Downshifting

lynxul_negru a scris:

Nu prea reusesti sa te faci inteles. Intre un workaholic si un downshifted distinctia logica este facuta de cantitatea de munca depusa versus timpul alocat familiei, educatiei si distractiei.

Nu inteleg cum introduci tu in acest binom principialul de geniu. In ce fel intra geniul in relatie cu timpul acordat muncii sau familiei?

Reiau si pentru tine principiile pe care se bazeaza curentul asta .

Rhini a scris:

Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si

da;muncesti ca sa traiesti sau traiesti ca sa muncesti?

buleala a scris:

da;muncesti ca sa traiesti sau traiesti ca sa muncesti?

Un om exceptional, prima mentiune o face din punct de vedere material iar cea de-a doua, principial .

Ca sa nu va mai invartiti in jurul cozii, pe scurt, unii ziceti ca in viata trebuie sa urci cat mai sus(ca o fi material, ca o fi ca vrei sa ajungi la un rang de geniu sau nu stiu ce) si unii ca poti face cum vrei atata timp cat ai anumite nevoi implinite?a doua varianta fiind down-shifting-ul asta?

Fericirea e ceva subiectiv, pe unul il face fericit sa picteze, pe altul sa danseze(sau ambele, sau mai multe), unii si-au gasit fericirea in matematica sau alte stiinte, fiecare cu ce-i place, daca ai norocul sa poti face bani din asta bine, daca nu iti cauti o meserie ca sa nu fi mort de foame si continui cu ce-ti place. Simplu, pentru ce atata filosofie, "fenomen down-shifting", geniu etc., vorbe-n vant.

ruudflo a scris:

Practic, doctrina de fata indeamna la un stil de viata mediocru prin refuzul unui individ de a se adanci in munca pe considerente nocive care-ar afecta preocuparile ' esential umane ' .

Manifestul conditiei de geniu este dependenta de munca principiala.

Cred ca m-am prins unde nu intelegi. Doctrina se refera la cantitatea de munca, nu si la calitatea ei.

Geniul nu are legatura cu cantitatea de munca. El exista sau nu, poate fi pregatit, sustinut si pus in valoare prin munca sustinuta sau nu. Mai faci inca o confuzie: intre munca pe care cineva trebuie sa o depuna pentru a se intretine si munca realmente cretiva.

stupid_me a scris:

Da, sunt. Pentru ca sunt disperati.

Dar atata amar de vreme au fost si au ramas disperati?

Da-mi o palma, ok. da-mi doua. Hai, fie.

Da' la a treia, daca stau, ori imi place..or ma complac cu atat.

asta spuneam si eu, din vina noastra s-a ajuns in situatia asta, pentru ca ne complacem in situatie.

Pe de alta parte...acuma cu criza asta, daca iti parasesti locul de munca risti foarte mult sa nu-ti mai gasesti un altul pentru muuulta vreme.

lynxul_negru a scris:

Cred ca m-am prins unde nu intelegi. Doctrina se refera la cantitatea de munca, nu si la calitatea ei.

Geniul nu are legatura cu cantitatea de munca. El exista sau nu, poate fi pregatit, sustinut si pus in valoare prin munca sustinuta sau nu. Mai faci inca o confuzie: intre munca pe care cineva trebuie sa o depuna pentru a se intretine si munca realmente cretiva.

Faci confuzii. Eu am pus problema intr-un fel, tu ai inteles-o intr-un alt fel .

Cantitatea de munca se afla in relatie de proportionalitate directa cu calitatea ei .

Eu ti-am zis de manifestul omului de geniu . Nu am diferentiat omul comun fata de omul de geniu decat pe temeiul diferentiar al tipului de munca prestata . Unul cauta valori materiale prin ea , altul cauta valori abstracte .

Doctrina de fata este impotriva dependentei de munca si a manifestantilor prin ea . Se considera ca dependenta de munca este nociva pentru spiritul uman . Eu am demonstrat ca este esentiala pentru manifestul omului de geniu .

Nu stiu ce-i atat de greu de inteles .

Nu ai demonstrat nimic mai mult decat faptul ca tu consideri ca ai dreptate. Pentru asta nu este nevoie de argumente pertinente sau de multa stiinta.Ajunge un ego supradimensionat.

Calitatea si cantitatea muncii sunt relative,munca in general este relativa. De la un asasin ce sa cerem,cantitate sau calitate?

De la un geniu nebun sa cerem ceva sau nu?

Dar de la unul pe care il cred geniu 1% din populatie, iar restul il ignora sau il cred dus cu pluta?

Notiunea de geniu este la randul ei relativa si in foarte putine cazuri definitiva.

Si pe mine ma enerveaza denumirile astea pompoase,pentru fenomene care sunt extrem de logice si naturale.

A munci exact atat cat sa iti poti asigura existenta si implinirea aspiratiilor, este adevarata atitudine de geniu.Unii au aspiratii si nevoi mai mari altii mai mici. Cei care pun pe primul plan viata in perfecta comuniune cu natura si nevoile primordiale, nepoluate de filozofiile bazate pe competitie, consum , tehnologizare,profit cu orice pret, este foarte posibil sa aiba cu adevarat dreptate.

Ce a reusit omenirea prin munca sustinuta in ultimii 2000 de ani? Destule lucruri bune dar si apropierea periculoasa de propria extinctie.Asadar totul este relativ pana la urma.

Imi formulez inca o data mesajul, de data asta sper sa fie inteles .

Doctrina de fata, din capul locului, reprezinta o reactie la manifestul indivizilor societatii, de a-si trai viata, cufundandu-se in munca . Asa cum de altfel statueaza si introducerea din topic .

Rhini a scris:

Downshifting

Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

Munca poate fi de trei tipuri . Munca din care rezida beneficiile abstracte, munca din care rezida beneficiile concrete si munca din care rezida ambele beneficii .

Doua tipuri de workaholici : Cei pentru care are intaietate munca din care rezida beneficiile abstracte si munca din care rezida atat beneficiile abstracte cat si cele concrete si cei pentru care are intaietate doar munca din care rezida beneficiile concrete (time is money kind of guy) .

Prima manifestare, din punctul meu de vedere este a omului de geniu . Cea de-a doua a fanaticului consumist .

Downshifting-ul propune o doctrina in care ambele manifestari sunt excluse . E o doctrina a celor care nu exceleaza in nimic, a celor care n-au o pasiune arzatoare si a celor care, in lipsa acestora, gasesc placere in statul degeaba .

Pe scurt, arta de munci cat mai putin, si de a sta cat mai mult degeaba . Personal, consider ca cei care fac tot felul de activitati si nu exceleaza in nici una, ca mai apoi sa i se dedice , sunt niste loseri .

ruudflo a scris:

Eu ti-am zis de manifestul omului de geniu . Nu am diferentiat omul comun fata de omul de geniu decat pe temeiul diferentiar al tipului de munca prestata . Unul cauta valori materiale prin ea , altul cauta valori abstracte .

Cu manifestul omului de geniu esti off-topic aici. Aici se discuta despre cantitatea de timp acordat muncii versus cantitatea de timp acordat altor lucruri. Si despre beneficiile sau dezavantajele diferitelor proportii intre cele doua. Ce vrei tu sa discuti poate face obiectul altui topic.

ruudflo a scris:

Downshifting-ul propune o doctrina in care ambele manifestari sunt excluse . E o doctrina a celor care nu exceleaza in nimic, a celor care n-au o pasiune arzatoare si a celor care, in lipsa acestora, gasesc placere in statul degeaba.

Atunci nu intelegi. Sunt oameni care isi fac foarte bine treaba, dar o fac in cantitati mai reduse decat media. In rest ei fac altceva. Chiar lucruri utile. Unele chiar de geniu.

Ceea ce spui tu aici este rezultatul indoctrinarii de la parinti si profesori ca "munca e bratara de aur" si alte bla-bla-uri. Incearca sa vezi si dincolo. Ai putea citi de exemplu Bertrand Russel, The praise of layziness, eventual Carl Honore, In praise of slowness. Challenging the cult of speed.