voit sau nevoit,nu pot uita...iert muuulte,cu mult prea multa usurinta,dar nu pot uita.....
Capacitatea de a...uita -voluntar
Început de Arcangelo, Joi 7 oct 2010 · 32 răspunsuri · 6.680 vizualizări
Arcangelo a scris:Eu te asigur ca uitarea voluntara e cat se poate de reala,si ca nu vorbesc despre uitarea involuntara,ca mecanism de aparare.De fapt,uitarea voluntara nu functioneaza (sau nu atat de usor) tocmai in cazurile in care amintirea e corelata cu o emotie.
Vorbesc despre mine personal. Nu am nicio problema sa uit. Amnezie temporara controlata.
Intrucit este vb de o echipa formata de un singur om, adica eu, propun uitarea la vot si castig mereu.
Ieri de ex., am uitat ca o babornita imputita a mers dupa mine alaltaieri tot injurindu-ma, nu s-a uitat jos si a cazut intr-un canal. Astazi mi-am amintit si am fost la inmormintarea iei.
X.E.N.A. a scris:te referi la a uita cu adevarat?sau a "ascunde sub pres"?
este vb de a uita unde se afla presul.
Editat Joi 7 oct 2010 18:47
KimHyunRim a scris:voit sau nevoit,nu pot uita...iert muuulte,cu mult prea multa usurinta,dar nu pot uita.....
semnez si condica pt ce ai spus tu :)
Acum referitor la subiectul discutat:
Uitarea este "intentionata" doar atunci cand vorbim de refulare. Uitarea din cate imi amintesc eu este un proces involuntar, aspectul de voluntara referindu-se tocmai la acele momente in care dorim sa uitam ceva pt ca este prea dureros, prea dificil, prea greu, dar nu pentru ca batem din palme si se intampla.
Uitarea functioneaza asemenea unei supape care lasa sa iasa acele informatii care par a fi neimportante sau care au o incarcatura emotionala slaba.
Refularea este o uitare provocata asa putea spune
Tocmai ca nu.Chiar avem capacitatea de a uita voluntar,si nu doar ca mecanism de aparare in fata unei traume,involuntar.
S-au facut si cercetari pe tema asta -legate de uitarea intentionata,ca proba legata de auto-control.
Cei care nu reusesc sa uite voluntar,se pare ca au deficiente de auto-control -de exemplu,asta e si un test legat de agresivitate,din ce am citit eu...
De asemeni,uitarea voluntara este necesara pentru a ne schimba modul de a gandi despre orice.Atata timp cat evaluarile mai vechi ale situatiei nu pot fi eliminate,nu le putem inlocui efectiv cu altele noi.
Informatiile pe care le consideram perimate,trebuie sterse,puse la cos...daca nu putem sa facem asta voluntar,devine dificil sa ne mai schimbam/actualizam opiniile/evaluarile/comportamentele -sa ne mai schimbam in general. (!)
Mintea insasi devine o piedica in calea schimbarii.
Luand totusi articolul trimis de tine "Cand oamenii isi propun sa uite anumite informatii, ei trebuie sa o izoleze mental iar apoi sa o blocheze" (asta scrie acolo) asta este mecanismul de refulare. Refularea nu este neaparat un mecanism de aparare are si rolul de a "ascunde" chiar si acele lucruri care ni se par mai putin relevante pt noi.
Poate ca este mai frumos sa spun ca "am uitat" in mod intentionat, dar intr-un fel este tot neintetionat :)pentru ca ceea ce uiti iese cu totul din memorie pe cand ceea ce "izolezi si blochezi" continua sa ramana intr-un colt al memoriei si sa isi faca de cap cu prima ocazie care se iveste.
Mintea e ca un sistem informatic -memoria prin excelenta este unul.
De iesit,iese la lumina doar daca nu a fost uitat de fapt...uitarea nu e in realitate o stergere completa,totala a informatiei -ca si la un calculator,informatia poate fi recuperata dar cu mult mai greu,chiar daca a fost stearsa si din recicle bin.
Unii isi amintesc chiar si informatii din vietile anterioare...
Uitarea voluntara e un fel de stergere si arhivare a informatiilor care nu mai sunt relevante pentru noi.
Ca si la calculatoare insa,nu poti dezinstala programe care ruleaza -trebuie sa le inchizi mai intai,pe ele si toate programelele care se folosesc de ele.
Adica informatiile insotite de incarcatura emotionala,nu pot fi sterse asa usor...exista programe speciale...unora le reuseste si asta,cu un efort de vointa,de exemplu.E ca o stergere fortata a unui virus -el ruleaza,dar antivirusul reuseste sa-l inchida si sa-l elimine.(asta e uitarea "involuntara" a traumelor de obicei,dar exista si posibilitatea de a rula programul asta de stergere in mod voluntar -doar ca e mai dificil -asta se spune in acel articol)
Sunt de acord cu tine.
Eu sustin mai mult cauza reprimarii si refularii :) , dar intr-adevar se poate uita si vlountar, ceea ce incercam sa subliniez este faptul ca informatia ramane in inconstient si mi se pare mai usor de explicat prin cele doua procese.
Arcangelo a scris:In urma cu vreo 8 ani,am vrut sa o uit pe maica-mea.Cand a venit la mine la usa,dupa doar 3 luni in care nu o mai vazusem,nu am recunoscut-o.Ma uitam la ea,si mi-a picat fisa cine este,abia cand a inceput sa vorbeasca...vocea nu o uitasem,nu mi-am propus.
Nu mi se pare normal sa se intample asa ceva. Asa cum spunea cineva pe aici, poti da la spate anumite amintiri neplacute si sa "uiti" de ele incuindu-le undeva acolo intr-un sertaras al mintii, dar cum sa nu-ti mai recunosti mama in 3 luni!?
Daca ai fi mai in varsta as zice ca e un inceput de Alzheimer...
Am fost foarte...motivat,sa doresc sa o uit.Am sters-o fortat din minte,eram hotarat sa nu o mai caut vreodata -cum de altfel mi-a si spus.
In general,amintirile cu incarcatura emotionala sunt greu de sters...totusi,nu imposibil.Am refuzat sa ma mai gandesc la ea in general -si am un control extraordinar asupra procesului de gandire.Pot sa-l intrerup oricand vreau -pot sa nu ma gandesc la nimic,daca aleg asta...asa ca ce sa spun? -asa cum unii au un fel de geniu al memoriei,si pot memora cantitati uluitoare de informatii,chiar total inutile,la fel si eu am un geniu al uitarii. :)
Pot sa sterg orice,pana si chestii foarte greu de sters.
Nu imi folosesc insa capacitatea asta pentru a sterge evenimentele traumatizante...nu stiu daca e bine sa fac asa ceva.De-aia am deschis topicul de fapt,vroiam sa vad ce ganditi voi.
Editat Vin 8 oct 2010 13:27
Eu cred ca in atata timp cat uitarea nu se produce de obicei voluntar (spre deosebire de memorare), nu ar trebui sa incercam sa uitam voluntar. Ne vaitam ca nu avem capacitatea sa memoram tot ce avem nevoie sa memoram, prin urmare, sa nu uitam nimic! Chiar si amintirile neplacute sau dureroase au rolul de a ne proteja pe viitor.
Daca creierul vrea musai sa uite fara sa depinda de constientul tau, poate stie el mai bine...