Crestinii cred ca psihologia e demonica!

Motivul pentru care nu ati fost sanctionati pentru discutia de ieri este ca mi s-a parut a fi una constructiva. Exista un topic numit probleme de zi cu zi si puteti sa dezbateti acolo astfel de teme. (legate de neintelegerile dintre unii useri)

LuciaD a scris:

Titlul acestui topic " Crestinii cred ca psihologia e demonica! ", in care etapa se incadreaza?

Eu sunt crestin-ortodoxa si nu ma simt in niciun fel ingradita si nici nu cred ca "psihologia e demonica!"

Nu este ceva general valabil, dar nu inteleg la ce te referi cand spui "in care etapa se incadreaza"

PourMoi, inaintea postarii mele era o postare a Hypahtiei, in care prezenta ceva legat de "etape". Acum nu mai vad acea postare.

S-a constatat ca persoanele care au o credinta anterioara in D-zeu si sunt supuse unor mari abuzuri morale, fizice si emotionale in familie, tind sa dezvolte ulterior delir mistic vindicativ/revendicativ, cu blesteme (la blestem recurg persoanele care se simt invinse/desfiintate de agresori), "rugaciuni" de moarte/salvare/pedepsire catre D-zeu, etc. toate acestea cu un mare consum psihic, putand duce la decompensare psihotica. Vazand numarul mare de pacienti cu delir mistic, majoritatea psihoterapeutilor, psihologilor, sunt atei. Orice "pacat" constient sau inconstient, a fost comis de agresor sau victima pentru un anumit beneficiu material, moral, psihologic (hranirea vanitatii). Se spune ca "Satana" este ego-ul din om. Nu se poate dovedi posesia demonica. Pentru ca orice greseala conduce la ego-ul uman ("Eu voiesc sa fiu mai presus de..." spune personajul biblic Satan). Tot asa si cei care agreseaza, voiesc sa fie mai presus de ceilalti. Pentru a taia jocurile de autoagresiune (care au loc tot in triunghiul dramatic al lui Karpman) in care D-zeu este folosit pe post de unealta a persecutiei, ori ca Salvator ce se lasa mult asteptat, psihoterapeutii spun pacientilor ca nu exista D-zeu si nu exista drac. Nici psihologia, ca orice alta stiinta, n-a putut dovedi existenta lui D-zeu sau a posesiei demonice. Singurul care si-a permis judecati de valoare a fost apostolul Ioan cand spune despre Isus in Ioan 6:70

Hypathia a scris:

Daca Freud a fost intr-adevar dependent de cocaina, se explica siguranta cu care enunta tot felul de teorii ca si cand ar fi facut descoperiri imposibil de contrazis - si, deasemenea, de ce era obsedat de sex.

Din punctul meu de vedere, care de obicei enerveaza pe multi (asta e :roll:), psihologia este o pseudo-stiinta tocmai pentru ca ia drept axiome gaselnitele unor oameni ca Freud. Nenea avea si el problemele lui si nimeni nu poate garanta, gandind logic, obiectivitatea cu care si-a desfasurat ''studiile'' pentru a ajunge la concluzii ce par aberante (oricarui om sanatos la cap). Mai degraba pare cuiva care priveste din afara ca vroia sa isi justifice propriile bizarerii.

Mai mult, vad la ce a condus atitudinea respectiva fata de om si cel putin ce a facut Edward Bernays cu ea. Au rezultat, peste cateva decenii, prostia, dezinteresul pentru lumea din jur si comportamentul de grota pe care le observam astazi.

Finnian a scris:

Nenea avea si el problemele lui

La fel cum avem si noi toti, fie ca recunoastem, fie ca nu. Cam care ar trebui sa fie portretul ideal al unui psiholog pentru a-i multumi pe carcotasi? Blond,inalt, ochi albastri, italiano-germano-spaniol, muschi lucrati, casatorit, face de mancare, creste copiii si seara in timp ce-si maseaza sotia pe picioare ii explica cum e cu teoria sexualitatii ? De fapt, degeaba ma intreb.Ca si lui Dumnezeu daca venea si se ocupa de psihologie ii gaseati defecte. Nu ca nu s-ar ocupa.Gradina de nebuni mai mare ca a Lui nu cred ca exista.

Parinte,nu beau, nu fumez, nu dracui, nu-mi insel nevasta, dar citesc carti de psihologie

Pacat,fiule, mare pacat. Dar n-ai diploma, mai ai sanse de mantuire .

Finnian a scris:

Daca Freud a fost intr-adevar dependent de cocaina, se explica siguranta cu care enunta tot felul de teorii ca si cand ar fi facut descoperiri imposibil de contrazis - si, deasemenea, de ce era obsedat de sex.

Din punctul meu de vedere, care de obicei enerveaza pe multi (asta e :roll:), psihologia este o pseudo-stiinta tocmai pentru ca ia drept axiome gaselnitele unor oameni ca Freud. Nenea avea si el problemele lui si nimeni nu poate garanta, gandind logic, obiectivitatea cu care si-a desfasurat ''studiile'' pentru a ajunge la concluzii ce par aberante (oricarui om sanatos la cap). Mai degraba pare cuiva care priveste din afara ca vroia sa isi justifice propriile bizarerii.

Mai mult, vad la ce a condus atitudinea respectiva fata de om si cel putin ce a facut Edward Bernays cu ea. Au rezultat, peste cateva decenii, prostia, dezinteresul pentru lumea din jur si comportamentul de grota pe care le observam astazi.

E drept ca psihanaliza nu e o metoda stiintific riguroasa, si orice poate fi interpretat in multe feluri, totusi isi are utilitatea ei.Sa nu uitam ca pe unii chiar i-a ajutat.Asa cum o fi ea.Totusi psihologia nu trebuie redusa la psihanaliza, aceasta a fost depasita demult.Psihanaliza singura in cadrul unei terapii poate fi anevoiosa, si de aceea se foloseste in combinatie si alte teorii....Psihologia moderna e o chestie mult mai stiintifica.Se incearca destul de des combinatii intre diferite teorii si curente psihologice.Abordarile de genul asta sunt mai reusite.La noi in tara de exemplu, psihanaliza e destul de rar practicata comparativ cu tarile occidentale.Asta fiindca psihanaliza da rezultate in timp indelungat, ceea ce duce la efort si bani cheltuiti.

Aici baza pica pe cognitiv-comportamentala, iar asta nu are idei "ciudate".Oricum, psihologia, in ansamblul ei este o stiinta.Multe din metodele psihoterapeutice de azi sunt bazate pe ideile lui Adler, care a abordat lucrurile intr-un mod diferit de Freud.Chiar daca ideile lui mai sunt si azi controversate, nu se poate nega importanta psihanalizei.Datorita ei stim azi cum este impartit si cum functioneaza psihicul.

Finnian a scris:

Daca Freud

credeam ca sunt pe ignore. :D

Haide sa aduc in discutie si alt punct de vedere asupra religiei: acuzatiile aduse religiei (ca intretine un sentiment de vina, e cauza reprimarii sexualitatii, etc) au fost contrabalansate de studii recente asupra efectelor pozitive ale credintei. Intr-adevar oamenii credinciosi sunt mai fericiti si mai satisfacuti de viata decat cei necredinciosi (pentru cei interesati: Myers, D. (2000), "The funds, friends and faith of happy people")

Nu ma refer neaparat la crestinism.

Hypathia a scris:

credeam ca sunt pe ignore. :D

Haide sa aduc in discutie si alt punct de vedere asupra religiei: acuzatiile aduse religiei (ca intretine un sentiment de vina, e cauza reprimarii sexualitatii, etc) au fost contrabalansate de studii recente asupra efectelor pozitive ale credintei. Intr-adevar oamenii credinciosi sunt mai fericiti si mai satisfacuti de viata decat cei necredinciosi (pentru cei interesati: Myers, D. (2000), "The funds, friends and faith of happy people")

Nu ma refer neaparat la crestinism.

Eu cred ca oamenii echilibrati, fara narcisism, fara egoism, sunt mai fericiti oricum, si cu si fara religie, pe cand unu tulburat psihic, daca devine religios, nu numai ca nu se face bine, dar isi agraveaza boala.

Hypathia a scris:

Intr-adevar oamenii credinciosi sunt mai fericiti si mai satisfacuti de viata decat cei necredinciosi (pentru cei interesati: Myers, D. (2000), "The funds, friends and faith of happy people")

Nu ma refer neaparat la crestinism.

Oamenii spalati pe creier sunt aparent mai fericiti. Ignorance is blessing.Ei nu sunt ignoranti din nastere, aleg sa fie ignoranti in urma unor meme pe care in mod eronat le confunda cu religia. Nu cred ca poti trai intr-o lume cu atatea atrocitati si sa fii fericit.Unde mai e credinta,iubirea, empatia? Se autosugestioneaza singuri ca nu au probleme pentru ca urmeaza calea potrivita iar oamenii cu probleme sunt pacatosi care asteapta sa fie salvati. Parerea mea umila este ca oamenii care cred intr-adevar in ceva suprem nu au cum sa fie fericiti.Reusesc,poate, sa aduca o farama de fericire in jurul lor, dar ei sunt foarte tristi.

Finnian a scris:

Nenea avea si el problemele lui

La cap, evident. :)

Orice ati spune, psihologia nu are dovezi palpabile a ceea ce sustine.

Nici religia, veti spune. Numai ca religia este treaba fiecaruia in parte.

Nu ma convinge faptul ca teoriile lui Freud au fost si sunt inghitite pe paine de o lume intreaga. Ma gandesc numai la ce influenta a avut Kinsey; inclusiv codul penal in SUA a fost modificat luandu-se in considerare ''descoperirile lui''.

Concluzia mea este ca omul se alipeste modului de gandire care il confirma pe al sau. Daca Freud sau Kinsey, prin ceea ce au scris, le-au dat de exemplu prilejul unora sa simta ca un comportament deviant este normal (reciteam aseara un topic despre complexul Electrei), vor sustine sus si tare ca aceea e stiinta.

Am observat la absolut toti cei care incearca sa faca o deviatie tolerabila sau chiar sa o laude, ca mereu o transforma in altceva. Ii dau dimensiuni spirituale sau spun ca stiinta i-a demonstrat normalitatea. Astfel, sexul cu mai multi devine o mare de iubire si daruire sufleteasca, iar dorinta de incest este normalizata prin pseudo-stiinta numita psihologie.

Nu ma indoiesc ca unele metode folosite de psihologi au ajutat pe cate cineva. Pana la urma omul merge acolo si se descarca, avand o dezinvoltura pe care poate nu ar avea-o in fata nimanui. Cand mergi la medic de exemplu,nu te jenezi sa te dezbraci in fata lui, la fel si in situatia de fata. Sunt oameni care nu beneficiaza de timpul si atentia celor ''apropiati'' decat superficial, pentru ca omul a ajuns consumat doar de prorpia persoana, sau tin in ei lucruri pe care nu le pot spune nimanui. Normal ca o descarcare ajuta. Dar de aici pana la a accepta ce merge impotriva firii, mai e mult.

Nu am sa cred niciodata ca prin niste intrebari puse dupa tipar ajungi sa cunosti si sa intelegi un om. Orice ii iese pe gura nu e decat o farama din ce gandeste si simte. Poti ajunge sa stabilesti anumite lucruri despre el, dar sa il intelegi in totalitate e imposibil.