Început de Hypathia, Joi 21 oct 2010 · 15 răspunsuri · 6.246 vizualizări
Ninja2 a scris:Ce am inteles eu din citat, lucrurile ca curaj, putere si disciplina sunt mai mult niste iluzii sau deceptii, ele find doar controlul lucrurilor naturale(frica, slabiciunea si dezordinea/haosul).Nu mai blamati degeaba frica, e ceva natural, om fara frica? de unde!
Problema e ca poti sa inveti (de la figurile parentale) sau sa mostenesti tendinta de a intampina situatiile noi cu frica. La un moment dat asta se poate amplifica.
teama sau frica este ceva perfect normal.
este un sentiment ce ajuta la mentinerea unei granite intre imaginar si real. cu ajutorul ei poti sa fii prevazator si sa iti permiti "luxul" de a nu incerca cele mai nebunesti lucruri.
frica in exces poate intr-adevar face parte dintr-o tulburare.
absenta fricii... nu stiu daca am intalnit scris ceva despre asta 
ea este prezenta la fiecare dintre noi intr-o anumita masura si intr-o anumita forma.
Am vazut intr-un documentar ca exista si oameni care nu simt frica, aceasta fiind cred ca o problema organica, nu de natura psihologica. Era exemplificata prin situatii de genul, iti scapi sapca stand pe balcon la etajul 7 si te apleci dupa ea pana cazi din balcon, pentru ca nu ai nici un mecanism care sa-ti provoace frica de inaltime. La fel cand se apropie o masina in viteza spre tine tot frica te impinge sa o iei la fuga. Oamenii astia nu au de ales decat sa caute frica rational.
Editat Vin 22 oct 2010 14:06
Ligia1 a scris:M-a facut sa ma gandesc la FRICA. Frica imi pare a fi substratul problemelor psihologice. Acolo unde este teama (de oameni, de viata, de moarte, de gura lumii, de victorie, de infrangere, etc) acolo apare dezechilibrul.Cineva zicea: daca ceva iti face frica, du-te exact asupra lui,cu si mai mare indarjire.
Ce parere aveti?
Ai dreptate. O mica parte din frica este a noastra, cea mai mare parte este preluata din mediu. Asa se face ca vedem situatii rizibile in care cuiva ii este frica exact de lucrul pentru care are dotare naturala sa-l abordeze cu entuziasm.
Samuraiul ala promova niste valori autentice. Probabil ca aceste valori (curajul, respectul fata de natura si oameni etc.) sunt o cale de rezolvare a problemelor psihice. Mai trebuie si inteligenta sa poti sa le discerni, sa stii care situatie cere curaj, care respect.
Frica este un sentiment firesc, ce ia nastere in urma activarii unor circuite neurologice ale creierului, ca urmare a reactiei la diversele pericole. Este un sentiment transmis genetic (de-a lungul timpului o anumita parte creierului a preluat responsabilitatea de a recunoaste si reactiona la pericole, evenimente neasteptate etc.), de la o generatie la alta. Omul, sub influenta factorilor externi, incepe sa priceapa cum trebuie sa reactioneze in fata unor situatii, sa-si clarifice insemnatatea semnalelor primite. De-aia cred ca lipsa totala a fricii nu poate decat sa semnaleze o defectiune neurologica, pentru ca nu traim intr-o lume perfecta, in care nu exista niciun pericol ce poate fi sesizat.
Cand acea zona a creierului responsabila cu sesizarea fricii devine extrem de sensibila, excitabila la orice mica neplacere, atunci frica se poate transforma intr-un handicap, care ne sufoca, paralizeaza, ne impiedica sa ne desfasuram viata in conditii normale.
Cum depasim frica? Infruntand-o, nu vad alta solutie, altfel ea revine, cu si mai multa forta, capatand dimensiuni uriase.
Curajul inseamna dominarea fricii, nu absenta ei.