Nu sufar jurnalistii. Mananca mult c*cat si practica din plin jocul "sa ne miram ca prostii". Se poarta cu cititorii de parca ar fi niste pitipoance proaste care pica in limba la 2-3 povesti. Dar, vai, mare este nevoia romanului de a vedea ca altul este bagat pana peste cap, daca el este bagat pana in gat. Asa ca paine si circ... ma rog, circ si atat, ca e mai greu cu painea.
Hienele astea erau in stare sa se arunce in foc ca sa aduca breaking news despre pompierul care a murit la Dragonul Rosu. Sa-i fie tarana usoara.
Fata de tagma lor am o ura viscerala - cand moare un om, nu fugi repede ca sacalu' sa anunti asta in gura mare, ci ai bunul simt sa astepti o zi si sa anunti dup-aia, retrospectiv. Nu uit si nu voi uita cum au facut din orice incident insignifiant un fel de eveniment national. Nu uit cum indeamna lumea la ura prosteasca si cum induc sentimentul de inferioritate si imoralitate cetatenilor simpli, cu acces restrans la instruire, mai ales de tip razboi psihologic, ca sa inteleaga ce se straduiesc ei sa le induca prin modul in care prezinta faptele si prin ce fapte prezinta.
Nu uit si nu iert ca au facut "vedete" din toate parasutele si din toti retardatii, impunand cultura primitivismului. Nu uit si nu iert cum ei speculeaza carentele psiho-afective generale ale acestui popor, dobandite din cauza modului de trai.
Da, stiu, se vinde. Publicul cere. (Injuratura legata de morti si de gat la adresa jurnalistilor) de hiene profitoare ! Daca as avea norma cred ca zilnic ar fi cu 20 mai putini in tara asta.
Recunosc ca exista si oaresce exceptii, dar prea putine.
Ipocrizia si greata jurnalistilor este fantastica. Tupeul lor - fantastic. Genul de oameni care iti intra cu bocancii in suflet pentru a vinde ce este acolo. Da, am dreptate sa fiu dur si inflexibil cu ei atunci cand ii intalnesc.
