Ligia1 a scris:sunt de acord cu Sicily. Oare daca nu iti doresti copii inseamna ca nu ai instinct matern?
am citit undeva ca oricat de independenta si implinita se simte o femeie, totusi nu va fi pe deplin implinita daca nu are si copii.
Teama de a face copii poate veni din teama ca parintii nu te-au dorit cu adevarat ca si copil. Atunci te temi ca reeditezi tragedia ta. Sau te temi ca vei repeta greselile parintilor cu tine. Sau te temi ca vei aduce un copil in lumea asta amenintatoare, cu criza economica, incalzire globala, instabilitate politica, razboaie la stiri, etc. (poate fi deci anxietate de viitor). Poate fi egoism (sa nu vad cum imbatranesc in timp ce el infloreste langa mine, prin comparatie cu el) sau altruism, ca la Cioran (il avortez sau refuz sa il aduc in existenta ca sa nu sufere si el - dar aici se pune problema: daca Cioran era fericit nu ar fi vrut ca sa aduca in lume un copil si sa-l faca fericit?)
Poate fi teama ca iti va consuma copilul din resurse (timp, energie, bani,nu vei mai putea calatori, crea, iubi, te va stoarce, sunt solicitanti).Asta ar veni din faptul ca omul se considera finit, epuizabil, instabil? Se teme ca peste ani se va razgandi si va zice: nu a meritat sa am copil, acum ce fac cu el?
Se teme ca acest copil va fi rau, sau il va face de rusine?
Se teme ca va fi dezamagit de copil, pentru ca va fi limitat la minte?
Daca omul este total implinit pe toate planurile, de ce ar mai avea nevoie de o copie a asa, copilul? Ca sa il oglindeasca? Pentru a repeta bunatatea pe care a primit-o de la parintii lui? (daca a primit-o)
Pentru a il creste responsabil, cu grija, faurind oarecum ca un demiurg o faptura din nimic, pe care o modeleaza frumos, avand grija sa respecte libertatea si talentele si spontaneitatea copilului? Asta nu e o opera de creatie la fel de mare ca o sonata la pian sau un roman sau o calatorie in jurul lumii?
Multe intrebari, si ai dreptate abia dupa o analiza, putem afla daca vrem sau nu un copil, daca suntem capabili sau nu il crestem, daca nu e o dorinta trecatoare, doar pt a fi in pas cu ceilalti, sau ca asa vrea familia, sau ovarele.
Pulanul a scris:ce eminescu daca a nu a finalizat o facultate si a fost sarac toata viata si nu l-a interesat subzistenta materiala a fost bolnav,pueril etc.?
Lucrurile sunt destul de delicate aici. Ligia vorbea clar de cei care joaca jocuri video toata ziua si nu lucreaza, pt ca sunt intretinuti de parinti. E vorba de o imaturitate aici.
Tu, Pulane, ai si tu dreptate, numai ca tu dai exemplul lui Eminescu. Eu am studiat viata lui mult si iti zic asa: El a fugit la 14 ani de acasa in lume, dormind pe la stani, muncind ca sa se intretina, flamand, actor pentru mancare, etc pentru ca tatal lui era rigid, neempatic (Eminescu i-a zis "om meschin si fara inima"). Nu degeaba alti frati ai sai au fost bolnavi, s-au sinucis sau am murit tineri. Presiunea paternala era imensa. Mama era melancolica, blanda, moale nu a putut opune rezistenta.
Eminescu a preferat fuga de acasa (ca si copiii care fug azi in canale), dromomania. Doar ca fiind inteligent, a cautat sa isi termine singur studiile, la Blaj de pilda.
A ramas cu o trasatura de puerilitate, desi muncea din greu la ziar, pentru ca nu stia sa aiba grija de sanatatea sa, de trupul sau, de banii sai (cum sunt copiii care nu primesc stroke in copilarie, dragoste autentica, sa simta au valoare si merita sa ingrijeasca de sanatatea lor). Bea cafea multa, fuma mult, adica erau drogurile de pe vremea aia. Nu putea scrie decat "drogat" (ca si Cioran sau Marquez). Astfel si-a distrus sanatatea si nervii de tanar (o caracteristica a copiilor neiubiti).
Si el era interesat de buddhism si voia sa mearga in Asia chiar inainte de internarea la ospiciu.
Prin urmare, ai si tu dreptate, si daca analizam de ce unii se retrag ca si calugari vom gasi multe chestii interesante in copilaria lor (vezi Mihail, prietenul lui Panait Istrati, sau Kakantzakis, prietenul lor). Mihail fugise de acasa si nu a vrut sa spuna de de ce, dar avea o mare durere (fiind educat si scolit, probabil venea dintr-o familie cu stare, dar rigida). Panait Istrati a crescut fara tata, mereu in cautarea lui prin lume (dromomanie). Kazantzakis a spus ca tatal lui e o "fiara" si de aia el va fi "neimpacat" toata viata - nu a reusit sa smulga iubirea tatalului, doar nemultumirea sa a primit-o.
Ligia vorbea de cu totul altceva, insa, de o imaturitate ca lipsa de dorinta de a te intretine sigur, lipsa de responsabiliate, si a zis clar ca e simptom de personalitate antisociala. Voi doi va refereati la lucruri diferite, si asta e o problema de comunicare pe internet in general, din lipsa comunicarii fata in fata si in timp util.
Referitor la instinctul matern: o parere a lui Cioran din 1927. Nu spun ca sunt de acord cu ea, ci doar ca merita sa meditam pe marginea ei.