Dragi... compatrioti,
Eu am cont pe acest forum, insa nu prea scriu, evident. De data asta m-a captivat subiectul. Recunosc ca nu am putut citi decat vreo 6 pagini din 17... Voi mai citi, vad ca s-au mai potolit spiritele de cateva zile.
Am vazut ca va certati intre voi, insa nu inteleg de ce.. Fiecare e liber la opinie si cred sincer ca toti cei care au scris pe acest forum la acest subiect vor binele Romaniei si nu fac parte din cei pe care ii blamam ca distrug Romania sau reputatia ei, cel putin nu intentionat.
Acum as vrea sa-mi exprim si eu pararea, cat mai pe scurt:
Este trist sa recunosc 80% dintr-un anumit "pomelnic", insa o fac. Si sunt una din persoanele foarte indignate fata de ce observ in jurul meu. De multe ori iau si atitudine, insa realizez prea tarziu cat rau imi fac tot mie. Si cu toate astea, inca ma lupt cu "balaurii"..
Este adevarat si ca "omul sfinteste locul" si in functie de zona/regiunea sau chiar localitatea din care este fiecare, vom percepe diferit imaginea tarii noastre. M-am plimbat mult si prin tara si in Europa. Am cunoscut oameni de care m-am indragostit pe loc.. din tara.. din afara mai putin.. Oameni care mi-au lasat in minte o imagine neinchipuit de frumoasa despre locul unde i-am cunoscut. Oameni care m-au complexat prin bunatate sufleteasca, inteligenta, mod de gandire/conceptie si multe alte calitati... Sunt! Exista foarte multi oameni frumosi in aceasta tara. Si da, este pacat ca sunt supusi la atatea greutati si lucruri urate care se intampla in Romania.
Eu am visat sa plec pe alte meleaguri. Mult timp am visat acest lucru. Nu o viata, insa toata perioada facultatii. Acum, dupa ce m-am plimbat prin alte tari, dupa ce am vazut ce au ei frumos si bine pus la punct, plang cand vad contrariul la noi. Insa aici simt ca traiesc cu adevarat. Cu siguranta ca nu am o viata la fel de grea ca multi din tara, si am trait multe experiente frumoase, am vazut multe lucruri si locuri frumoase. Am copilarit la tara si cred ca, in afara unor incidente regretabile, am avut cea mai frumoasa copilarie pe care as fi putut-o avea! Sunt sigura ca si cei care s-au nascut in alte tari, in alte conditii, cred acelasi lucru despre copilaria lor. Pana la urma, totul se rezuma la mediul in care te-ai format ca individ, iar daca eu sunt o persoana responsabila, cu simt civic si inima mare, cel mai probabil este ca am crescut intr-un mediu care mi-a oferit posibilitatea sa-mi dezvolt aceste calitati (chiar daca acum sunt capabila sa-i vad si defecte).
Pentru a reveni la subiect: cred ca Romania va exista peste 50 de ani, si peste 100, 500 si tot asa. Va fi mai bine decat acum. Va fi altfel decat acum. Si in ciuda raul pe care l-am trait aici, in pofida nedreptatilor pe care le-am indurat, vreau sa fiu in Romania cand va fi acel bine.. Vreau sa fiu, intr-o oarecare masura, parte din cei care vor fi "vindecat" aceasta tara. Nu promit ca voi ramane aici sau ca voi fi aici peste 5-10-20 ani, pentru ca nu stiu ce mi se iveste in viata, insa asta imi doresc: sa pot ajuta mai mult, sa nu dispar impinsa de imprejurari, iar apoi sa imbatranesc intr-o tara pe care ne-am straduit sa o facem mai buna (noi, cei care simtim, diferentiem binele de rau si alegem binele).
Atat am avut de spus.
Cu salutari tuturor!
Alexandra
citesc cu stupoare si ma tot minunez... oare de ce sintem noi romanii asa?.. ( sau de ce am ajuns asa) pt ca dupa cite am citit eu si dupa citea am auzit povestinduse de la batrini .. rominul e o natie mindra de el... ... ma mir cum toti romanii vad numai partea rea a romaniei... si mai grav o arata tuturor ........ nu am sa va spun mai mult .. ci am sa va povestesc o intimplare pe care am urmarit-o la tv...