Frica si tulburarile de personalitate,problemele psihologice

Am citit de curand un extras din BUSHIDO, Codul Samuraiului, prezentat de Allan Watts in Spirit of zen. Scria acolo:

Nu am tata si mama, cerul si pamanul imi vor fi tata si mama.

Nu am sabie, pacea mintii imi va fi sabie.

Nu am dusmani, imprudenta mea imi va fi dusman.

Nu am fortificatie, spiritul imuabil imi va fi fortificatie.

Nu am armura, cinstea si vointa imi vor fi armura.

M-a facut sa ma gandesc la FRICA. Frica imi pare a fi substratul problemelor psihologice. Acolo unde este teama (de oameni, de viata, de moarte, de gura lumii, de victorie, de infrangere, etc) acolo apare dezechilibrul.

Cineva zicea: daca ceva iti face frica, du-te exact asupra lui,cu si mai mare indarjire.

Frica poate lua multe forme. Unii sunt educati de parinti sa fie lasi, sa abordeze dificultatile vietii cu abandon, stres, griji, ganduri negre, renuntare. Asa stiu ei sa faca fatza la o situatie grea: fugind.

Cei curajosi iau potul cel mare in schimb.

Frica poate sa nici nu fie constientizata. Cati ar recunoaste ca sunt fricosi, lasi? Dar efectele ei sunt multiple.

In anxietate, atacuri de panica, timiditate, depresie, FRICA parca e mai vizibila.

Dar in narcisism, in agresivitate? poate fi vorba de o frica ? Eu cred ca da. Ceva de genul: "de ce sa sufer eu, mai bine sa suferi tu. Te atac eu primul, ca sa nu apuci tu sa ma ataci. Atacand nu voi recunoaste nimanui ca mi-e frica, nici macar fata de mine."

Frica de a nu fi atacat duce la atac. Pentru conservare, supravietuire. De aici rautatea si infinitele jocuri ale celor ce ataca si paraziteaza. Iar cei atacati care dezvolta probleme psihologice? Si lor le e frica. Frica de atacatori, de oameni, frica de a-si trai viata la maxim, cum vor ei, echilibrat.

Frica, in ultima instanta frica de moarte, frica a tot ce e viu si care se teme ca va disparea de pe scena existentei. Eterna lupta cruda si nemiloasa pentru supravietuire. Te mananc ca sa nu fiu mancat.

Ce parere aveti?

http://siegfriedschnapp.wordpress.com/

Nevroza

Posted by siegfriedschnapp pe august 12, 2010

Un

Steinbrenner a scris:

Cum ramane cu traumele din copilarie, cu influenta malefica a unui "parinte nazist" asupra unui copil cu structura slaba?

Ce e trauma? E amintirea unui episod dureros. De ce mai are influenta trauma asupra prezentului victimei? Pt ca victimei ii e frica in continuare. A intrat frica in ea. Daca si-ar zice: "in definitiv, de ce sa ma mai consum cu trauma, cu frica, bine ca am supravietuit, sa-mi vad de viata", atunci ar scapa de trauma, de amintirea raului.

Dar victimei ii e frica in continuare. Vad ceva de genul: parintele nazist a injectat in copilul victima FRICA. De ce? Ca sa se simta parintele nazist puternic (compenseaza faptul ca in copilarie a fost SLAB, fricos, in fata parintelui ce l-a maltratat). Se simte puternic pe socoteala copilului agresat. Il face pe acesta sa simta frica. Astfel parintele are un fals curaj in fata copilului fricos. In loc sa mearga pe strada si sa se bata cu cocalari si smecheri, daca are chef sa se simta tare, parintele nazist isi injecteaza frica in copilul sau, tocmai pt ca e las.E un lant al fricii.

Astfel,copilul cand va creste va ajunge fricos in fata vietii.

Nu bataia si nu jignirea sunt adevaratele probleme pt copil, ci faptul ca ajunge un papa-lapte, un fricos in viata. Ii va fi teama sa reuseasca, teama sa se afirme, sa fie asertiv, sa isi ceara drepturile.Ii va fi teama sa fie descurcaret in fata celorlalti. Ii va fi teama sa isi afle un partener sexual sau marital. Cedeaza din pretentii, cedeaza din drepturi, cedeaza cate putin mereu. A intrat frica in oasele sale, si el nici nu stie.

Dar daca s-ar elibera de frica? Atunci viata ar incepe sa curga din nou in venele sale. Atunci sufletul i s-ar umfla la loc. NU ar mai fi un dezumflat, un inmuiat, deprimat (adica de-presurizat, ca asta inseamna depresiv: golit)

Am citit cartea lui Osho despre CURAJ, in romana, si acolo scrie niste lucruri interesante pe tema asta.

Poate ca nu ne place...frica este un resort instinctiv,in primul rand.Nu mai avem motive sa ne temem de tigrii si alte salbaticiuni...dar em evoluat intr-o lunga perioada de timp,in care frica era justificata.

Au urmat lungi perioade de razboaie intre oameni...timp de milenii frica a avut in continuare ratiunea ei de a fi.

Si acum,doar pentru ca de cateva decenii,aici,pe coltisorul nostru de lume,motivele de a ne teme s-au diminuat,ni se pare ca ar trebui sa putem pune la cos,o evolutie multimilenara?

Resortul exista in continuare...e suficient ca cineva sau ceva sa agite ideea pericolului,si oamenii devin interesati,atenti,implicati.

E ceva instinctiv...si putini oameni stau sa incerce sa desfiinteze toate falsele alarme.

Criza asta financiara,nu e altceva decat o utilizare mai recenta a butonului de panica al omenirii -si functioneaza perfect!

Poate ca pericolele cu care suntem permanent speriati,manipulati,sunt doar pe jumatate reale -sau chiar sunt ireale -se poate si asta,dar e greu sa te ridici nu numai deasupra unor conditionari,ci si deasupra propriei biologii.

De ce credeti ca reclamele folosesc atat de mult apelul la sexualitate? -pentru ca functioneaza!

Butoanele instinctive ale oamenilor,sunt cele mai usor de folosit,si cele mai eficiente. (pericol,hrana si sex,sunt cele mai eficiente)

Le folosesc politicienii,presa,marketingul si publicitatea,sistemul de educatie si fireste si religiile.

Oriunde e vorba despre structuri de putere,organizate ierarhic,veti regasi si butonul fricii,folosit fara scrupule,adesea.

Frica e foarte utila structurilor de putere,ierarhiilor...fara ea,nu ar mai exista supunerea.

Vreau sa atrag atentia in postarea asta,ca sistemul ierarhic este bazat pe frica si ca lumea noastra este organizata in sisteme ierarhice,in toate zonele de putere/influenta posibile.

Frica e instinctiva,e adevarat,dar frica e si promovata,exista o vasta cultura a fricii,si societatea noastra,e fundamentata pe frica.

Frica nu e doar o problema psihologica a unor indivizi izolati...insa psihologia,e printre foarte putinele incercari ale omenirii de a depasi monstruosul sistem social al fricii.

Psihologii incearca abordari individuale,izolate ale fenomenului,care nu pot insa sa schimbe din temelii o societate a carei baza structurala este insasi aceasta frica.

Frica toti oamenii au, e ceva natural, dar nu trebuie sa te domine, e necesar doar ca sa te ajute sa te descurci intr-o situatie sau sa previi ceva periculos, dupa trebuie sa dispara, daca stai intr-o frica sau anxietate permanenta corpul o sa devina slab si in final o sa te imbolnavesti grav, in final te omoara psihic si fizic.

Simulated disorder postulates perfect discipline; simulated fear postulates courage; simulated weakness postulates strength.

Lao Tzu

Arcangelo a scris:

Vreau sa atrag atentia in postarea asta,ca sistemul ierarhic este bazat pe frica si ca lumea naostra este organizata in sisteme ierarhice,in toate zonele de putere/influenta posibile.

Frica e instinctiva,e adevarat,dar frica e si promovata,exista o vasta cultura a fricii,si societatea noastra,e fundamentata pe frica.

"Frica de D_zeu naste intelepciune" spune Solomon. Eu nu am vazut sa fie asa. Cei care sunt inconstienti, majoritatea asa raman.

Ninja2 a scris:

simulated fear postulates courage

Nu prea inteleg cum vine asta. Imi traduci te rog in romana?

Ca sa raspund si mai clar lui Steinbrenner: cred ca nu trauma e problema, nici trecutul naspa. Problema e frica. Solutia e ca sa se mediteze asupra fricii, sa se constientizeze,sa se identifice precis toate manifestarile ei deghizate, in toate domeniile vietii, si sa se elimine, actionand decis asupra lor.

Si daca are cineva parinti super buni si un trecut mirific, frica tot va exista. Frica de moarte, frica de agresori, de pilda.

Cei cu trecut traumatic au un dezavantaj in plus, adica faptul ca parintii lasi s-au razbunat absurd pe copii, si le-au injectat si lor handicapul fricii. Aici e de lucrat: la eliminarea fricii din toate compartimentele vietii.

Am citit o chestie interesanta despre cum e vazuta iluminarea de unii maestii zen, cica daca nu esti iluminat, adica traiesti incostient, esti adormit, nu prea conteaza ce faci, e gresit, iar daca esti iluminat, adica traiesti constient, nu gresesti.

Cum vi se pare ideea?

Nu exista om care sa nu traiasca frica , sa nu aibe angoase.Insa exista oameni care reusesc sa le inteleaga , sa le accepte si sa le infrunte.

Ce am inteles eu din citat, lucrurile ca curaj, putere si disciplina sunt mai mult niste iluzii sau deceptii, ele find doar controlul lucrurilor naturale(frica, slabiciunea si dezordinea/haosul).

Nu mai blamati degeaba frica, e ceva natural, om fara frica? de unde!