Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Un oraş secret al Regatului cruciaţilor, descoperit sub pământ, în Israel

O aşezare secretă medievală a cruciaţilor, din secolul al XIII-lea, a fost descoperită sub oraşul Acra, din Israel, fosta capitală a Regatului cruciat al Ierusalimului.

Arheologii au dezgropat un oraş vechi al cruciaţilor, care a fost ascuns timp de secole, sub oraşul-port Acra, pe ţărmul Mării Mediterane.

Noul oraş descoperit, îmbogăţeşte patrimoniul siturilor din Israel. Acestă este considerat a fi ultimul bastion al cruciaţilor în 1291, anul în care aceştia au pierdut puterea, în faţa armatei musulmane a mamelucilor din Egipt.

Actualul oraş Acra, care a fost distrus la sfârşitul secolului al XVII-lea, a fost reconstruit de către turci, în jurul anului 1750. Ruinele oraşului descoperit, s-au conservat sub aşezămintele actuale din oraşul Acra.

"E ca şi oraşul Pompei, de pe vremea romanilor. Este un oraş complet. Este unul dintre cele mai interesante situri arheologice din lume", a declarat Eliezer Stern, un arheolog israelian.

Situl se va deschide publicului, probabil spre sfârşitul acestui an.

Arheologii au dezvăluit câteva dintre detaliile noului oraş descoperit. El include un pasaj subteran, ziduri medievale, o stradă pietruită şi un şir de magazine, care vindeau, probabil, suveniruri pentru pelerini, sticluţe cu apă sfinţită sau figurine de lut.

Oraşul Acra a cunoscut, de-a lungul istoriei, mai multe religii. Cetăţile, castelele, bisericile şi moscheile, sunt dovezi ale istoriei sale diverse. Există clădiri din perioada elenistică şi romană, din vremurile cruciaţilor, dar şi din timpul otomanilor.

Sursa: ziare.com, sott.net

Terra îşi schimbă forma din cauza topirii gheţarilor

Topirea gheţarilor a dus la schimbarea formei Pământului, făcându-l mult mai bombat la Ecuator.

Cercetătorii înţeleg majoritatea lucrurilor care afectează forma planetei, cum ar fi mareele şi vremea, dar măsurătorile realizate cu ajutorul sateliţilor, făcute între 1975 şi 2009, arată o schimbare inexplicabilă ce a început odată cu mijlocul anilor 1990.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Colorado din Boulder, au combinat aceste măsurători cu datele primite de la sateliţii GRACE şi au raportat că topirea gheţarilor din Groenlanda şi Antarctica este cauza acestor modificări.

"Gheaţă solidă din apropierea polilor s-a transformat în apă, ce s-a distribuit pe toată suprafaţa planetei", raportează o echipă de cercetători. Pământul este deja mai bombat la Ecuator cu 42 de kilometri, în comparaţie cu axa nord-sud, diferenţa fiind în mare parte provocată de rotaţia planetei. Apa produsă de topirea gheţarilor accentuează această diferenţă.

Surse: descopera.ro, ScienceNews

Ce ţări ar avea cel mai mult de suferit

Chinezii au inaugurat cel mai lung pod din lume amplasat peste un corp de apă

Cel mai lung pod care traversează un golf, măsur

Asistăm la modificarea teoriei gravitaţiei cuantice

Descoperirile unui grup de cercetători din Franţa vor modifica dramatic fizica de la Einstein încoace.

Teoria generala a relativităţii a lui Einstein descrie proprietăţile gravitaţiei, presupunând că spaţiul este ca şi o ţesătură netedă, continuă. Teoria cuantică în schimb, sugerează că spaţiul ar avea o structură granulară la scară mică, ca şi nisipul pe o plajă.

Folosind date furnizate de ESA Integral Gamma Ray Observatory, un grup de cercetători a arătat că aceste grăunţe sunt mult mai mici decât ceea ce sugera gravitaţia cuantică.

Preocupările actuale ale fizicienilor, sunt îndreptate spre unirea celor două concepte într-o singură teorie a gravitaţiei cuantice.

Modul de transmitere a razelor gamma prin spaţiu este afectat, razele de lumină schimbându-şi direcţia în planul în care oscilează, proprietate numită polarizare. Măsurând diferenţa de polarizare, se poate estima dimensiunea grăunţelor din spaţiul Universului.

Grupul de cercetători condus de Philippe Laurent, de la CEA Saclay din Franţa, centru de cercetare multidisciplinar, având mai mult de 5 000 de specialişti, a folosit datele furnizate de IBIS Integral - ESA, pentru a căuta diferenţa de polarizare în cazul uneia dintre cele mai puternice emisii de raze gamma văzută vreodată, care provine de la exploziile energetice petrecute în Univers.

Acest lucru se produce când stele masive rămân fără combustibil şi se prăbuşesc, generând uriaşe găuri negre, care se pot transforma în supernove, generând un impuls masiv de raze gamma, de doar câteva secunde sau minute, conducând la o strălucire a întregii galaxii. Exploziile de raze gamma sunt cele mai luminoase din Univers.

Unele teorii sugerează că natura cuantică a spaţiului ar trebui să se manifeste la scara Planck, de ordinul 10^-35 metri.

Observaţiile realizate de cercetătorii de la ESA sunt cu aproximativ 10 000 de ori mai precise decât cele anterioare.

Potrivit declaraţiilor lui Laurent, acesta este un rezultat important în fizica fundamentală, în acest fel vor fi excluse unele teorii referitoare la teoria cuantică a gravitaţiei.

Toate determinările au fost realizate pe baza observaţiilor din 2006, când a fost detectată radiaţie polarizată în nebuloasa Crab, aceasta fiind o rămăşiţă a exploziei unei supernove la doar 6500 de ani-lumină de Pământ, chiar în galaxia noastră, Calea Lactee.

Christoph Winkler, specialist ESA, consideră că noua descoperire reprezintă un mare pas înainte în investigarea naturii spaţiului însuşi.

Cea mai puternică explozie de raze gamma a fost înregistrata de astronomii de la N.A.S.A. cu ajutorul telescopului spaţial Fermi Gamma-ray, în constelaţia Carina, în 2009. Radiaţiile au fost împrăştiate la o distanţă de 12,2 miliarde de ani-lumină în interiorul constelaţiei, cu viteze apropiate de viteza luminii în vid. Lumina acestei explozii a ajuns pe Terra într-un timp aproximativ egal chiar cu vârsta Universului.

Sursa: ziare.com, esa.int

Cele mai mari cratere făcute de asteroizi pe Terra

Până acum au fost găsite sute de cratere de impact pe suprafaţa Terrei, dar mai puţin de 50 dintre ele sunt considerate mari, adică au un diametru de peste 20 de kilometri. Unul dintre cele mai cunoscute şi bine conservate este craterul Barringer din Arizona, care are doar peste un kilometru în diametru şi a fost creat de un meteorit ce avea aproximativ 50 de metri. Dar acesta este minuscul comparativ cu craterele considerate mari.

Listverse.com a realizat o lista cu cele mai mari cratere de pe Pamant, in ordine crescatoare:

• Craterul Kara
  . Acesta este un crater mare, care a fost găsit in Peninsula Yugorsky, Rusia. Se estimează că are aproximativ 65 de kilometri în diametru şi peste 70 de milioane de ani vechime. Se crede că la început a avut peste 120 de kilometri în diametru, dar o mare parte din el a fost erodată, iar straturile sedimentare depuse în timp, au acoperit posibile dovezi ale acestei dimensiuni.
  
  
  
  
• Craterul Morokweng
  . Format în apropierea oraşului Morokweng din Africa de Sud, acest crater, cu diametrul de 70 de kilometri, a fost găsit îngropat sub deşertul Kalahari. Se spune că a fost creat de un asteroid cu un diametru de 3 kilometri.
  
  
  În 2006, un grup de cercetători a găsit un fragment din asteroidul respectiv, cu diametrul de 25 de centimetri, la o adâncime de 770 de metri, plus alte bucăţi mai mici în apropiere.
  
  
  Această descoperire este însa foarte neobişnuită deoarece săpăturile făcute în alte cratere nu au dus la găsirea unor astfel de fragmente. Până la acel moment se credea că toţi asteroizii mari se dezintegrează aproape integral în urma impactului.
  
  
  
  
• Craterul Acraman
  . Situat în sudul Australiei, acest crater este marcat ca localizare de lacul Acraman, care este un lac perfect rotund, format în urma impactului. Craterul are un diametru estimat la 90 de kilometri şi o vechime de circa 580 milioane de ani.
  
  

• Craterul Popigai
  . Situat în Siberia, Rusia, acesta are aproximativ 100 de kilometri în diametru şi s-a format acum aproximativ 35 de milioane de ani. Despre asteroidul care l-a creat se crede că a avut fie 8 kilometri în diametru, fie 5 kilometri. Foarte interesant este faptul că presiunea şocului creat de impact, a transformat instantaneu grafitul din zonă, în diamante.
  
  
  
  
• Craterul Manicouagan
  . Acesta este unul dintre cele mai vechi cratere de impact de pe Pământ, fiind situat în Quebec, Canada. Se estimează că s-a format acum 215 milioane de ani, după ce un asteroid cu diametrul de 5 kilometri s-a izbit de Terra. Craterul are un diametru de 100 de kilometri, cea mai proeminentă structură a acestuia fiind un lac circular de aproximativ 70 de kilometri în diametru.
  
  
  
  
• Craterul Chicxulub
  . Acesta este un crater vechi uriaş, îngropat sub peninsula Yucatan din Mexic. Are mai mult de 180 de kilometri în diametru, fiind al treilea crater de impact ca mărime, de pe Pământ. Bolidul care l-a format trebuie să fi avut cel puţin 10 kilometri în diametru.
  
  
  Vârsta rocilor arată că structura are circa 65 de milioane de ani vechime, adică s-a format exact la sfârşitul perioadei cretacice. După aproximativ 20 de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă au concluzionat că impactul asteroidului de atunci, a declanşat dispariţia în masă a dinozaurilor.
  
  
  
  

Craterul Chicxulub din Mexic, care a dus la dispariţia dinozaurilor

Sursa: ziare.com, LISTEVERSE

Nouă descoperire în templul egiptean Karnak, din Luxor

În templul Karnak din Luxor, arheologii au descoperit o uşă din piatră, pictată cu gravuri, veche de 2700 de ani, din vremea regelui Şabaka.

Arheologii egipteni şi francezi au descoperit o poartă din piatră, veche de 2700 de ani, aparţinând regelui Nubiei, Şabaka, în timp ce săpau lângă templul Karnak din Luxor.

Poarta, care a fost găsită "într-o stare bună", ducea spre camera ce păstra comorile regelui, a spus ministrul egiptean al antichităţilor, cunoscutul egiptolog Zahi Hawass.

"Este pentru prima dată când un element al dinastiei a 25-a a fost descoperit într-o stare atât de bună şi nu a fost distrus de dinastia a 26-a", a declarat Mansur Boraik, conducătorul egiptean al Centrului de cercetări franco-egiptene a templelor din Karnak.

Marea uşă de piatră conţine gravuri colorate, ce îl prezintă pe regele Şabaka, pe zeiţa adevărului Maat, şi pe zeul Amun Ra, regele zeilor.

"Misiunea egipteano-franceză a reuşit să facă descoperiri importante de la dinastia a 18-a până la dinastia a 25-a", a spus Zahi Hawass. Echipa de cercetători a descoperit un zid de piatră din jurul templului Ptah. Acest templu a fost construit pe locul unui templu anterior şi restaurat de către regele Şabaka.

"Descoperirea arată că templul din Karnak are încă multe secrete, care urmeaza să fie scoase la lumină în anii următori", a spus ministrul.

Surse: ziare.com, AFP

Cel mai luminos şi mai îndepărtat quasar descoperit vreodată

O echipă de astronomi europeni a descoperit cel mai vechi quasar, dar şi cel mai luminos, cu ajutorul datele preluate de la Very Large Telescope - ESO, din Chile, şi a telescopului Gemini North, din Hawaii.

Este vorba de un quasar care ar fi existat încă din perioada Universului timpuriu, la doar 770 milioane de ani după Big Bang.

Quasarul este alimentat de o gaură neagră supermasivă, cu o masă de două miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, fiind cel mai strălucitor obiect descoperit în Univers, mai strălucitor de 60 de trilioane de ori mai mult decât Soarele nostru (un trilion = o mie de miliarde).

Observaţiile şi căutările au durat mai bine de cinci ani.

"Este un obiect foarte rar, care ne va ajuta să înţelegem cum găuri negre supermasive, au crescut la câteva sute de milioane de ani după Big Bang", spune Stephen Warren, liderul echipei care a publicat studiul.

Quasarul care tocmai a fost descoperit, a fost denumit Ulas J1120 0641 si se afla la 12,9 miliarde de ani-lumină de Terra.

Obiecte similare mult mai îndepărtate nu pot fi găsite, deoarece lumina lor apare în domeniul infraroşu al spectrului, cand ajunge pe Pământ. Este cel mai strălucitor obiect detectat până acum în Univers.

Identificarea făcută de echipa de astronomi europeni, prin descoperirea acestui quasar, ar putea ajuta la explicarea formării Universului la începutul existenţei sale.

Surse: ziare.com, nature

A fost inaugurată prima centrală electrică solară ce funcţionează şi noaptea

Gemasolar a finalizat construcţia primei centrale solare din lume care poate să genereze energie electrică ziua şi noaptea.

Întreruperea producţiei de energie electrică pe timp de noapte nu este cea mai gravă problemă a unei centrale solare ci întreruperile cauzate de nori afectează mai mult activitatea acesteia.

Din fericire, centrala electrică Gemasolar este prevăzută cu o soluţie pentru ambele situaţii: are capacitatea de a stoca energie pentru a funcţiona 15 de ore, iar această rezervă este utilizată pe timp de noapte şi în zilele înnorate.

Vremea se schimbă în mod imprevizibil în cursul zilei şi determină fluctuaţii ale producţiei de energie. Aceste reduceri neprevăzute ale activităţii sunt mult mai grave decât cele pe timp de noapte, deoarece operatorii centralei electrice ştiu exact când se lasă noaptea, astfel încât alte centrale pot fi programate pentru funcţionare. Nu se poate prevedea cu acurateţe, însă, când şi cât timp cerul va fi acoperit de nori.

Celelalte centrale, precum cele nucleare sau cele care funcţionează cu gaz natural, nu pot fi pornite atât de repede încât să compenseze inactivitatea centralelor solare atunci când este înnorat. Prin urmare, centralele solare trebuie să fie dotate cu generatoare suplimentare sau să deţină energie stocată.

Centralele solare concentrează intens lumina soarelui într-un recipient colector, care apoi transferă căldura către rezervoare de sare topită, unde este stocată până când este nevoie de ea. Procesul se numeşte stocare termală a energiei termice. Sarea folosită are în compoziţie 60 % nitrat de potasiu şi 40 % nitrat de sodiu. Căldura din sarea topită este utilizată pentru fierberea apei atunci când este înnorat sau pe timp de noapte. Pierderea zilnică este de doar 1% din energia depozitată.

Centrala construită în Andaluzia, Spania, are o capacitate de 19,9 MW şi va produce 110 000 MWh sau 110 GWh pe an.

Surse: descopera.ro, CleanTechnica

Final de eră pentru navetele spaţiale

Mai mult de un milion de curioşi s-au înghesuit Vineri în zona localităţii Titusville, din statul american Florida, pentru a asista la lansarea navetei spaţiale Atlantis de la Cape Carnaveral.

Deşi cu o oră înainte de lansare, drumurile erau deja închise, mulţimea continua să crească.

Dupa ce i-au văzut înstalaţi pe cei patru astronauţi din echipaj, membrii echipei de asistenţă au sigilat trapa şi au părăsit naveta. Deşi se speculase că lansarea programată pentru ora 11:26 a.m, ora locală a Floridei, nu va avea cu adevărat loc din cauza vremii nefavorabile, numărătoarea inversă a început, iar Atlantis s-a lansat cu o întârziere de doar trei minute.

Aflată la ultimul său zbor, Atlantis pleacă într-o misiune de aprovizionare a Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI) cu alimente, consumabile şi echipament tehnic de importanţă majoră. Acest lucru va fi posibil în a treia zi a misiunii, când echipajul este aşteptat cu nerăbdare de către colegii de pe SSI.

Când Atlantis va reveni pe Pământ după misiunea sa care va dura 12 zile, va fi expusă într-un muzeu, alături de alte navete spaţiale devenite "pensionare".

Este un moment istoric, deoarece cu această ultimă lansare, programul navetelor spaţiale N.A.S.A., început în 1981, se încheie. Acesta a demonstrat că este posibil să lansezi o rachetă în spaţiu şi să o aduci înapoi acasă pentru a o relansa în noi misiuni. A făcut posibilă construirea Staţiei Spaţiale Internaţionale, şi a trimis telescopul Hubble să ne dezvăluie secretele spaţiului cosmic.

Dar costurile intreţinerii acestor navete spaţiale este exorbitant, iar N.A.S.A. este de părere că, pe viitor, este mai nimerită şi mai puţin costisitoare, contractarea unor companii private pentru astfel de programe. Această nouă strategie bugetară ar degaja resursele agenţiei şi ar face posibile investiţiile în tehnologii care să permită deplasarea oamenilor dincolo de Staţia Spaţiala, spre Lună, asteroizi sau chiar spre Marte.

Îmi place vorbele "announcerului": "Go for main engine start. T minus 10, 9, 8, 7, 6, 5 -- all three engines up and burning -- 2, 1, zero, and liftoff ! The final liftoff of 'Atlantis' -- on the shoulders of the space shuttle, America will continue the dream.""

Surse: ziare.com, N.A.S.A.