Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

██████████████████████████████████████


ATLAS, robotul care se mişcă la fel ca un om


Descris drept unul dintre cei mai avansaţi roboţi umanozi construiţi vreodată, ATLAS este creaţia celebrului laborator Boston Dynamics, din care au ieşit până acum câţiva dintre cei mai performanţi roboţi din lume, adesea inspiraţi din structura şi funcţiile corpului unor fiinţe vii.


Înalt de 1,88 m şi cântărind 150 kg, ATLAS imită, cu ajutorul a 28 de articulaţii acţionate hidraulic, funcţionarea articulaţiilor umane, ceea ce creează o uimitoare impresie de realism atunci când robotul se mişcă.
ATLAS este cea mai nouă creaţie a specialiştilor de la Boston Dynamics, printre realizările cărora se numără alţi câţiva roboţi remarcabili, precum Alpha Dog, un robot patruped destinat să opereze ca “animal de povară” pentru armata americană, şi Cheetah, un alt robo-patruped capabil să alerge cu o viteza de peste 45 km/h.
ATLAS urmează să ia parte la competiţia Virtual Robotics Challenge, organizată de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), un concurs dotat cu un mare premiu în valoare de 2 milioane de dolari.

Robotul umanoid ATLAS

Scopul concursului este să stimuleze crearea unor roboţi ce pot fi folosiţi în cazul unor dezastre. Catastrofa de la centrala nucleară Fukushima a arătat că, în unele cazuri, este prea periculos să fie trimişi oameni care să cerceteze şi să remedieze situaţia, astfel încât ar fi extrem de utili asemenea roboţi adaptabili, controlaţi de la distanţă, care să poată fi trimişi la locul dezastrului, pentru a ajuta la rezolvarea situaţiei. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să fie capabili de mişcări ale corpului la fel de variate, fluide şi fin ajustate ca şi cele ale oamenilor.
Cele 7 echipe care au ajuns până în finala competiţiei vor avea prilejul să îşi testeze programele de computer pentru controlul roboţilor cu ajutorul lui ATLAS, pe care îl vor învăţa mişcările necesare pentru a se descurca în diferite misiuni. Rezultatele acestor eforturi se vor vedea la sfârşitul lunii Decembrie 2013, când echipele îşi vor prezenta realizările.


Surse: descopera.ro, The INDEPENDENT , DARPA Robotics Challenge

██████████████████████████████████████


A fost descoperită o specie nouă de căpşună sălbatică


Cercetătorii americani au descoperit o specie nouă de căpşună sălbatică de munte. Aceasta creşte în Munţii Cascadelor din Oregon, la altitutidini cuprinse între 900 şi 1.500 de metri.


Reprezentanţii U.S. Department of Agriculture au colectat deja mostre din noua specie, stocându-le în banca de gene din Corvallis, Oregon. Agenţia guvernamentală menţine această bancă de gene pentru a conserva biodiversitatea genetică a plantelor comestibile.
La prima vedere, noua specie de căpşună se aseamănă cu celelalte specii sălbatice ce cresc în Washington, Oregon şi California, explică Kim Hummer, biologul care a făcut descoperirea. Genetic însă, este extrem de diferită. Noua specie are 10 perechi de cromozomi, spre deosebire de celelalte specii din zonă, care au doar 8. De altfel, mai există o singură specie de căpşună sălbatică cu 10 cromozomi, fiind descoperită pe o singură insulă rusă aflată la nord-vest de Hokkaido, Japonia. Căpşunele pe care le putem cumpăra din supermarket au 8 perechi de cromozomi.

Fragaria cascadensis

De multe ori, cromozomii suplimentari fac ca fructele să fie mai mari, însă noua căpşună, ce a primit numele de Fragaria cascadensis, este mică.
"Căpşuna de Cascade" este comestibilă, însă Hummer afirmă că nu este foarte gustoasă: "Din punct de vedere al aromei, este o combinaţie de zahăr cu acid. Interiorul este alb şi moale”. Biologul subliniază că „ar fi nevoie de un efort considerabil pentru a transforma această specie nouă de căpşune într-un fruct bun pentru comercializare".


Surse: descopera.ro, POPSCI

██████████████████████████████████████


Un "proiectil" de 20 kg va ajuta la explorarea lumilor îngheţate ale Sistemului Solar


Inginerii britanici au testat cu succes o nouă tehnologie, cu ajutorul căreia oamenii ar putea explora Sistemul Solar, mai ales corpurile cereşti acoperite de calote masive de gheaţă, cum este Europa, satelitul lui Jupiter.


Pentru a simula impactul cu asemenea corpuri cereşti, inginerii au studiat impactul acestui proiectil cu un bloc de gheaţă de 10 tone: proiectilul a lovit obstacolul cu viteza de 340 m/s, spulberând gheaţa într-un nor de zăpadă, şi a rămas intact.
Cercetătorii cred că acesta ar putea fi un mod fiabil şi ieftin de a trimite instrumente de explorare pe alte obiecte spaţiale din Sistemul Solar. Ar putea fi vorba despre seismometre pentru a studia interiorul planetei Marte sau un laborator de chimie organică, în miniatură, pentru a căuta viaţă pe sateliţii de gheaţă ai lui Jupiter.
Specialiştii au în vedere trimiterea mai multor astfel de proiectile, poate legate între ele printr-o reţea de senzori şi răspândite pe o arie mai largă, sub suprafaţa planetei.
Un astfel de proiectil, numit penetrator, are unele avantaje faţă de landerele obişnuite, vehicule de explorare care trebuie să-şi încetinească viteza înainte de a asoliza pe un alt corp ceresc. Penetratoarele pot pătrunde în substrat până la 3 metri adâncime, fără să fie nevoie de foraje suplimentare, şi pot fi trimise cu uşurinţă, mai multe odată, de pe o singur vehicul orbital.

Ele au sisteme speciale de resorturi care protejează componentele din interior, instrumentele de măsură, de consecinţele impactului. Tot în acest scop, componentele electronice sunt acoperite cu un înveliş de răşini sintetice, iar golurile sunt umplute cu bile de sticlă. În afară de rezistenţa la impact, aceste mini-laboratoare trebuie să fie construite astfel încât să poată opera la temperaturi foarte scăzute.
Tehnologia a fost pusă la punct sub conducerea inginerilor companiei QuinetiQ şi a stârnit interesul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care are vedere o eventuală utilizare a ei pentru explorarea unor obiecte spaţiale din Sistemul Solar, în căutarea urmelor de viaţă microbiană.
Unul dintre corpurile cereşti cele mai promiţătoare din acest punct de vedere este satelitul jovian Europa, care are la suprafaţă un ocean de apă lichidă acoperit de o crustă groasă de gheaţă. Dar şi planetele care au la suprafaţă un sol nisipos ar putea fi explorate în acest mod.
Este esenţial ca instrumentele să poată pătrunde câţiva metri sub suprafaţă, deoarece, dacă există viaţă altundeva în Sistemul Solar, e foarte probabil ca ea să se fi refugiat la o oarecare adâncime în sol, pentru a fi protejată de radiaţiile intense.


Surse: descopera.ro, BBC News

██████████████████████████████████████


A fost descoperit "cel mai vechi calendar"


Un număr de12 vetre preistorice, vechi de circa 10.000 de ani, au fost descoperite pe un teren din comitatul scoţian Aberdeenshire şi alcătuiesc "cel mai vechi calendar lunar din lume", afirmă arheologii britanici.


Săpăturile efectuate la Crathes Castle au scos la iveală 12 vetre, dispuse pentru a imita fazele Lunii şi pentru a ţine evidenţa celor 12 luni ale anului.
Cercetătorii de la Universitatea din Birmingham consideră că acest monument străvechi a fost creat de vechile populaţii umane de vânători-culegători în urmă cu 10.000 de ani.
Primele vetre din acest aliniament de pe Warren Field din Crathes Castle au fost descoperite în 2004.
Experţii care au analizat vetrele spun că acestea se întind pe o suprafaţă de 50 de metri şi că ar fi conţinut reziduuri de lemn.

Acest “calendar” din mezolitic este cu câteva mii de ani mai vechi decât monumentele anterior cunoscute dedicate măsurării timpului, create în Mesopotamia.
Cercetătorii britanici consideră că vetrele aliniază totodată răsăritul Soarelui din timpul iernii cu fazele Lunii, oferind astfel populaţiilor de vânători-culegători “o corecţie astronomică”, pentru ca aceştia să urmărească mai uşor trecerea timpului şi schimbarea anotimpurilor. De asemenea, ei estimează că monumentul din Aberdeenshire a fost utilizat timp de aproximativ 4.000 de ani, în perioada 8.000 î.d.Hr. şi 4.000 î.d.Hr.
Studiul arheologilor britanici, coordonat de Vince Gaffney, a fost prezentat în publicaţia online Internet Archaeology.


Surse: descopera.ro, BBC News

██████████████████████████████████████

A fost descoperit un nou satelit al planetei Neptun

Un nou satelit a fost descoperit în jurul lui Neptun, devenind astfel cel de-al 14-lea cunoscut până în zilele noastre care gravitează în jurul acestei planete îndepărtate din Sistemul Solar.

Noul satelit este cel mai mic dintre toţi cei care orbitează în jurul lui Neptun şi are un diametru de doar 19 kilometri, potrivit observaţiilor realizate cu ajutorul telescopului Hubble, a precizat agenţia spaţială americană.

Neptun este cea de-a opta şi totodată ultima planetă din Sistemul Solar în funcţie de distanţa faţă de Soare.

Noul satelit, denumit S/2004 N1, este de circa 100 milioane de ori mai puţin luminos decât cea mai puţin strălucitoare dintre stelele care pot fi văzute cu ochiul liber, motiv pentru care nu a fost observat de Voyager 2 în 1998, atunci când a trecut pe lângă Neptun.

Astronomii de la N.A.S.A. l-au reperat urmărind un punct alb care apărea cu regularitate în cele peste 150 de fotografii realizate de telescopul Hubble între anii 2004 şi 2009.

Satelitul a fost descoperit pe 1 Iulie de Mark Showalter de la Institutul SETI din Mountain View din California.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că S/2004 N1 are nevoie de 23 de ore pentru a efectua o rotaţie completă în jurul planetei Neptun.

Surse: descopera.ro, GIZMODO

lupini a scris:

██████████████████████████████████████

A fost descoperită o specie nouă de căpşună sălbatică

astea cresc cacalau in no, te impiedici oriunde de ele. americanii le-au descoperit nitel cam tarziu, sau abia acum a ajuns p-acolo capsuna asta?

...dar poate le incurc eu cu capsunile salbatice, arata absolut la fel. adevarul ca nu le-am numarat cromozomii

**Alex** a scris:

astea cresc cacalau in no, te impiedici oriunde de ele. americanii le-au descoperit nitel cam tarziu, sau abia acum a ajuns p-acolo capsuna asta?

Americanii le-au luat-o înaintea norvegienilor. În loc să se numească Fragaria norvegensis, sau după numele munţilor din Norvegia, acum se numesc Fragaria cascadensis, după numele munţilor din Oregon, S.U.A. Ar trebui să le atragă atenţia novegienii americanilor, că ei le-au descoperit mai repede.

Sau, ar mai fi posibilitatea, ca această căpşună, Fragaria cascadensis, să nu fie cea din Norvegia, ci doar să semene cu ea. Sau, cum se spune pe la noi: "seamănă da' nu răsare".

markjordbær

baga la Google poze si o s avezi ce bine seamana, dar am citit ca se numesc Fregaria vesca (probabil are mai multi cromozomi :D )

**Alex** a scris:

am citit ca se numesc Fregaria vesca (probabil are mai multi cromozomi.

Dacă au nume diferite, înseamnă că sunt diferite. Chiar şi dacă există o minimă diferenţă, sunt diferite. "Disputa americano-norvegiană" asupra căpşunii, a fost rezolvată.

Am bagat la Google si in romaneste se numesc Fragi nu Capsuni si cresc exclusiv in salbaticie pe pasunii din munti. Vezi Alex si acest fruct apartine de exotice ca nici tu nu stiai unde sa-l pui la americani sau la norvegieni dar eu am crescut cu ele in copilarie ca le culegeam cu galeti mari si multe toata vacanta de vara ca eram sus in munti cu bunciul, langa glaciar.