Enki a scris:Adica din pomul vietii nu avea interdictie?
Ca nu scrie asa ceva.... deci ar fi avut liber sa guste din el, din moment ce i-a spus doar din cel al cunostintei binelui si raului sa nu manance, si din toti ceilalti da...
Din nou, nu era vorba de pomul vietii...
Asa, si ai citat un intreg capitol ca sa ce? Nu ai demonstrat nimic, ce spui tu nu se leaga de versete. Cu ce s-ar fi contrazis Dumnezeu in blesteme? Asta cu pericolul de a manca Adam si Eva din pomul vietii cred ca e o fisa care i-a picat mai tarziu lui yhwh, din moment ce initial nu a dat aceasta porunca... deci? Ce porunca a lui Dumnezeu ar fi incalcat cei doi, daca mancau din pomul vietii? N-ar fi incalcat nici o porunca, deci nu avem nici un risc de a pierde sansa la mantuire. Si unde vezi tu ca se vorbeste de vreo mantuire? Te intinzi prea tare cu presupunerile.
Mai omule...tare esti greu de cap...tu nu intelegi ca adam trebuia sa sporeasca duhovniceste trebuia sa fie supus la incercare sa lupte ca mai apoi sa primeasca si recompensa mancatul din pomul vietii de aceea la sfarsit Dumnezeu a pus straja la pomul vietii pt ca nu mai merita recompensa nu trecuse testul....daca vrei sa comunicam pt ca ai o nelamurire mai vb daca esti ateu inrait avertizeaza ma si incetez imediat...nu are rost sa arunc margaritare in gura porcilor....ma spune ca Adam, in Rai: "salasluia cu trupul pe pamant, dar cu sufletul traia impreuna cu ingerii, cultivand ganduri dumnezeiesti si hranindu-se cu ele. Era gol din pricina simplitatii sale si a vietii lui firesti; se urca numai catre Creator cu ajutorul fapturilor, bucurandu-se si veselindu-se de contemplarea lui." E vadit ca rostul salasluirii omului in Rai si al mancarii din "tot pomul" nu era simpla saturare de desfatarile acelui loc minunat, ci cautarea si tanjirea dupa ceva mai inalt; insasi prezenta pomului cunostintei binelui si raului si a poruncii de a nu manca din el arata o provocare si o incercare prin care omul trebuia sa treaca inainte de a urca mai sus. Iata cum infatiseaza Sfantul Ioan Damaschin suirea catre desavarsire pusa inaintea lui Adam in Rai:
"Caci spune Dumnezeu: Din tot pomul care este in Rai cu mancare sa mananci. Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut sa zica : "Suie-te prin toate fapturile la Mine, Facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar impartasirea cu mine fa-o intarire vietuirii tale. in chipul acesta vei fi nemuritor." [...] Caci l-a facut faptura insufletita, aflat aici sub stapanire, dupa randuiala vietii de acum, dar avand a fi mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar plinirea tainei este indumnezeirea sa prin inclinatia catre Dumnezeu. Se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca, si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca." Deci Raiul - si, de fapt, intreaga viata pamanteasca a omului - a fost facut de Dumnezeu "mai intai ca o scoala si ca un loc de invatatura a sufletelor omenesti", cum zice Sfantul Vasile. Omului i s-a dat, intru inceput, o cale de urcare din slava in slava, din Rai la starea de locuitor duhovnicesc al cerului, prin incercarea si ispitirea pe care Dumnezeu ar fi putut sa i le trimita, incepand cu porunca de a nu gusta doar din pomul cunostintei binelui si raului. Omul a fost asezat in Rai intr-o stare aflata oarecum intre cea cereasca, unde numai cei curat duhovnicesti se pot salaslui, si cea a pamantului stricacios - care a aparut, cum vom vedea, din pricina caderii sale.
Deci ce anume a fost pomul cunostintei binelui si raului, si de ce i-a fost oprit lui Adam ? Dupa talcuirea clasica a Sfantului Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a dat lui Adam in Rai: "o Lege, ca o materie asupra careia sa lucreze voia sa libera. Legea era o porunca despre plantele de care sa se impartaseasca, si despre singura de care sa nu se atinga. Aceasta era pomul cunostintei; insa nu fiindca ar fi fost rau de la inceputul sadirii lui; nici era oprit fiindca Dumnezeu ne-ar fi pizmuit pentru el - nu cumva sa-si porneasca vrajmasii lui Dumnezeu limbile spre aceasta, ori sa se asemuiasca sarpelui. Dar ar fi fost bun daca s-ar fi impartasit de el la vremea cuvenita; caci pomul acela, pe cat imi pare, era contemplatia, la care numai cei care au ajuns la deplinatatea deprinderii pot patrunde fara primejdie, dar care nu e bun pentru cei care sunt inca ceva mai simpli si lacomi cu pofta; tot asa cum nici hrana tare nu este buna pentru cei inca fragezi, avand nevoie de lapte." Iar Sfantul Ioan Damaschin scrie:
"Pomul cunostintei binelui si raului este discernamantul unei contem plari multiple, adica cunoasterea propriei firi. Ea este buna pentru cei desavarsiti si pentru cei ce s-au statornicit in contemplatia dumnezeiasca, pentru ca vesteste prin ea insasi maretia creatorului. Ea este buna, de asemenea, si pentru cei care nu se tem de cadere, prin aceea ca au ajuns cu timpul la o oarecare deprindere a unei asemenea contemplatii. Nu este insa buna pentru cei care sunt tineri si mai lacomi cu pofta, pentru ca ne-avand sigura ramanerea in mai bine si nefiind statorniciti cu tarie in contemplarea singurului bine, grija de propriul trup ii atrage si ii smulge spre ea."'
Rezumand invatatura ortodoxa despre cei doi pomi ai Raiului, Sfantul Ioan Gura de Aur scrie: "Pomul vietii era in mijlocul Raiului ca o rasplata; pomul cunostintei, ca o pricina de lupta si stradanie. Daca ai tinut porunca privitoare la acest pom, dobandesti rasplatire. Si o, minune ! Pretutindenea in Rai infloresc tot felul de pomi, pretutindeni se umplu de roada; numai in mijloc sunt doi pomi care sunt pricina de lupta si nevointa."
i departe sfantul ioan damaschin spune asa(POATE PRICEPI MAI BINE CE SPUNE UN SFANT)
