Ce repede s-a "fasait" subiectul....timpul o sa-l puna la locul lui pe Paunescu mult mai repede decit s-a crezut...
El , timpul, este singurul care da adevarata valoare a celor trecatori prin viata.
Adrian Paunescu
Început de manonthemoon, Vin 5 nov 2010 · 298 răspunsuri · 38.412 vizualizări
Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Ca doua fragede fierbinti statui
Sa fim
era era .. cum sa nu?!
Cantec pentru Oltenia
(Adrian Paunescu)
De bucurie rar avuram parte
In unele duminici, pe la nunti,
Suntem olteni pe viata si pe moarte
Suntem olteni, adica suntem munti.
Un rost ne-a dat maicuta noastra, dulcea,
Sa fim, dintre romani, cei mai fierbinti,
Din Dolj si pana-n Olt si pana-n Valcea
Si pana-n Gorj si pana-n Mehedinti!
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul romanesc se-nchina
Si-i face juramant prin lupta, azi,
Oltenia, provincia latina,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
Oltenia pandura a lui Tudor
Si-a lui Arghezi si-a atator dusi
Oltenia celui mai mare sculptor
Al omenirii, Constantin Brancusi.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
Salut fratern, Moldova, Bucovina,
Salut fratern, Ardeal, si tu, Banat,
Salut fratern, Muntenie vecina,
Si Maramures, neam ne-ngenunchiat.
Priviti aceasta sacra frumusete:
Oltenia pamant de oameni buni
Si pumn pedepsitor cu cinci judete,
Caus al palmei vechilor taciuni.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
Olteni suntem in matca noastra
Olteni am fost si-asa vom fi
Iar Flamura ros, galbena, albastra
Se oglindeste bine si in Jii.
Tot ce avem, noi am facut cu truda
Si n-am trait din mila si pomeni;
Spre binele acestei tari asuda
Si semetia noastra de olteni.
Oltenia, Eterna Terra-Nova
Un cantec are astazi si-n priviri
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
The best!
Edit: Si cantecul scris de Paunescuc antat de suporterii Universitatii :huggles:
Editat Sâm 25 dec 2010 16:27
A fi om e mai greu dec
SeqenenreTao a scris:Si'apoi asta nu a fost poet.Asta a fost doar un versificator.
de acord.
a scris mult dar a confundat "meseria" de poet cu cea de textier.
*elle a scris:de acord.a scris mult dar a confundat "meseria" de poet cu cea de textier.
Cum indraznesti sa spui asa ceva ?
LuciaD a scris:Cum indraznesti sa spui asa ceva ?
A fost chiar retinuta in exprimare, eu as fi fost mult mai dur.
Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Şi-apoi într-o zi oarecare,
În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă...
Flămând de iubirea intreagă,
Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.
Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât...
O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult "da", că e "nu".
Bocovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u",
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.
Colindul gutuii din geam
Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aş muşca-o dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum cînd trece anul
Parc-o simt îmbătrînind.
Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea.
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează,
N-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plînset sfînt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pămînt.
Luxul mamei cel mai mare
Cînd copii ne mai simţeam
Era pîinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.
Poezia carnavale
Cea mai mare surpriza
cel mai mare soc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
in care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimeni
a fost acela in care
cineva
a avut ideea geniala
sa aparem cu totii
cu fetele noastre reale.
A trebuit sa ne mascam
din nou
ca sa ne mai putem
recunoaste
si sa ne dam
buna ziua.
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.