Far_above_the_clouds a scris:Cam greu sa descoperi singur mecanismele inconstiente de defensa. Nebunia se invata, de la figurile parentale. Personalitatea se poate scinda. Cum poti sa descoperi singur aceste procese daca ele sunt inconstiente si instinctive?
Iei cele zece mii de carti de psiho in format electronic care sunt in romana si engleza pe internet, si le citesti, le buchisesti, stai cu creionul in mana, scrii in jurnalul terapeutic, iti faci scopurile de atins, evaluezi, verifici in fiecare zi ce ai schimbat, cum ai reactionat in situatiile previzibile sau imprevizibile, iti fixezi obiective de lucru pentru fiecare zi, iti analizezi fiecare emotie, fiecare reactie, te scufunzi in ele si le duci pana la capat, iti programezi zilnic ore de meditatie, autoanaliza, evaluare, si poti face asta confruntand fiecare rand citit cu experienta ta: ce ma deranjeaza? ce ma infurie? ce ma doare? ce ma sperie? ce ma destabilizeaza? care sunt punctele unde stau prost? care sunt calitatile mele? care sunt defectele? care sunt punctele mele tari? ce pot face pentru a imbunatati ceva sau pentru a eradica ceva sau a minimaliza ceva? etc samd si asa mai departe
Daca esti intr-un oras mare, universitar, ai acces la biblioteca la carti de psiho ft bune (Gen Editura Trei, Humanitas, Curtea Veche) care nu sunt in format electronic inca.
Trebuie sa fie totul clar in minte, ce vrei, care sunt scopurile, cum sa ajungi acolo, si e greu sa faci asta de capul tau, dar daca iei sutele astea de carti de psiho si confrunti fiecare rand cu viata ta, e imposibil sa nu afli cam care e situatia ta la interior. Vei avea o imagine de ansamblu, ca o diagrama.
Marea problema a cuiva cu tulburari de personalitate sau emotionale e CONFUZIA.
El nu mai stie: de unde vine? unde merge? care e sensul lui? pentru ce traieste? ce VREA? ce isi DORESTE? cum sa ajunga acolo? etc samd
In definitiv, nu asta fac psihologii cu noi? Ei oare si-au primit stiinta din al saptelea plan astral? Sunt ei niste magi? Nu, sunt doar niste tipi care au citit si ei exact aceste carti, si-au lamurit intrebarile discutand cu profii lor in scoala, si au facut autoanaliza, au trecut prin acest drum al cunoasterii de sine, deci stiu exact fundaturile, hartoapele, deviatiile, scurtaturile, capcanele, autostrazile spre telul final: un suflet cat mai dezvoltat, cat mai crescut, cat mai stabil, care sa se bucure la maxim de oportunitatile vietii, fara a se mai lasa zgaltait de cineva. De asta ei pot sa ne ghideze (daca au facut intr-adevar autoanaliza, si nu au fentat-o smechereste).
Dar ce ne opreste pe noi sa facem asta, daca avem inteligenta si hotarare? Nimic!
Autoanaliza nu e un proces la indemana schizofrenicilor de tip catatonic sau a autistilor sau a paranoicilor cu delir, acestia au nevoie absoluta de ghidajul din exterior al psihologilor. Dar cineva care are inca mintea in functiune poate face toate astea. Ce ii lipseste?Vointa! La vointa e praf (tocmai vointa o sufoca manipulatorii in primul rand).
Unde au ei probleme? La emotii, unde sunt varza (confuzii, reactii nepotrivite, distorsiuni, etc).
Dar si vointa asta are niste procese fine care se pot regla. Si aici poti lucra, daca STII ce si cum. Dar nu ai cum sa stii, daca nu citesti carti de specialitate, simple si pe inteles si practice.
Dupa terapie urmeaza lucrul masiv cu sinele, lucrul pe suflet deschis, efortul de a te recladi. Si la asta pot ajuta si alte terapii, alte tipuri de analiza si reconstructie: terapie rational-emotiva, cognitiv-comportamentala, muzicoterapia, prin arta, prin joc, terapia existentiala, terapia integrativa, etc. Incerci pe toate si vezi ce ti se potriveste.Sau iei din fiecare cate ceva.
Marea ispita a celui care a iesit din terapie: vrea totul pe loc, vrea totul sau nimic, nu are rabdare. Dar reconstructia cere ani de zile, si dureaza o viata, insa roadele se vad chiar de la inceputul drumului,si merita.
E bine sa se evite gandirea de tipul: vreau rezultate, dar fara efort.Fara efort indarjit nu creste nimic pe lumea asta.
Si totul trebuie aplicat la viata reala.Trebuie sa iei notite, sa iti faci caiete speciale, caci scrisul face ca memoria sa retina mai bine. Trebuie sa iti scrii citate, sa iti scrii gandurile inspirate de citate, sa recitesti dupa un timp, sa aplici in practica ce ai invatat.
Fiecare zi in care ai castigat o ora de lucru cu sinele intareste vointa. Dupa un timp,vointa incepe sa se puna in miscare, nu mai e vointa aia sufocata de altii, ci se pune pe treaba de la sine.
Tot ce trebuie e decizia de a te pune la treaba. In cateva luni, un an, se vor vedea rezultate substantiale pentru toti, cu ochiul liber. In cateva saptamani poti avea rezultate mici, care sa te motiveze sa continui.
Poti ajunge culturist fara efort zilnic?
Poti ajunge pilot fara antrenament zilnic?
Si in autoterapie e la fel: cheia e persistenta, insistenta, indarjirea de a nu abandona.
Ce am scris aici chiar functioneaza.
