Început de PourMoi, Sâm 9 oct 2010 · 109 răspunsuri · 12.582 vizualizări
Iresponsabilitate,just.dar atunci cand nu constientizezi ce implica lipsa comunicarii,poti alege sa taci pt a nu parea slab,pueril,naiv,egoist-exprimandu-ti nemultumirile,banuielile-in fata celuilalt.
Este vorba de orgoliu.Partea aceea bruta din om,care necontrolata,anihileaza comunicarea. orgoliu ,care,precum am spus mai sus-degenereaza in egoism.iresponsabilitate reprezentand consecinta,nicidecum fundamentul cauzal.
lynxul_negru a scris:Lasand gluma la o parte, eu cred ca toate relatiile se bazeaza, intr-un fel sau altul, pe egoism. In cel mai fericit caz un egoism in dublu sens.
mi-as dori foarte tare sa spun ca nu e asa, dar apare egoismul in relatie. trebuie sa fii mult "prea" evoluat pentru a nu da dovada de macar putin egoism.
dar este mai mult preferat termenul de compromis in locul celui de egoism
lynxul_negru a scris:o relatie este un egoism cu dublu sens: eu te iubesc pe tine si tu ma iubesti pe mine. eu vad confirmata calitatea intelectuala in tine si tu in mine. eu te mangai pe tine cand ti-e greu si tu pe mine. eu imi satisfac nevoile sexuale cu tine si tu cu mine, etcnu?
da :soc:
dar asta nu e egoism pentru ca e ceva consimtit de comun acord
PourMoi a scris:mi-as dori foarte tare sa spun ca nu e asa, dar apare egoismul in relatie. trebuie sa fii mult "prea" evoluat pentru a nu da dovada de macar putin egoism.dar este mai mult preferat termenul de compromis in locul celui de egoism
o relatie este un egoism cu dublu sens: eu te iubesc pe tine si tu ma iubesti pe mine. eu vad confirmata calitatea intelectuala in tine si tu in mine. eu te mangai pe tine cand ti-e greu si tu pe mine. eu imi satisfac nevoile sexuale cu tine si tu cu mine, etc
nu?
PourMoi a scris:da :soc:dar asta nu e egoism pentru ca e ceva consimtit de comun acord
sigur ca e consimtit. dar mi se pare ca se bazeaza tot pe nevoile eului si satisfacerea lor.
Lynx..tipic ce spui tu acolo.
Nu te pot contrazice per intreg, pt ca omul in forma lui bruta e egoist si profitor.
Insa, conteaza f mult DE CE il iubesti tu pe cel de langa tine..DE CE il ajuti cand ii e greu?
Doar de dragul ca, atunci cand tu vei avea nevoie, te va ajuta si el/ea?
Nu e chiar asa.
PourMoi a scris:va trebui sa imi spui mai multe despre acest orgoliu, e posibil sa nu vad eu decat o parte si anume: nu vorbesti pentru ca vrei sa pari mai bun decat celalalt
In primul rand e vorba despre orgoliu fata de tine. Cum sa iti accepti faptul ca esti slab, dai de probleme uzuale prezentate in dreapta si stanga, chiar si in telenovele...? Stii tu cum e..cand o spui cu voce tare e f greu, pt ca deja trebuie ca inainte sa fi acceptat faptul ca esti..x,y,z.
lynxul_negru a scris:sigur ca e consimtit. dar mi se pare ca se bazeaza tot pe nevoile eului si satisfacerea lor.
asta e eterna filosofie psihologica.
stupid_me a scris:In primul rand e vorba despre orgoliu fata de tine. Cum sa iti accepti faptul ca esti slab, dai de probleme uzuale prezentate in dreapta si stanga, chiar si in telenovele...? Stii tu cum e..cand o spui cu voce tare e f greu, pt ca deja trebuie ca inainte sa fi acceptat faptul ca esti..x,y,z.
Bun dar in relatii avem 3 posibile roluri: vitima, agresor si salvator. Victima nu se implica nu din cauza orgoliului ci pentru ca ii este teama sa nu fie "sanctionata" intr-un fel sau altul. Agresorul stie slabiciunea ei si la fel si victima, nu se vorbeste deshis despre asta, dar se stie.
In cazul acesta nu mai este vorba despre orgoliu ci despre teama de a fi RESPINS, teama de a fi JUDECAT, teama de a face o SCHIMBARE. Victima are orgoliu dar il afirma doar atunci cand se simte profund ranita si in cele mai multe ori sub forma de acuzatii. In rest ea se manifesta prin lamentari. Agresorul are o doza doarte mare de orgoliu in acest caz si la el se poate observa prin simplul fapt ca "au am dreptate, tu gresesti" indiferent daca este adevarat sau nu.
In relatia de tip victima-agresor sentimentul de iubire este incet incet inlocuit de unul de furie sau unul de ura fata de partener. Victima se uraste pe sine pt ca isi observa slabiciunea si incapacitatea de a actiona si este manioasa pe partener pt felul care se poarta (pt ca ea ii permite sa se poarte astfel). Agresorul este manios si isi uraste doar victima pt slabiciunea ei, pentru faptul ca nu este asa cum ar vrea si pt faptul ca uneori are "tupeul" sa se revolte.
Uneori ma intreb si ei ce ace in tenebrele relatiei mele, care pana acuma pare perfecta...
Daca au parut lucruri care ma scot din minti la el, dar fac tot posibilul sa nu zic nimic, in schimb rabufnesc de mama focului cand ii cade telecomanda pe jos...asta e in grafic, nu? :soc:
Editat Lun 11 oct 2010 11:36
another_kind a scris:Daca au parut lucruri care ma scot din minti la el, dar fac tot posibilul sa nu zic nimic, in schimb rabufnesc de mama focului cand ii cade telecomanda pe jos...asta e in grafic, nu? :soc:
asta ni se pare noua ceva normal, dar nu pre este in grafic 
Motivul? Daca nu ii comunicam clar cand ne deranjeaza sau daca ne deranjeaza un anumit comportament (gen ma enerveaza ca ai inceput sa te scarpini in fund pe strada) atunci se ajunge in situatia de care ai spus tu(frumos exemplu).
In cazul asta el nu va intelege ce motive ai sa fii atat de nervaosa sau isterica! Va crede ca esti absurd si nu este departe de adevar. Tu practic il acuzi de ceva care nu te deranjeaza pt a-ti varsa nervii pt ceva care te deranjeaza cu adevarat.
ce obtii? el se supara cu motiv intemeiat, tu te superi pt ca el nu a putut sa iti citeasca gandurile cu privire la ce te deranjeaza.... iar comportamentul si situatia care te supara va ramane in continuare acolo, acumuland energie negativa
Da, dar e vorba de ticuri, de ritualuri de ale lui, de lucruri pe care le face sa se relaxeze....si nu vreu sa i le iau....de exemplu, cand e relaxat si sta in pat si se uita la tv, ii place sa isi rontaie firele de par de pe mana....le zmulge cu dintii si dupa aia le...scuipa...e un mic tic de al lui, dar pe mine ma scoate din minti...dar nu vreu sa i l iau....