea a unor planete din interiorul sistemului nostru solar.
Primul asteroid observat, Ceres, văzut în 1801, este şi cel mai mare - aşa explicându-se şi faptul că a fost descoperit de timpuriu. Ceres reprezintă circa o treime din masa centurii de asteroizi, fiind considerat o planetă pitică.
De altfel, după ce Vesta va fi cercetat, urmează "la analize" Ceres, din 2015, oamenii de ştiinţă fiind curioşi mai ales în ceea ce priveşte compoziţia lui Ceres. Se crede că Ceres este cel mai umed dintre asteroizi, având mari provizii de apă în interior, sub formă de gheaţă. Se crede chiar că ar exista şi un rezervor de apă în stare lichidă într-unul din straturile superficiale.
Asteroidul Kleopatra(simulare)
Baptistina este formaţiunea pe care dinozaurii, dacă ar mai trăi şi azi, ar blestema-o. Baptistina este numele uneia dintre cele mai tinere familii de asteroizi din centură, numită aşa după cel mai proeminent membru.
Cel mai probabil, Baptistina şi "familia sa" s-au născut în urmă cu circa 160 de milioane de ani, în urma unei coliziuni dintre un corp de circa 60 de kilometri şi un alt obiect de 170 de kilometri în diametru. Acest eveniment a avut ca rezultat sute de obiecte de dimensiuni mari, unul dintre acestea fiind vinovat de extincţia dinozaurilor de pe Terra, în urmă cu 65 de milioane de ani.
Nici Luna nu a fost ocolită de aceşti asteroizi. Un meteorit este vinovat de existenţa craterului gigantic Tycho, apărut în urmă cu 109 milioane de ani.
Mulţi asteroizi, în mod interesant, au şi o lună proprie, unii dintre ei având chiar doi sateliţi. Asteroidul Kleopatra are două luni, botezate chiar anul acesta, "Alexhelios" şi "Cleoselene". Asteroidul metalic are o formă neobişnuita, de os.
Dimensiunile sale sunt estimate la 217 km lungime, 94 km lăţime şi 81 de kilometri grosime. Cât despre lunile asteroidului, "Alexhelios" şi "Cleoselene", acestea au 5 şi respectiv 3 kilometri în diametru.
Sursa: ziare.com, Life'sLittleMysteries
Globul zburător care vede tot
Cercetătorii japonezi de la Ministerul Apărării au dezvoltat un vehicul aerian fără pilot, o sferă controlată prin unde radio, care are de două ori dimensiunea unei mingi de baschet.
Creatorii acestuia au denumit vehiculul drept "Obiect Zburător Circular al Viitorului" (Futuristic Circular Flying Object) şi a fost proiectat pentru a ajunge în locurile în care oamenii nu au acces.
Acest mijloc de transport a fost creat pentru operaţiunile de căutare şi salvare. Acesta poate zbura în clădiri şi în afara lor, în urma unui cutremur sau a unei catastrofe naturale. Vehiculul are amplasată la bord o cameră de filmat care transmite imagini în timp real.
Dispozitivul poate zbura până la opt minute şi poate atinge o viteză de 60 de kilometri pe oră, chiar dacă încetineşte atunci când trebuie să treacă prin ferestrele deschise.
"Obiectul Zburător Circular al Viitorului"
În cazul în care bateriile litiu-polimer îşi pierd puterea, sfera se va rostogoli până când se va opri, micşorând riscul de a produce daune.
Fumiyuki Sato, un cercetător din cadrul Ministerului Apărării, a inventat şi construit vehiculul aerian fără pilot, doar cu ajutorul pieselor ce pot fi găsite într-un magazin de electronice obişnuit.
Vehiculul dispune de opt cârme manevrabile şi trei senzori cu giroscop pentru a ţine dispozitivul în poziţie verticală. Este, de asemenea, extrem de uşor, datorită fibrei de carbon şi a componentelor din stiren.
Deşi acesta este doar un prototip, Sato consideră că vehiculul aerian are un mare viitor.
Obiectul Zburător Circular al Viitorului (Video)
Surse: descopera.ro, China.org.cn
După 165 de ani, planeta Neptun se află în acelaşi loc în care a fost descoperită
Cea mai depărtată planetă faţă de Soare, din sistemul solar, tocmai a efectuat un tur complet de când a fost descoperită, în urmă cu 165 de ani.
A fost un an lung pentru Neptun, amintind că astronomul german Johann Galle este cel care a observat-o prima oară, în urmă cu 165 de ani, la o depărtare de 4,5 miliarde de kilometri de centrul sistemului nostru solar. În prezent se află exact în acelaşi loc, aşa cum era când a atras atenţia prima oară.
Neptun, cea mai îndepărtată planetă din sistemul nostru solar până ce Pluto să fie descoperită în 1930, este prima planetă care a fost găsită mai degrabă prin predicţii matematice decât prin folosirea telescopului. De fapt, nu Galles este primul care a găsit Neptunul, ci francezul Urbain Le Verrier, un matematician intrigat de faptul că Uranus refuza să aibă mişcarea pe care gravitaţia ar fi trebuit să i-o imprime. Acesta a prezis sau, mai degrabă calculat, existenţa planetei Neptun.
Le Verrier a luat legătura cu Galle la Observatorul din Berlin, dându-i acestuia coordonatele la care se aştepta să se găseasca Neptun. S-a dovedit că avusese dreptate: Neptun era la coordonatele indicate, de 57 de ori mai mare decât Terra, o planetă albastră îngheţată. Iar în prezent Neptun, ni se dezvăluie la fel cum l-au văzut oamenii de ştiinţă prima oară.
Universul holografic: aceasta ar putea fi descoperirea revoluţionară a secolului 21
Este posibil ca noi să avem o existenţă imaginară. Dacă suntem cei adevăraţi, şi nu cumva holograme, este o problemă aprig dezbătuta
Cum au apărut găurile negre masive din centrul galaxiilor
Un nou studiu astronomic a relevat rezultate surprinzătoare. El ne explică felul cum au apărut găurile negre masive din centrul galaxiilor în ultimele 11 miliarde de ani.
În centrul galaxiilor se găsesc găuri negre, având o masă de milioane sau chiar de miliarde de ori cât Soarele.
Ele sunt destul de liniştite, inclusiv cea din galaxia noastra, Calea Lactee. În altele însă, mai ales la începutul Universului, ele se "hrăneau" cu material care emitea o radiaţie intensă. Rămăsese un mister de unde provenea acest material care activa o gaură neagră în stare latentă. Consecinţa erau explozile uriaşe din centrul lor, ele devenind un nucleu galactic activ.
Oamenii de ştiinţă credeau că totul provine din combinarea a două galaxii sau din apropierea lor. Materialul creat de aceste procese, devenea, spuneau ei, combustibil pentru gaura neagră. Această explicaţie ar putea fi greşită.
Gaură neagră(simulare)
Viola Allevato, de la institutul Max Planck din Germania, a analizat cu echipa sa nu mai puţin de 600 de astfel de procese. El face parte dintr-un proiect astronomic internaţional denumit COSMOS.
După o muncă de cinci ani, astronomii pot da acum primele rezultate ale cercetărilor efectuate. Echipa de cercetare a descoperit faptul că nucleele galactice active se găsesc în mare parte în galaxii mari, masive. Acolo se găseşte şi multă materie întunecată, susţin cercetătorii.
"Teoria anterioară susţinea că aceste nuclee active sunt consecinţa ciocnirii între galaxii. De asemenea, se credea că ele se găsesc în galaxii cu masa medie. Cercetările ne arată cum găurile negre supermasive încep să consume acest material", a spus Allevato.
Chiar şi în trecutul foarte îndepărtat, acum 11 miliarde de ani, puţine găuri negre au devenit active din cauza ciocniii unor galaxii, susţine omul de ştiinţă.
Sursa: ziare.com, Daily Galaxy
lupini a scris:Universul holografic: aceasta ar putea fi descoperirea revoluţionară a secolului 21
Este posibil ca noi să avem o existenţă imaginară. Dacă suntem cei adevăraţi, şi nu cumva holograme, este o problemă aprig dezbătuta în lumea ştiinţifică.
Dacă vom afla răspunsul la această întrebare, am putea trece dincolo de limitele cunoaşterii actuale, şi am obţine date care să ne clarifice tainele existenţei.
Vom putea afla ce a a fost înainte de Big Bang şi ce anume dă masa particulelor, o teorie a gravitaţiei cuantice. În 1982, la Paris a avut loc ceea ce am putea numi "experimentul secolului". Echipa a fost condusă de fizicianul Alain Aspect.
El au constatat că, în anumite condiţii, particulele subatomice precum electronii, pot comunica unele cu altele, indiferent de distanţa care le separă. Nu contează dacă ele se află la miliarde de kilometri una de alta. Fiecare astfel de particulă "ştie" ce face cealaltă. Acest lucru contrazice afirmaţia lui Einstein conform căreia, informaţia nu poate călători cu o viteză mai mare decât cea a luminii.
Specialiştii spun că Aspect a găsit dovada faptului că realitatea obiectivă nu există. Universul ar fi astfel, o fantasmă, o uriaşă hologramă, la fel ca simulările din filmele SF. Oamenii de ştiinţă de la Fermilab, au reuşit să detecteze indicii ale faptului că noi nu trăim o realitate. Ei au folosit un tub laser de 600 de metri, care poate găsi chiar şi cele mai mici distorsiuni în spaţiu-timp.
Scopul lor a fost de a determina dacă realitatea noastră nu este cumva o iluzie creată. Astfel de experimente ridică şi mai multe semne de întrebare. Cei care au realizat astfel de cercetări, spun că noi suntem doar holograme. Mai sunt multe experimente de făcut până ce totul se va confirma.
N-am inteles nimic din acest articol. Am mai intalnit articolase prost traduse sau prescurtate, dar aici nu mai detectez nici o urma de sens. Lupini, poti sa-mi dai ceva detalii, explicatii? Ce legatura au electronii care comunica intre ei cu holograma? Ce au facut aia cu tubul laser de 600 metri? Ce au detectat?
Editat Lun 18 iul 2011 17:50