Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

██████████████████████████████████████


De ce devenim arţăgoşi când ne este foame ?


Cu toţii am experimentat la un moment dat senzaţia de irascibilitate ca urmare ca urmare a senzaţiei de foame. Acum, Paul Currie, expert în studierea comportamentul dictat de apetit, oferă o explicaţie ştiinţifică a acestui fenomen.


“Atunci când este înfometat, un organism poate ignora semnalele specifice foamei, dar nu supravieţuieşte foarte mult“, a declarat Currie explicând că pe lângă durerile de stomac asociate cu foamea există şi un aspect legat de minte. Dacă ignorăm durerile de stomac, organismul va declanşa un răspuns emoţional pentru a ne atrage atenţia că ceva nu este în regulă.
“Poate sunteţi tentaţi să credeţi că mâncăm pentru că ne face plăcere, însă dacă ne gândim mai bine ne dăm seama că atunci când ne este cu adevărat foame şi ne uităm la alţii cum mănâncă avem tendinţa de a deveni anxioşi şi emotivi. În plus, cu cât ni se face mai foame, cu atât răspunsul emoţional creşte“, susţine Currie.
De fapt, intestinele şi creierul sunt destul de conectaţi. De exemplu, grelina, un hormon care stimulează apetitul, este produsă în stomac, însă receptorii ei sunt prezenţi în tot corpul inclusiv în regiunea cerebrală numită hipotalamus. Pe lângă faptul că acest hormon determină sentimentul de foame, grelina poate produce stări de anxietate care dispar doar în momentul în care mâncăm.

“Pare logic deoarece aceste circuite şi sisteme sunt conectate: au aceiaşi receptori şi aceleaşi structuri anatomice. Aceste comportamente nu apar izolat, şi pare firesc să fim mai irascibili şi mai conştienţi de emoţiile noastre [atunci când ne este foame] deoarece aşa vom avea o dorinţă mai mare de a căuta mâncare şi de a ne satisface nevoile nutriţionale“, susţine Currie.
Mai mult, cercetări recente au indicat că mai există un hormon care ar putea să joace un rol important în legătura dintre emoţii şi foame: serotonina. Studiul realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cambrige, publicat în 2011 în Biological Psychiatry, indică faptul că nivelul acestui hormon care reglează comportamentul fluctuează mai mult atunci când suntem stresaţi sau când ne este foame. Mai departe, aceste fluctuaţii ale nivelului de serotonină afectează zone din creier asociate cu reglarea furiei.


Surse: descopera.ro, HUFFINGTON POST

Lupini, te pleznesc!

Te tii de goange si numai articole despre mine scrii? :rot:

██████████████████████████████████████


Forme de viaţă de acum 100.000 de ani au fost descoperite pentru prima dată în sedimentele unui lac subglacial


O echipe de oameni de ştiinţă din Marea Britanie a descoperit forme de viaţă vechi de acum aproape 100.000 de ani într-un lac subglaciar.


În ultimele decenii, oamenii de ştiinţă au fost fascinaţi de gândul că ar putea găsi forme de viaţă extreme în apele reci şi întunecate aflate la kilometri sub calota glaciară din Antarctica.
Acum, oamenii de ştiinţă de la British Antarctic Survey (BAS) şi de la Universităţile din Northumbria şi Edinburgh au început să analizeze marginile calotei glaciare în căutarea lacurilor subglaciare care acum (când gheaţa se topeşte din ce în ce mai mult) încep să fie expuse pentru prima dată de când au fost acoperite de gheaţă acum mai bine de 100.000 de ani.
În cele din urmă, oamenii de ştiinţă au ales lacul Hodgson din peninsula Antarctica care a fost acoperită de mai bine de 400 de metri de gheaţă la finalul ultimei Ere Glaciare, dar care acum este considerat a fi un lac subglacial în dezvoltare şi care mai este acoperit doar de un strat subţire de gheaţă, de aproximativ 3-4 metri.
Forând gheaţa, specialiştii au ajuns până la sedimentele de pe fundul lacului care are o adâncime de 93 de metri, o lăţime de 1.5 km şi o lungime tot de 1.5 km.
Specialiştii au estimat că mediul din lac este dur pentru orice formă de viaţă, dar straturile de noroi de pe fundul lacului au fost considerate un fel de capsulă a timpului care stoca ADN-ul microbilor care au trăit aici de-a lungul mileniilor.

Când au analizat probele prelevate, oamenii de ştiinţă au constatat că la suprafaţă, existau organisme recente care au venit în lac de curând, însă când au analizat şi probele prelevate de la 3,2 metri adâncime au observat microbi care cel mai probabil datează de acum 100.000 de ani.
“Bogăţia de biomasă şi diversitate a fost surprinzătoare. Este pentru prima dată când am identificat microbi care trăiesc în sedimentele unui lac glacial şi care prosperă într-un mediu pe care noi îl considerăm prea extrem“, a declarat coordonatorul cercetării, David Pearce.
“Faptul că aceste organisme au supravieţuit într-un mediu atât de aparte ar putea însemna că ele au dezvoltat căi unice de adaptare care ar putea duce la alte descoperiri interesante. Ne aflăm abia într-un stadiu incipient şi avem nevoie să cercetăm mai atent aceste forme de viaţă“.
O parte din viaţa descoperită era reprezentată de ADN extras din fosile care a indicat că multe şi diferite tipuri de bacterii trăiesc în lac, inclusiv o gamă de extremofile, specii care adaptate la cele mai extreme medii. Acestea folosesc o varietate de metode chimice pentru a susţine viaţa atât cu oxigen, cât şi fără.
Oricum, multe dintre speciile de aici s-ar putea să nu fi fost descoperite până acum de oamenii de ştiinţă, care speră ca noile forme de viaţă să aducă detalii privitoare la modul în care viaţa ar putea supravieţui pe alte planete.


Surse: descopera.ro, British Antarctic Survey

██████████████████████████████████████


Care va fi asteroidul pe care N.A.S.A. îl va captura şi îl va aduce lângă Lună ?


N.A.S.A. a găsit trei mici asteroizi care corespund potenţial criteriilor de mărime şi de greutate pentru viitoarea ei misiune robotizată ce vizează capturarea unui astfel de corp ceresc, a anunţat un cercetător de la agenţia spaţială americană.


“Am găsit în trecut, chiar fără să căutăm, 14 asteroizi care se încadrau în această categorie, cu o mărime cuprinsă între şapte şi zece metri, un parametru dictat de capacitatea sacului şi a vehiculului care îl va tracta“, a explicat Paul Chodas, unul dintre cercetătorii principali de la N.A.S.A. specializaţi în studierea obiectelor cereşti care trec aproape de orbita terestră.
“Dintre cei 14 asteroizi, am ales trei pe care îi vom analiza în amănunţime până anul viitor şi, dacă totul merge bine, aceştia vor deveni candidaţi pentru a fi ţinta” acestei misiuni spaţiale, a precizat cercetătorul american într-o conferinţă de presă organizată de American Institute of Aeronautics and Astronautics, în oraşul San Diego, din statul american California.
Preşedintele Barack Obama a dezvăluit această misiune în proiectul său de buget pe 2014 pentru N.A.S.A., pentru care a cerut 100 milioane de dolari.
Savanţii americani vor să “captureze” un mic asteroid, să îl remorcheze şi să îl plaseze pe orbita Lunii, unde astronauţii vor putea să vină să îl exploreze şi să preleveze eşantioane pe care le vor aduce apoi pe Terra.
Un astfel de program spaţial va combina în acelaşi timp cercetările pentru exploatarea resurselor asteroizilor, metodele de deviere a traiectoriei lor în cazul în care aceste corpuri reprezintă o ameninţare pentru Terra şi tehnologiile care vor uşura o viitoare misiune cu echipaj uman pe planeta Marte.

Proiectul va încorpora o nouă tehnologie de propulsie electrică solară pentru vehiculul spaţial care va captura şi va remorca asteroidul.
Misiunea cu echipaj uman către asteroidul plasat pe orbita lunară va fi realizată cu ajutorul capsulei Orion, aflată încă în faza de dezvoltare, care va fi lansată în spaţiu de viitoarea rachetă din gama lansatoarelor grele Space Launch System.
N.A.S.A. a propus un concept de bază pentru această misiune care va fi eleborat la nivel de detalii în anul 2014.
Pentru moment, inginerii şi cercetătorii de la N.A.S.A. continuă să analizeze cele peste 400 de idei şi proiecte alternative propuse de industria spaţială, universităţi şi publicul larg, la cererea agenţiei spaţiale americane.
N.A.S.A. a organizat o conferinţă tehnică la Lunar and Planetary Institute din Houston, între 30 Septembrie şi 2 Octombrie, pentru a discuta aceste propuneri.


Surse: descopera.ro, SPACE.com

██████████████████████████████████████


O nouă teorie despre cum a apărut Universul


O echipă de cosmologi speculează că Universul s-a format din resturile ejectate atunci când o stea 4-dimensională s-a prăbuşit într-o gaură neagră. Acest nou scenariu postulat de cercetători ar explica de ce Cosmosul pare să fie atât de uniform în toate direcţiile.


Modelul standard Big Bang afirmă că Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub numele de singularitate. Totuşi, nimeni nu ştie ce ar fi provocat această explozie: legile cunoscute ale fizicii nu ne pot spune ce s-a întâmplat în acel moment.
Din punctul de vedere al cunoştinţelor actuale din fizică, puteau să zboare şi dragoni din singularitate, comentează Niayesh Afshordi, astrofizician la Perimeter Institute for Theoretical Physics din Waterloo, Canada.
În modelul actual este greu de explicat cum un Big Bang violent a reuşit să lase în urma sa un Univers care are o temperatură aproape totalmente uniformă, pentru că nu pare să fi trecut suficient timp de la naşterea Cosmosului pentru a putea atinge un punct de echilibru al temperaturii.
Pentru majoritatea cosmologilor, cea mai plauzibilă explicaţie pentru această uniformitate ar fi aceea că, după începutul timpului, o formă necunoscută de energie a făcut Universul tânăr să se umfle cu o viteză mai mare decât viteza luminii. În acest mod, o bucată mică cu aproximativ aceeaşi temperatură s-ar fi întins, devenind Cosmosul vast pe care îl vedem astăzi. Totuşi, Ashfordi subliniază că Big Bang-ul a fost atât de haotic încât nu este clar unde ar fi putut fi întâlnită o bucată mică şi omogenă care să permită debutul procesului inflaţiei.
Într-o nouă cercetare, Ashfordi şi colegii săi studiază o propunere făcută în anul 2000 de o echipă în care se găsea şi Gia Dvali, un fizician ce lucrează astăzi la Universitatea Ludwig Maximilians din München, Germania. În propunerea din 2000, Universul nostru tridimensional (3D) este o membrană care pluteşte printr-un Univers vrac, care are patru dimensiuni spaţiale.
Cercetătorii conduşi de Ashfordi au realizat că, în cazul în care Universul vrac ar conţine propriile sale stele 4D (patru-dimensionale), unele ar putea colapsa, formând găuri negre 4D la fel ca stelele masive din Universul nostru: explodând ca supernove, aruncând cu forţă straturile exterioare, iar straturile interioare colapsând într-o gaură neagră.
În Universul nostru, o gaură neagră este mărginită de o suprafaţă sferică numită orizont de evenimente. Dacă în spaţiul obişnuit tridimensional este nevoie de un obiect bi-dimensional (o suprafaţă) pentru a crea o graniţă în gaura neagră, în Universul vrac, orizontul de evenimente al unei găuri negre 4D ar fi un obiect 3D, o formă ce poartă numele de hipersferă. Când cercetătorii conduşi de Ashfordi au modelat moartea unei stele 4D, ei au descoperit că materialul ejectat ar forma o membrană 3D care înconjoară orizontul de evenimente 3D şi care se extinde încet.

Autorii postulează că universul 3D în care trăim ar putea fi exact o astfel de membrană, şi că noi detectăm dezvoltarea membranei ca fiind expansiunea cosmică. Astronomii au măsurat acea expansiune şi au extrapolat din ea că Universul a început cu un Big Bang, dar asta e doar un miraj, afirmă Afshordi.
Modelul conceput de Afshordi explică în mod natural uniformitatea Universului nostru. Deoarece universul vrac 4D ar fi putut avea în trecut o perioadă infinită de timp, ar fi fost suficient timp ca diferite părţi ale universului 4D să atingă un punct de echilibru, acesta fiind moştenit de universul nostru 3D.
Modelul lui Afshordi are şi nişte probleme totuşi. La începutul acestui an, observatorul spaţial Planck a dat publicităţii date care cartografiau micile fluctuaţii de temperatură în radiaţia cosmică de fond: radiaţia străveche care poartă amprentele primelor momente ale Universului. Fluctuaţiile confirmau predicţiile modelului Big Bang clasic şi ale teoriei inflaţiei, însă modelul propus de Afshordi deviază de la observaţiile făcute de Planck cu aproximativ 4%. Sperând să rezolve discrepanţele, Afshordi afirmă că lucrează la rafinarea modelului.
În ciuda acestei nepotriviri, Dvali laudă modul ingenios în care cercetătorii au reuşit să renunţe la modelul Big Bang. Singularitatea este problema fundamentală a cosmologiei, iar aceşti cercetători rescriu istoria astfel încât singularitatea să nu existe, spune fizicianul. Deşi rezultatele observatorului Planck demonstrează că teoria inflaţiei este corectă, ele nu oferă un răspuns la întrebarea cum a avut loc inflaţia, spune Dvali. Acest studiu ar putea ajuta la demonstrarea faptului că inflaţia a fost activată de mişcarea Universului printr-o altă realitate, cu mai multe dimensiuni, concluzionează Dvali.


Surse: descopera.ro, nature

██████████████████████████████████████


Cea mai subţire sticlă din lume, de doar 2 atomi, a fost creată din greşeală


Cercetătorii de la Universitatea Cornell din S.U.A. şi de la Universitatea Ulm din Germania, au reuşit să intre în Cartea Recordurilor Guinness cu cea mai subţire sticlă din lume, ce are o grosime de doar o moleculă.


“Geamul” din sticlă este atât de subţire încât atomii individuali de siliciu şi de oxigen pot fi văzuţi cu ajutorul aparatelor de microscopie electronică. Reuşita a intrat în ediţia din 2014 a Guinness Book of World Records.
Sticla bi-dimensională a fost descoperită din greşeală, explică David A. Muller, profesor de inginerie şi coordonator al laboratorului în care a avut loc reuşita. Cercetătorii produceau grafen pe folii de cupru într-un cuptor de cuarţ. Oamenii de ştiinţă au observat nişte “mizerie” pe grafen, iar când au studiat îndeaproape “mizeria”, au descoperit că era compusă din elementele sticlei de zi cu zi: siliciu şi oxigen.
Cercetătorii au concluzionat că o scurgere a instalaţiei de aerisire a dus la o reacţie între cupru şi cuarţ (care este şi el compus din siliciu şi oxigen). Acest lucru a dus la producerea stratului de sticlă pe grafen.

Dincolo de ineditul situaţiei, reuşita a oferit totodată un răspuns la o întrebare veche de 80 de ani despre structura fundamentală a sticlei. Oamenii de ştiinţă aveau probleme în a înţelege sticla: se comportă ca un solid, dar mulţi credeau că structura sa fundamentală arată mai degrabă ca un lichid.
Acum, cercetătorii de la Cornell au reuşit să fotografieze atomii individuali care compun sticla. “Aceasta este munca la care voi privi în spate la finalul carierei şi de care voi fi mândru. Este pentru prima dată când o persoană a putut să vadă aranjamentul atomilor în sticlă“, a comentat Muller.
Reuşita ar putea avea şi alte consecinţe. Sticla bi-dimensională ar putea fi folosită în viitor în tranzistori, deoarece este un material ultra-subţire şi lipsit de defecte care poate duce la îmbunătăţirea performanţelor procesoarelor din calculatoare şi telefoane inteligente.


Surse: descopera.ro, CORNELLCHRONICLE

██████████████████████████████████████


Animalele mici percep timpul cu încetinitorul


Animalele mai mici tind să perceapă timpul cu încetinitorul, arată un nou studiu.


Acest lucru înseamnă că ele pot percepe mişcările de-a lungul unui interval de timp mai rafinat decât creaturile mai mari, ceea ce le permite să evite să fie capturate de prădătorii mai mari.
Insectele şi păsările de mici dimensiuni, spre exemplu, pot vedea mai multe informaţii într-o secundă decât un animal mare precum elefantul.
Cercetarea este publicată în jurnalul Animal Behaviour.
“Capacitatea de a percepe timpul în fragmente foarte mici ar putea face diferenţa dintre viaţă şi moarte în cazul organismelor care se deplasează rapid, precum prădătorii şi prada lor“, a explicat autorul cercetării, Kevin Healy de la Trinity College Dublin (TCD).
Oamenii de ştiinţă au descoperit că animalele mari tind să vadă lumea mai încet şi să rateze multe elemente pe care animalele mici le pot zări repede.
Şi în cazul oamenilor se înregistrează numeroase variaţii între indivizi. Atleţii, de exemplu, pot procesa informaţia vizuală mult mai repede. Un portar cu multă experienţă vede mai repede decât alte persoane de unde vine o minge de fotbal.
Viteza cu care oamenii absorb informaţia vizuală depinde şi de vârstă, explică Andrew Jackson de la TCD, co-autor al acestui studiu.
“Oamenii tineri pot reacţiona mult mai rapid decât oamenii în vârstă, iar această abilitate scade pe măsură ce îmbătrânim“, explică Jackson.
Cercetătorii au analizat cum este perceput timpul de către o varietate de animale. Cercetătorii au acumulat baze de date de la alţi oameni de ştiinţă care au folosit o tehnică intitulată critical flicker fusion frequency, ce măsoară viteza cu care ochiul poate procesa lumina.
Trasarea acestor date pe un grafic a revelat un tipar care arăta existenţa unei legături puternice între dimensiunea corpului şi cât de repede putea reacţiona ochiul la modificarea informaţiei vizuale, cum ar fi o lumină intermitentă.

“Din perspectiva omenească, abilitatea de a procesa informaţiile vizuale ne limitează abilitatea de a conduce maşini sau de a pilota avioane mai rapid decât reuşim astăzi în Formula 1, unde se ating limitele maxime ale oamenilor“, explică dr. Jackson.
“Pentru a merge mai rapid avem nevoie fie de asistenţa computerului, fie de îmbunătăţirea sistemului nostru vizual prin medicamente sau prin implanturi“, afirmă cercetătorul.
Studiul oamenilor de ştiinţă s-a concentrat asupra vertebratelor, însă cercetătorii au descoperit totodată că mai multe specii de muşte au ochi care reacţionează la stimuli de patru ori mai rapid decât ochiul uman.
Cea mai lentă reacţie o au izopodele care trăiesc în oceane la mari adâncimi, acestea putând observa o lumină aprinzându-se şi stingându-se de patru ori pe secundă, ca apoi “să devină confuze şi să o perceapă ca fiind mereu aprinsă“, explică dr. Jackson.
“Abia acum începem să înţelegem că există un univers al detaliilor pe care doar anumite animale le pot percepe şi este fascinant să ne gândim la modul cum percep lumea diferit de noi“, a mai spus cercetătorul.
Graeme Ruxton, de la University of St Andrews din Scoţia, un alt co-autor al acestui studiu, subliniază că “a avea ochi ce pot trimite către creier imagini cu o frecvenţă mult mai rapidă decât o pot face oamenii, nu este o realizare foarte mare dacă şi creierul nu poate procesa informaţia la fel de rapid“.
“De aceea, această cercetare dezvăluie capacităţile extraordinare ce sunt prezent chiar şi în cele mai mici creiere ale animalelor. Muştele nu sunt mari gânditori, însă pot lua decizii bune foarte rapid“, a concluzionat Ruxton.


Surse: descopera.ro, BBC NEWS

██████████████████████████████████████


Care este sursa viselor ?


Când închidem ochii şi adormim, ceva din mintea noastră ţese un fel de basme sau poveşti ştiinţifico-fantastice de care nici nu am auzit în viaţa reală.


Sunt visele rezultatul imaginaţiei sau al unui reflex din creier ? O echipă de oameni de ştiinţă din Franţa sugerează că în cea mai rudimentară formă a sa, visul este generat de trunchiul cerebral, partea din creier care se conectează la măduva spinării şi reglează somnul, un proces care începe de la părţile cele mai primitive ale creierului spre cele mai complicate.
În studiu, oamenii de ştiinţă au analizat pacienţi care sufereau de sindromul Athymhormic, caracterizat prin apatie extremă. Oamenii care suferă de acest deficit îşi pierd capacitatea de a activa în mod spontan orice proces cognitiv sau emoţional. Participanţii au declarat că nu au deloc gânduri, un fenomen numit vid mental. Cel mai adesea, aceşti oameni stau liniştiţi într-un singur loc toată ziua fără să vorbească sau să se mişte. Ei pot răspunse la întrebări şi pot aminti lucruri, dar lăsaţi singuri, minţile lor par goale. Aşadar, dacă aceste persoane nu formează gânduri, pot visa ?
La studiu au luat parte 13 subiecţi care sufereau de acest sindrom şi alţi 13 indivizi clinic sănătoşi care au fost rugaţi să îşi păstreze un jurnal de vise pe care, ulterior, oamenii de ştiinţă l-au analizat în funcţie de lungime, complexitate şi aspect bizar.

La final, s-a constat că nu toţi participanţii care sufereau de sindromul Athymhormic au visat, dar au existat câţiva care au făcut-o. Cei care au declarat că au visat (doar patru la număr), aveau vise mai scurte şi mai puţin bizare decât cei din grupul de control. Mai exact, aceştia au visat scenarii obişnuite, precum plimbări banale sau bărbierit.
Faptul că pacienţii care nu au gânduri spontane în timpul zilei pot visa, sugerează că visarea ar putea fi un proces care începe de la părţile cele mai primitive ale creierului, spre cele mai complicate, adică un reflex. Însă, simplitatea şi lipsa de resurse emoţionale din visele acestor indivizi sugerează că pentru crearea scenariilor ciudate din vise este nevoie de implicarea unor procese mai dezvoltate.


Surse: descopera.ro, BUSINESS INSIDER

██████████████████████████████████████


De ce sunt oamenii superstiţioşi ?


În ciuda faptului că avem creiere bine dezvoltate, că beneficiem de tehnologii complexe şi că ultimele secole au înregistrat mari progrese ştiinţifice, noi continuăm să fim superstiţioşi.


Superstiţiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Lévi-Strauss a notat, privitor la superstiţii şi credinţa în magie, că ele “sunt atât de frecvente şi de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă şi universală de gândire“.
Chiar şi în lumea modernă, superstiţiile îşi pun amprenta pe viaţa cotidiană.
La baza superstiţiilor este lipsa de control, susţine Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College, şi autor al cărţii “Believing in Magic: The Psychology of Superstition“. “În general, scopul este de a obţine mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstiţiile care ne fac să ne simţim mai încrezători“, a declarat acesta.
Superstiţiile, la fel ca oamenii care cred în ele, sunt diversificate. De la atleţi profesionişti care fac anumite ritualuri, sau poartă unele lucruri despre care cred că le adus noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstiţiilor pot fi foarte diferite.
“Aveam un prieten în şcoală care credea că părţile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceştia le-ar putea face vrăji. Aşa că îşi strânge resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea şi le înghiţea. L-am constatat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar că membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor“, a declarat Vyse .
Superstiţiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar şi artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-şi pătra şuviţele de păr şi resturile unghiilor.
Unele superstiţii par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă. Însă dovezile ştiinţifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiţii şi această tulburare.

Superstiţiile afectează oameni diferiţi în măsuri diferite, a explicat Vyse. “Femeile tind să fie mai superstiţioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioşi, deprimaţi sau care nu cred că deţin controlul asupra sorţii lor au mai multe şanse de a fi superstiţioş“, a adăugat el.
Chiar şi persoanele sceptice pot cădea pradă superstiţiilor. “Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulţi oameni raţionali vor spune că nu cred în superstiţii dar că nici nu vor să rişte. Însă un factor şi mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstiţioasă, există mai multe şanse ca şi noi să fim superstiţioşi“.
Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuşi la superstiţii, ci şi alte animale. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner, a demonstrat că a putut condiţiona porumbei astfel încât aceştia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obţină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar şi în situaţiile în care mâncare apărea la intervale de timp regulate).
În ciuda bazelor lor iraţionale, superstiţiile pot fi de ajutor în anumite circumstanţe. “În activităţi care implică talent (precum golful), superstiţiile legate de noroc, pot îmbunătăţi performanţele. Cu toate acestea, în măsura în care credinţa în noroc prelungeşte încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credinţa în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoanelor care vând astfel de servicii pe internet, superstiţiile pot fi dăunătoare“, a declarat Vyse.


Surse: descopera.ro, BUSINESS INSIDER

██████████████████████████████████████


Termometrul ultra-subţire care se aplică pe piele


Oamenii de ştiinţă au creat un termometru foarte suplu şi foarte precis, care se aplică la fel de uşor ca un tatuaj temporar, lipindu-se fără probleme de pielea pacientului.


Noul tip de termometru, un senzor care are o grosime de doar 50 nanometri, care se prezintă sub forma unui circuit electronic cu latura de mai puţin de doi centimetri, compus din senzori şi rezistenţe miniaturale încrustate într-o plăcuţă de silicon microperforat, este la fel de elastic ca pielea umană.
Termometrul nu este invaziv, nu provoacă transpiraţie şi permite pacientului să nu simtă niciun disconfort. El funcţionează în toate circumstanţele, chiar şi atunci când pacientul se mişcă.

Acest prototip, cu care cercetătorii au efectuat măsurători de ordinul miimilor de grad, reprezintă o performanţă “la fel de precisă precum camerele în infraroşu cele mai sofisticate”, au declarat autorii acestui studiu, publicat în revista Nature Materials.
În plus, invenţia a reuşit să măsoare rata de hidratare a pielii şi ar putea fi uşor adaptată, spun creatorii săi, pentru a fi utilizată în monitorizarea debitului transfuziilor sangvine şi pentru a detecta inflamaţiile din ţesuturi.


Surse: descopera.ro, THE VERGE