de ce ati parasit Romania

"si ce nu-ti place la italieni ?"

nu este vorba de asta. doar ca vreau sa fiu acasa la mine in tzara mea.

Zona Roma.

Marlboro a scris:

si ce nu-ti place la italieni ?

pe unde esti

lucyanna a scris:

:evil: :flowers: :P

8) :evil:

ai vazut ?

Marlboro a scris:

ai vazut ? :evil:

:flowers: :P 8)

Initial am plecat la studii, " de curiozitate" mai mult, ca sa nu imi para rau mai tarziu ca nu m-am bucurat de sansa oferita. Apoi, am ramas " de placere". Primii 2 ani i-as numi "perioada de acomodare", in care dorul de familie si de prieteni te doboara, diferenta de mentalitate si cultura si "subintelesurile" limbii vorbite. Pleci din Ro cu o valiza, un zambet mare pe buze, te urci in avion si te duci "in necunoscut", doar sunt si acolo oameni nu? Suna atat de usor...Numai cei ce s-au "aventurat" si au avut curajul sa lase tot in urma cunosc sentimentul.

Dupa acei 2 ani, am realizat (m-au ajutat mult in luarea diciziei, vizitele in Ro si legatura cu prietenii de facultate si liceu) ca nu vreau sa muncesc peste program ( cica da bine!!!) doar ca sa nu ma dea afara "sefu", ca nu vreau sa iau un job bun pe spatele parintilor sau eventual contra unor sume de bani...ca nu vreau sa "fac orice" ca sa promovez intr-o firma/companie...ca nu vreau sa ma rog de "sef" sa imi dea concediu saptamani/luni intregi si sa mi se zica: nu se poate acum, mai asteapta....ca nu vreau sa mi se adreseze apelative ca "fetita" sau "auzi tu", ca nu vreau sa imi salut in fiecare dimineata seful cu "Sa traiti Domnu'...", ca nu vreau ca de fiecare data cand ma duc la o banca 10 ghisee sa fie inchise si numai unul deschis la care este o doamna "aeriana" care se supara daca ii pui o intrebare...ca nu vreau sa alerg pe trecerea de pietoni...ca nu vreau sa mai fiu impinsa,lovita din greseala fara a-si cere nimeni scuze...ca nu vreau sa fac imprumut la banca daca vreau sa imi iau un Plasma TV. Banale exemple, stiu, tocmai ca sa fie intelese cat mai usor. Si cu toate acestea iubesc Romania pentru farmecul ei aparte, oriunde as fi tot roman sunt.

Multi nu se adapteaza in "tara adoptiva", nici macar dupa 10 ani. Conteaza enorm de mult in ce anturaj traiesti, unde lucrezi, cum esti tratat acolo, ce prieteni noi ti-ai facut, cat de mult esti "compatibil" si "multumit" cu ceea ce ti se ofera. Nu am pus niciodata amprenta pe bani, bani erau si in Ro. Eu m-am simtit apreciata si tratata ca un "om". Am fost certata cand am facut "ceva gresit" si apreciata cand am realizat ceva. Asa m-am "dezvoltat ca individ in societate".

:flowers:

x.

Xetixa a scris:

Initial am plecat la studii, " de curiozitate" mai mult, ca sa nu imi para rau mai tarziu ca nu m-am bucurat de sansa oferita. Apoi, am ramas " de placere". Primii 2 ani i-as numi "perioada de acomodare", in care dorul de familie si de prieteni te doboara, diferenta de mentalitate si cultura si "subintelesurile" limbii vorbite. Pleci din Ro cu o valiza, un zambet mare pe buze, te urci in avion si te duci "in necunoscut", doar sunt si acolo oameni nu? Suna atat de usor...Numai cei ce s-au "aventurat" si au avut curajul sa lase tot in urma cunosc sentimentul.

Dupa acei 2 ani, am realizat (m-au ajutat mult in luarea diciziei, vizitele in Ro si legatura cu prietenii de facultate si liceu) ca nu vreau sa muncesc peste program ( cica da bine!!!) doar ca sa nu ma dea afara "sefu", ca nu vreau sa iau un job bun pe spatele parintilor sau eventual contra unor sume de bani...ca nu vreau sa "fac orice" ca sa promovez intr-o firma/companie...ca nu vreau sa ma rog de "sef" sa imi dea concediu saptamani/luni intregi si sa mi se zica: nu se poate acum, mai asteapta....ca nu vreau sa mi se adreseze apelative ca "fetita" sau "auzi tu", ca nu vreau sa imi salut in fiecare dimineata seful cu "Sa traiti Domnu'...", ca nu vreau ca de fiecare data cand ma duc la o banca 10 ghisee sa fie inchise si numai unul deschis la care este o doamna "aeriana" care se supara daca ii pui o intrebare...ca nu vreau sa alerg pe trecerea de pietoni...ca nu vreau sa mai fiu impinsa,lovita din greseala fara a-si cere nimeni scuze...ca nu vreau sa fac imprumut la banca daca vreau sa imi iau un Plasma TV. Banale exemple, stiu, tocmai ca sa fie intelese cat mai usor. Si cu toate acestea iubesc Romania pentru farmecul ei aparte, oriunde as fi tot roman sunt.

Multi nu se adapteaza in "tara adoptiva", nici macar dupa 10 ani. Conteaza enorm de mult in ce anturaj traiesti, unde lucrezi, cum esti tratat acolo, ce prieteni noi ti-ai facut, cat de mult esti "compatibil" si "multumit" cu ceea ce ti se ofera. Nu am pus niciodata amprenta pe bani, bani erau si in Ro. Eu m-am simtit apreciata si tratata ca un "om". Am fost certata cand am facut "ceva gresit" si apreciata cand am realizat ceva. Asa m-am "dezvoltat ca individ in societate".

8)

x.

tiens... :P

a newcomer..pare o surpriza placuta,

Multumesc :P La ce bun toata partea aia cu copy & paste? Puteai spune elegant:

Xetixa - bla bla

:flowers:

X.

Xetixa a scris:

Multumesc 8) La ce bun toata partea aia cu copy & paste? Puteai spune elegant:

Xetixa - bla bla

:P

X.

e mai simplu.

Nu e copy/paste, e doar "reply". Un singur click.

iata si explicatia logica: linia minimului efort.

Iar d

Mai jos de reply mai e un "raspunde". Poti da un singur click din prima acolo. Si mai usor. Arata mult mai elegant fara raspunsul anterior care poate fi vazut deja mai sus.

Alright?

X.

Am parasit Romania pentru ca mi s-a acrit de promisiuni desarte, nepotisme, indolenta, lasitate, falsitate, si multe altele care deja s-au scris aici si pe care nu are rost sa le repet.

Nicaieri nu te asteapta cainii cu colaci in coada. Diferenta este, din punctul meu de vedere, ca de cele mai multe ori, printre straini esti respectat ca OM mai intai de toate. Daca mai ai si potential si il folosesti poti ajunge destul de departe.

Absolut de acord ca acelasi potential il poti folosi si in Romania (cum probabil ar spune unii mai "patrioti" ) insa nu cred ca ar da acelasi randament intr-un timp util.