Poate ca pentru majoritatea oamenilor sa fi indiferent la nevoile altora e un mare defect dar pentru mine e ceva ce imi dorect extrem de mult .
Povestea e cam asa...
Din totdeauna am incercat sa ajut pe cei din jur cum puteam , de fiecare data pun suflet in ceea ce fac , poate ca pun prea mult dar imi place sa stiu ca am facut tot ce puteam in orice mi am propus , de fiecare data asteptarile cresc pe masura ce ma implic , nu astept nimic in schimb cand ajut pe cineva , dar e inevitabil sa nu ma simt prost cand nu imi raspunde la fel , sau uita aproape imediat , de cele mai multe ori sufar cand asteptarile nu sunt implinite dar nu ma schimb , pentru ca ma consider oarecum insensibil , ca pot trece peste orice ...recent insa am luat o razna..
Acu ceva timp am cunoscut o fata pe internet , la momentul ala era in constanta , am inceput sa vorbim , la inceput pe messenger , apoi la telefon , era fun , radeam , povesteam ...in fine , eu am o calitate sa zic asa , ca mai mult ma baga in belele , sunt un foarte bun ascultator atunci cand vreau ,asa ca intr-o seara era foarte trista si am inceput sa vorbim despre ce a patit , am vrut sa o inveselesc , ceea ce intr -un final am si reusit doar ca de atunci totul s-a schimbat...daca pana atunci fiecare isi vedea de viata lui si mai vorbeam de fun din cand in cand , din seara aia s-a atasat de mine pentru ca zice ea ,nu si a mai deschis sufletul asa in fata nimanui , in fine..long story...so de fiecare data cand avea probleme ma suna , apoi de fiecare data cand se gandea la mine ma suna , la inceput era o data pe zi , apoi de mai multe ori pe zi , apoi a inceput sa astepte asta si de la mine , daca nu ii dadeam mesaj cateva ore zicea ca am uitat de ea si plangea ...Eu ma atasasem si eu intr un fel de ea , eram impresionat de povestea ei trista , ai ei o bateau zilnic , o dadeau noaptea afara din casa si ea hoinarea pe strazi sau prin parc pana se culcau ai ei si se putea intoarce acasa , sau pana se trezea taica su din betie , voiam sa o fac fericita sa ii redau intr un fel speranta , cheful de viata , sa ii arat ca nu introtdeauna totul e alb si negru , uneori e si roz ...devenisem asadar un prieten bun pentru ea , asa ca atunci cand a auzit k ma mut de la ei mei , s a gandit ca am putea fi colegi de apartament cand incepe scoala si ea se intoarce in bucuresti , sa impartim chiria , etc..am zis ok...vom vedea ce va fi...timpul a trecut si am inceput sa vorbim tot mai des , 1 mesaj a devenit , 5 , apoi 10 , apoi 30 pe zi , iar intr o zi cand eu eram in parc m a sunat si a auzit vocea unei fete p fundal si a facut un fel de mini criza de gelozie si si a dat seama ca tine mai mult la mn decat ca la un prieten , evident i am spus ca nu are cum ca nu ma cunoaste suficient , dar se atasa tot mai mult de mn si asteptarile ei cresteau tot mai mult , apoi mi a spus si te iubesc , eu am incercat sa evit , ii spuneam ca nu e mersul firest , ca vreau sa fie perfect , ca vreau sa inceapa totul cu un "first date " perfect apoi cu te iubesc si nu invers , insa ea imi spunea zilnic si cum nimic nu doare mai tare dat sa zici te iubesc si sa nu primesti acelas raspuns , nu puteam sa o las sa sufere si mi am zis ca tin totusi la ea , e cam ciudat pt ca nu e o relatie normala , dar stiu tot ce tre sa stiu despre ea , despre personalitatea ei asa ca i am spus si eu...deci eram un fel de cuplu...eu asteptam ziua in care o sa o vad , ea avea tot felul de asteptari inca de pe acum ...ea e o persoana foarte geloasa si posesiva si cum o relatie la distanta iti testeaza increderea la maxim ii era aproape imposibil sa nu o ia razna , mai ales ca eu sunt o persoana libertina...nu as insela in viata mea , dar nu pot sa stau degeaba asa ca tot timpul ieseam , ba in parc cu prietenii , ba printr o cafenea , lucruri care pe ea o enervau la culme , o enerva libertatea mea si a inceput sa imi interzica lucruri , sa imi reproseze ca nu am intrebat o si pe ea cand m am dus nu stiu in ce loc , ca asa e intr o relatie....eu nu ii cer permisiune nici mamei ca sa fac ceva , deci mai ales ei , nu pentru ca nu ar conta parerea ei pentru mine dar nu intelegeam si inca nu inteleg cu ce putea sa o afecteze pe ea faptul ca eu ma duceam in parc cand ea era la 400km distanta? prefera sa stie ca sunt in casa si ma plictisesc de moarte...nemultumirile s au adunat , problemele cu ai ei s au agravat in asa hal incat avea impresia ca viata ei nu mai are nici un rost , nici macar eu nu mai reuseam sa schimb o schimb in bn , asa ca intr -o seara mi a dat un mesaj de adio ...am sunat o imediat , abia ce ieseim de la mucna pe la 1-2 noaptea si pana la 5 dimineata am incercat sa ii schimb parerea , sa ii enumer motive pt care sa traiesca , vorbea cu mine la telefon si a zis ca a baut nu stiu ce dintr o sticluta , incepuse sa tuseasca , la un moment dat nu am mai auzit nimic ..o luasem razna...in fine , pana la urma am convins o sa arunce ce solutie avea ea..si a zis ca s-a ales doar cu arsuri pe gat ...in fine a trecut si povestea asta care pe mn m a traumatizat , in seara aia am plans pentru ca nu mai stiam practic ce sa fac si ce sa ii zic , cu timpul ne am racit unul de altul , s au mai bn zis s a racit d mine , fiind mai tot tmpul nemultumita de ceva ce am facut eu sau am zis eu ajungand pana la punctul in care nu am mai vorbit cu saptamana....ea a venit in bucuresti de vreo 2 saptamani , cu toate astea nu ne am vazut nici acum , pentru ca mereu gaseste altceva de facut , eu o sun o data p zi..ea nu ma suna deloc , nu imi da nici un mesaj , in schimb zice k ma iubeste si ca sufera din cauza mea...simt ca ma minte , practic nici nu stiu cat din tot ce mi a zis e real sau e o fata care face o gluma proasta , nu sunt genul de baiat care sa fuga dupa o fata , stiu ca nu are nici un rost relatia asta...de fapt..nici macar nu e o relatie , dar ma simt prost daca renunt...eu daca nu o sun , ea nu ma suna , fie nu ii pasa, fie din ambitie , ea zice ca din ambitie , motivele nu sunt interesante , insa nu pot sa ma abtin sa nu o caut ...simt ca sunt ultimul sprijin , ca o abandonez si eu , ca fara mn nu stiu ce ar putea face...pur si simplu vreau sa fiu langa ea cand are probleme , nu intelg de ce m am atasat de ea asa , as vrea sa ii fiu prieten dar ea nu vrea asta cica ma iubeste prea mult ca sa fim doar amici ...asa ca sunt prins intr o relatie fictiva cu o fata pe care nu o vad , dar pe care ma simt prost daca as insela o pentru ca sunt ultima persoana care ar dezamagi o , o persoana care sufera daca nu ii dau atentie dar care raspunde cand isi aduce ea aminte , o persoana care se astepta sa fiu mereu acolo cand are nevoie de mn dar pe care nu ma pot baza cand am eu nevoie si care are pretentia sa nu am pe nimeni in jur , prieteni , si mai ales prietene ....e un lucru total stupid dar mie totusi imi pasa ...momentan cred ca e bn , sta cu prietenele ei la camin , evident e distractie in caminele studentesti , dar nu sunt genul gelos , nu cred ca m ar deranja nici daca ar fi cu alt baiat cat timp eu as fi doar amic cu ea , as prefera sa imi zica ca nu tine la mn ca am fost doar gura ei de oxigen cand ii era greu dar acum e bn si a uitat de mn , in schimb ea tot zice ca ma iubeste , ceea ce ma face sa nu pot renunta , sa ma simt vinovat daca o fac , in schimb nu vrea sa ne vedem , nu ma suna , nu da mesaj ...eu nu am mai trecut prin asa ceva so...vreo idee?