Cred ca Adrian Paunescul poate fii privit din doua puncte de vedere : omul respectiv poetul. Am aproximativ aceeasi virsta cu el si l-am citit de la primul volum publicat , Ultrasentimente in 1965 , pina la ultima poezie scrisa pe patul de spital. Ca poet il admir si-l voi admira in continuare dar nu pentru intreaga sa opera , are si multa umplutura. Trebuie sa se tina cont ca a beneficiat si de o promovare mediatica prin intermediul cintecelor pe versurile sale din cadrul cenaclului Flacara . Omul, pseudodizident al regimului comunism dar in realitate beneficiar al acestuia, m-a deceptionat in buna masura...
Dar atunci cind moare o fiinta umana aceasta merita un minim respect. Despre morti numai de bine...
