Jump to content
Forum Roportal
soogee

Zen si terapie

Rate this topic

Recommended Posts

Marea lectie zen, exprimata intr-un singur cuvant, se reduce la aceasta: ADECVARE.

 

Adecvarea sau adeziunea la real. Aderarea la realitate, asa cum e ea, in acest moment.

 

Daca e racoare, sa nu-ti doresti caldura, ci sa te bucuri de racoare,sa simti racoarea, sa te lasi patruns de ea, sa o traiesti cu toate simturile, sa fii una cu ea.

Daca e cald sa nu-ti doresti racoare.

 

Fara pretentii de la realitate, fara nemultumiri. Acceptarea a ceea ce este, a daturilor ontologice. Adecvarea la limitele impuse de existenta.

Maxima zen: CEEA CE ESTE, ESTE.

 

Sa traiesti in acord cu anotimpurile, marea lectie a haiku-ului, in acord cu zen.

Sa traiesti in acord cu anotimpurile vietii, adica varstele.

Pentru atingerea seninatatii, a claritatii mintii.

Sa asculti melodia timpului ce trece, locuind clipa, fara teama de viitor sau regret/furie pentru momentul consumat.

 

Aceasta idee, a adecvarii la real, mi se pare a fi in acord cu terapia realitatii, de care am mai vorbit pe acest forum.

Foarte multi oameni de azi nu mai au priza la real. Cramponati de amintiri traumatice, sau de amintiri placute de care nu se pot desprinde. Traind in lumea grijilor sau a temerilor fata de viitor, sau fata de oameni.

Ei uita sa traiasca prezentul, singura lor posesiune.

 

In Occident s-au dezvoltat terapii care invata omul modern, dezlipit de realitate, sa capete din nou aderenta la real.

Sesiuni de grup sau individuale in care oamenii sunt reeducati sa simta realitatea din jur, sa iasa din colivia mintii cu gratii de constructe mentale (cognitii eronate, preconcepte, etc) pe care singuri si-au faurit-o.

Un exercitiu simplu: reinvata contactul tactil cu lucrurile.

 

O parabola zen: maestrul isi intreaba discipolul: cand ai intrat in templu, ce ai facut?

Discipolul: mi-am lasat umbrela langa pantofi.

Maestrul: ti-ai lasat-o in stanga sau in dreapta pantofilor?

Discipolul: nu mai stiu.

Maestrul: daca nu stii ce faci, atunci cum vrei sa atingi iluminarea?

 

Ideea era ca discipolul nu invata sa fie focusat de gesturile sale, deci nu traia in prezent. Alunecarea in trecut sau in viitor, iata riscul: sa te trezesti candva ca ai lasat sa treaca viata pe langa tine.

 

Sigur, oamenii de azi pot spune: trecutul e important pentru ca clarifica prezentul si hotararile pentru viitor.

De acord. Dar a ramane cantonat in trecut, aceasta e o exagerare, si multi au aceasta problema, chiar fara sa o stie.

 

Intr-un caz de psihoterapie: terapeutul nu intelegea de ce nu avanseaza deloc in relatia cu clienta. Aceasta era obeza. I-au trebuit luni plus o analiza de limbaj ca sa inteleaga ca clienta se exprima numai in categorii de genul : ACOLO si ATUNCI. Viata ei era in alta parte, mereu cu prietenii lasati in urma sau cu planuri de viitor, niciodata AICI si ACUM.

Ea evita confruntarea cu angoasantul vid interior, traind in lumea imaginarului mental construita ca mecanism de aparare si din care nu mai putea sa iasa.

Readucand-o in AICI si ACUM, terapeutul a reusit sa-i rezolve toate problemele grave, inclusiv obezitatea extrema.

Anticii stiau aceasta. Cultura greco-latina avea conceptul HIC et NUNC (Viata e AICI si ACUM, nu in alta parte (Cum e si titlul unei carti de Milan Kundera).

 

Intrebare: cati dintre voi traiti in prezent, locuind clipa?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu des, dar am momente destule cand fac asta, de ceva timp am inceput sa ma dezvat de a ma gandi la trecut si viitor, sa traiesc aici si acum.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Neah... intrebarea mai intrebatoare este.... tu, dupa ce stii toate astea, traiesti in prezent?

 

 

Demult, chiar aveam o problema cu asta. Traiam atat de mult in viitor si trecut incat aproape o luasem razna.

Cand am citit prima oara de locuirea prezentului, la Alan Watts, "Calea Zen", am fost socat. Am avut o mica revelatie.

Tot exersand, am facut mari progrese. Acum sunt bine, fatza de cum eram in copilarie. Si educatia conteaza mult.

Am momente cand imi fuge mintea. Dar simt ca ma apropii de obiectiv. Haiku-urile ma ajuta, si exersarea oriunde as fi, pe strada, la munca, etc.

Tu?

Share this post


Link to post
Share on other sites

nu poti trai nu mai prezentul...trebuie sa anticipezi putin consecintele actiunilor tale prezente sa stii la ce te poti astepta in viitor...cred eu...si nu e chiar asa rau sa traiesti in trecut sa-ti analizezi greselile spre a nu le mai repeta...carpe diem nu e chiar cel mai bun motto...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu is mai putin norocos... chiar daca am citit/ascultat/vazut foarte mult tot stau prost la practica...

Cam zero momentan...

Videoclipurile cu Echart Tolle ajuta... Are doua filmulete care te relaxeaza complet si practi intelegi fara sa mentalizezi cumva. 'A nu se interpreta titlurile aiurea':

 

Renuntarea la gand ... si

Puterea nestiintei ...

 

 

 

 

 

 

Intrebare: cati dintre voi traiti in prezent, locuind clipa?

In and out, deocamdata.

Dar avansez in sensul asta, putin cate putin.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Intrebare: cati dintre voi traiti in prezent, locuind clipa?

 

Am deschis si eu un topic cu ideea asta... cu ideea de a trai in prezent, AICI si ACUM. Este o conceptie folosita si de experientialisti. Imi cam fug gandurile, e adevarat, dar am invatat sa ma bucur de ceea ce traiesc in chiar acest moment

Share this post


Link to post
Share on other sites

Traind constant prezentul ajungi sa intri in contact cu supraeul. Si apoi reflectiile nu mai trebuie facute mental ci sunt instantanee... un knowing de moment. Anticipezi viitorul intuind si nu calculand si devii foarteconstient si in legatura directa cu constiinta. Devine improbabil sa mai gresesti... Sub (sau deasupra) inteligentei mentale e o inteligenta mult mai mare asa ca esti pe cele mai bune maini daca traiesti clipa - total constient/aware.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pentru ancorarea in prezent o buna metoda e practicarea atentiei. Sa fii atent la ceea ce te inconjoara, daca mergi pe drum, catre scoala sau lucru, sa nu lasi mintea sa vagabondeze ci sa fii atent la drum, la lucrurile de pe drum, copaci, oameni. Exista terapii care promoveaza exersarea atentiei. Japonezii erau deosebit de sensibili la captarea clipei prezente in cateva cuvinte (haiku) care sintetizau momentul si starea de spirit.

 

exemplu:

Ploaie de primavara

Fetita isi invata pisica

Sa danseze.

(Kobayashi Issa)

 

Haiku-ul e o metoda accesibila tuturor pentru exersarea atentiei si a ancorarii in prezent. Pentru a intelege spiritul trairii prezentului cu bucurie si seninatate, recomand melodia The Little Fete de Vangelis pe versuri de Li Tai Pe (traduse in engleza).

"I take a bottle of wine and I go drink it among the flowers.

We are allways three ... counting my shadow and my friend the shimmering moon

Happily the moon knows nothing of drinking, and my shadow is never thirsty

When I sing, the moon listens to me in silence. When I dance, my shadow dances too.

After all festivities the guests must depart. This sadness I do not know.

When I go home, the moon goes with me and my shadow follows me"

 

 

Traind constant prezentul ajungi sa intri in contact cu supraeul.

Te referi la alt supraeu decat cel din psihanaliza? Te referi la un fel de Eu Superior, o constiinta superioara?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×