România
Roportal.ro

Bolile pervazive de dezvoltare (PDD)

Început de _Undying_, Vin 27 aug 2010 · 134 răspunsuri · 22.295 vizualizări

Steinbrenner3.098 mesaje#1

Termenul ''boli pervazive de dezvoltare'' (PDD) este folosit pentru a numi un grup de conditii medicale, caracterizat prin dezvoltarea insuficienta a abilitatilor de baza, cu precadere capacitatile de socializare, comunicare sau folosirea imaginatiei. Copiii diagnosticati cu una dintre formele de tulburari pervazive de dezvoltare, se confrunta cu imposibilitatea de a intelege lumea inconjuratoare, stari de confuzie in desfasurarea proceselor intelectuale si chiar frustari datorate incapacitatii de exprimare a sentimentelor.

Bolile pervazive de dezvoltare (PDD) sunt de cele mai multe ori diagnosticate in jurul varstei de 3 ani. Cu toate ca instaurarea lor are loc mai devreme de aceasta perioada, multi dintre parinti constata prezenta unei anomalii in dezvoltarea copilului abia atunci cand acesta se dovedeste incapabil sa vorbeasca, sa mearga sau sa se implice in jocuri mai complexe, specifice varstei sale.

Cauzele si simptomatologia tulburarilor pervazive de dezvoltare

Conform studiilor statistice realizate in acest domeniu, incidenta tulburarilor pervazive de dezvoltare (PDD) este de 15 la 10 000 de nasteri, cu o frecventa mai mare in randul copiiilor de sex masculin. Exceptie de la aceasta regula, face sindromul Rett, care in aproximativ toate cazurile este diagnosticat la copiii de sex femeiesc.

Cauzele exacte ale tulburarilor pervazive de dezvoltare nu au putut fi stabilite pana in prezent, insa cercetatorii in acest domeniu sustin ca ar putea fi vorba despre anomalii ale sistemului nervos (creierul si coloana vertebrala). In prezent, medicii specialisti si-au concentrat atentia pe examinarea structurii cerebrale a persoanelor diagnosticate cu autism, in speranta gasirii unui indiciu si implicit, a unei metode de tratament.

Conform opiniei unor specialisti, termenul

Editat Vin 27 aug 2010 21:04

Kosmotro3.443 mesaje#2

Cum integrezi aceste tulburari pervazive de dezvoltare in contextul analizei tranzactionale pe care stiu ca o ai ca fundal?

De pilda, un copil cu asperger nediagnosticat va resimti ft dur o familie rigida.

Donna Williams, o aspergerita faimoasa, in cartea Nobody Nowhere spune asa: copilaria mea a fost un sir de suferinte ingrozitoare si frustrari incomprehensibile.

Abia diagnosticarea a adus detensionarea, o harta cu repere in haos.

Aspergerii copii de regula au tati care au si ei trasaturi asperger, dar mai putin pronuntate, totusi evidente.

Iti recomand cartea lui Matei Calinescu, M, despre fiul sau cu asperger.

Ligia1 a scris:
am inteles ca Asperger va fi scos din DSM pentru ca prea multi se recunosc in caracteristici. Face parte din spectrul autismului si s-a hotarat ca cei care sunt diagnosticati cu Asperger sa fie considerati autisti la nivel mai superficial.

Eu nu sunt de acord sa scoata acest sindrom din DSM pentru ca mi se pare ceva foarte precis, are caracteristici clare.

Problema e ca nimeni nu vrea sa fie diagnosticat ca autist (nici parintii nu vor asta pt copii) pt ca e considerat un stigmat.

Dar toti vor cu bucurie sa fie diagn. ca aspergeri, pt ca vor sa fie in rand cu mozart, einstein & Co.

Astfel serviciile sociale din SUA, occident sunt suprasolicitate. Acolo chiar ai avantaje la un diagnostic, nu ca inRo

Ma gandesc la tulburarea dezintegrativa in copilarie, la asperger, la PDD NOS. Desigur ca vin pe un fond genetic. Dar o familie dura (cu tata avand si el trasaturi!) si mama ce nu intelege ce e cu copilul, va duce la amplificarea problemelor in copilarie.

Editat Vin 27 aug 2010 21:32

Ligia12.203 mesaje#3

am inteles ca Asperger va fi scos din DSM pentru ca prea multi se recunosc in caracteristici. Face parte din spectrul autismului si s-a hotarat ca cei care sunt diagnosticati cu Asperger sa fie considerati autisti la nivel mai superficial.

Eu nu sunt de acord sa scoata acest sindrom din DSM pentru ca mi se pare ceva foarte precis, are caracteristici clare.

Ligia12.203 mesaje#4
Kosmotro a scris:
Iti recomand cartea lui Matei Calinescu, M, despre fiul sau cu asperger.

sau "O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii"de Mark Haddon. E excelenta! Inca din titlu iti dai seama ca e vorba despre cineva cu asperger!

1813.jpg

"C

Editat Vin 27 aug 2010 21:58

Steinbrenner3.098 mesaje#5

Problema e ca acesti copii nediagnosticati, netratati, pot deveni niste monstri. Un tata "nazist" cu asperger va avea poate un fiu cu schizofrenie de cauza psihologica, si inca una din aia care necesita fluanxol, cu spume la gura si mers robotizat. Acesti copii nu devin niste mielusei, pentru ca neputand sa-si satisfaca nevoile sociale, se inraiesc si pun la cale scheme complicate de psihopat, prin care ajung sa-si satisfaca fantasmele si nevoile pervertite, vezi Most Evil de pe discovery channel.

Editat Vin 27 aug 2010 21:54

Kosmotro3.443 mesaje#8
Steinbrenner a scris:
Problema e ca acesti copii nediagnosticati, netratati, pot deveni niste monstri. Un tata "nazist" cu asperger va avea poate un fiu cu schizofrenie de cauza psihologica, si inca una din aia care necesita fluanxol, cu spume la gura si mers robotizat. Acesti copii nu devin niste mielusei, pentru ca neputand sa-si satisfaca nevoile sociale, se inraiesc si pun la cale scheme complicate de psihopat, prin care ajung sa-si satisfaca fantasmele si nevoile pervertite, vezi Most Evil de pe discovery channel.

Un astfel de copil, daca are la randul lui un parinte sufocant, va fi adus la limita nebuniei de regulile rigide la care nu face fatza (el ar avea nevoie de o scoala pt aspergeri, si de terapie a statului pt parinti, ca in SUA!)

El nu poate depasi faza psihotica infantila (la cativa ani) de care vorbeste Melanie Klein.

Cand creste si isi intemeiaza o familie el e doar un copil cu inner child sufocat, cu fake self, un copil in trup de adult, si inca unul demonic-micul fascist.

Ai dreptate ca va face ravagii cu copiii sai. Pot ajunge schizofrenici sau aspergeri la randul lor, sau psihopati, manipulatori, depresivi, etc.

Ligia12.203 mesaje#9

totusi "Portretul lui M" al lui Matei Calinescu e mai serioasa dpdv psihologic, fiind biografica si ilustreaza mai detaliat aspergerul. El cauta sa-si inteleaga fiul, expune situatii de criza, detalii intime.

fragment: "M era o fiinta cu totul aparte. Odata, Misty, o prietena a Irinei care-l ajuta pe M la inceputul lucrului sau la biblioteca publica din Bloomington, i-a cerut, pe un ton glumet, un "autograf" si M, indatoritor si surazator, a semnat cu scrisul lui sovaielnic, laborios: "Professor Matthew Calinescu". De unde i-o fi venit ideea acestui titlu de profesor?"

sindromul asperger mai e cunoscut si ca "sindromul micului profesor".

Editat Vin 27 aug 2010 22:49

← Înapoi la Psihologie