Dragostea si mania intr-o relatie

PourMoi a scris:

Bun dar in relatii avem 3 posibile roluri: vitima, agresor si salvator.

Agresorul are o doza doarte mare de orgoliu in acest caz si la el se poate observa prin simplul fapt ca "au am dreptate, tu gresesti" indiferent daca este adevarat sau nu.

Hm...aceste roluri sunt exagerate si eu cred, ca intr-o relatie sanatoasa fiecare partener ajunge, la randul lui, sa le adopte fractionar, ciclic.

Mai degraba agresorul, si nu victima, este cel controlat de orgoliu, corect. Orgoliu de a nu recunoaste ca greseste, si sa persiste in 'parerile lui'. Daca are cui - victimei.

Dar nu toate relatile pot fi incadrate intr-o anumita tipologie. Altfel, toate ar fi nesanatoase..si atunci- chiar de evitat.

Or nu este chiar asa.

Eu ma refeream la relatiile de tip 'normal'. In care partenerii vor sa fie bine, dar nu constientizeaza cum sa o faca. Orgoliul nefiind conceput ca si o cauza a problemei, ci doar ca pe un lucru incomod, dar firesc.

another_kind a scris:

Daca au parut lucruri care ma scot din minti la el, dar fac tot posibilul sa nu zic nimic, in schimb rabufnesc de mama focului cand ii cade telecomanda pe jos...asta e in grafic, nu? :soc:

asta e refulare.

pentru ca nu adopti defularea in nemultumirile tale cu el.

Repet, defularea poate fi controlata, pe cand refularea - este necontrolata, si apare pe alte directii decat cele cauzale.

another_kind a scris:

dar pe mine ma scoate din minti...

asta nu e normal. posibil or sa nu iti poti tu controla furia, or clar sa fie o refulare..

O intrebare: initial, la inceputul relatiei - te deranja acest aspect la el?

another_kind a scris:

Da, dar e vorba de ticuri, de ritualuri de ale lui, de lucruri pe care le face sa se relaxeze....si nu vreu sa i le iau....de exemplu, cand e relaxat si sta in pat si se uita la tv, ii place sa isi rontaie firele de par de pe mana....le zmulge cu dintii si dupa aia le...scuipa...e un mic tic de al lui, dar pe mine ma scoate din minti...dar nu vreu sa i l iau....

first : :soc: haios tic!

second: ii poti spune ca te "scoate din minti", nu este neaprat nevoie sa il obligi sa renunte la el, dar ii poti comunica "cand faci asta, ma simt.... sau imi provoaca o stare de...." Adica este important sa stie ca te nemultumeste si va decide el daca va continua sa o faca sau nu in prezenta ta. Tu doar ii comunici, nu ii interzici. Astfel tu te mai descarci si nu te arunci asupra lui cu acuzatii sau nervi cand scapa telecomanda.

stupid_me a scris:

Hm...aceste roluri sunt exagerate si eu cred, ca intr-o relatie sanatoasa fiecare partener ajunge, la randul lui, sa le adopte fractionar, ciclic.

Eu ma refeream la relatiile de tip 'normal'. In care partenerii vor sa fie bine, dar nu constientizeaza cum sa o faca. Orgoliul nefiind conceput ca si o cauza a problemei, ci doar ca pe un lucru incomod, dar firesc.

O mare parte din relatii se incadreaza in tipologia asta din pacate si in general aceste roluri se schimba destul de putin.

another_kind a scris:

Chestia e ca nu ma deranja, dar imi dadeam seama ca va ajunge sa ma deranjeze la culme....si nici acuma nu ma deranjaza tot timpul, uneori ma amuza foarte tare...

probabil la prima cearta ai sa-i reprosezi si acest lucru :soc:

PourMoi a scris:

O mare parte din relatii se incadreaza in tipologia asta din pacate si in general aceste roluri se schimba destul de putin.

O mare parte?...ma rog.

Dar atunci problemutele sunt probleme serioase, care nu se rezolva doar schimband perceptia asupra orgoliului si comunicarii. Este vorba de mult mai mult. Trebuie mai intai lucrat pe individ in parte, abia apoi trecand la relatie..in caz ca aceasta mai exista.

Pai eu asta nu vreu sa fac...adica vreau ca atunci cand e in prezenta mea sa se simta in largul lui si sa faca ce i pofteste inima...

Cum sa fac eu sa nu ma mai deranjeze?

stupid_me a scris:

asta e refulare.

pentru ca nu adopti defularea in nemultumirile tale cu el.

Repet, defularea poate fi controlata, pe cand refularea - este necontrolata, si apare pe alte directii decat cele cauzale.

asta nu e normal. posibil or sa nu iti poti tu controla furia, or clar sa fie o refulare..

O intrebare: initial, la inceputul relatiei - te deranja acest aspect la el?

Chestia e ca nu ma deranja, dar imi dadeam seama ca va ajunge sa ma deranjeze la culme....si nici acuma nu ma deranjaza tot timpul, uneori ma amuza foarte tare...

stupid_me a scris:

eu zic ca e vb de refulare.

ma rog, ideea e sa ii explici ca te deranjeaza..macar sa stii ca stie si sa poti din cand in cand sa ii spui sa inceteze :soc:

Da nu vreu sa fiu reaaaaaaaaaaa

another_kind a scris:

Chestia e ca nu ma deranja, dar imi dadeam seama ca va ajunge sa ma deranjeze la culme....si nici acuma nu ma deranjaza tot timpul, uneori ma amuza foarte tare...

eu zic ca e vb de refulare.

ma rog, ideea e sa ii explici ca te deranjeaza..macar sa stii ca stie si sa poti din cand in cand sa ii spui sa inceteze :soc:

another_kind a scris:

Da nu vreu sa fiu reaaaaaaaaaaa

de ce nu?

Care e faza, te iubeste pe tine, right?

Nici el nu e perfect. Daca esti rea (sau scarboasa..etc) din acest punct de vedere, de ce sa nu ti-l asumi?

Ce e atat de greu sa recunastem ca nu suntem perfecti si sa ne luam ca atare. Totusi, astea sunt amanunte. Baza consta in cu totul altceva.

stupid_me a scris:

Trebuie mai intai lucrat pe individ in parte, abia apoi trecand la relatie..in caz ca aceasta mai exista.

Corect, dar ai scapat un aspect: lucrand asupra individului, lucrezi asupra relatiei

PourMoi a scris:

Corect, dar ai scapat un aspect: lucrand asupra individului, lucrezi asupra relatiei

Nu neaparat.

Important nu e sa il faci compatibil pe individ unei relatii. Care in fata cui se supune?

Omul in fata relatiei sau relatia in fata omului?

Ideea e sa il ajuti pe individ sa se descopere, sa se autoanalizeze...apoi, cu noua perceptie sa judece daca relatia este compatibila cu el, ca si individ. Si daca e cazul, sa il ajuti sa o salveze.

Doar daca e cazul, doar atunci, indirect si anticipat, se lucreaza pro relatiei.