Termenul ''boli pervazive de dezvoltare'' (PDD) este folosit pentru a numi un grup de conditii medicale, caracterizat prin dezvoltarea insuficienta a abilitatilor de baza, cu precadere capacitatile de socializare, comunicare sau folosirea imaginatiei. Copiii diagnosticati cu una dintre formele de tulburari pervazive de dezvoltare, se confrunta cu imposibilitatea de a intelege lumea inconjuratoare, stari de confuzie in desfasurarea proceselor intelectuale si chiar frustari datorate incapacitatii de exprimare a sentimentelor.
Bolile pervazive de dezvoltare (PDD) sunt de cele mai multe ori diagnosticate in jurul varstei de 3 ani. Cu toate ca instaurarea lor are loc mai devreme de aceasta perioada, multi dintre parinti constata prezenta unei anomalii in dezvoltarea copilului abia atunci cand acesta se dovedeste incapabil sa vorbeasca, sa mearga sau sa se implice in jocuri mai complexe, specifice varstei sale.
Cauzele si simptomatologia tulburarilor pervazive de dezvoltare
Conform studiilor statistice realizate in acest domeniu, incidenta tulburarilor pervazive de dezvoltare (PDD) este de 15 la 10 000 de nasteri, cu o frecventa mai mare in randul copiiilor de sex masculin. Exceptie de la aceasta regula, face sindromul Rett, care in aproximativ toate cazurile este diagnosticat la copiii de sex femeiesc.
Cauzele exacte ale tulburarilor pervazive de dezvoltare nu au putut fi stabilite pana in prezent, insa cercetatorii in acest domeniu sustin ca ar putea fi vorba despre anomalii ale sistemului nervos (creierul si coloana vertebrala). In prezent, medicii specialisti si-au concentrat atentia pe examinarea structurii cerebrale a persoanelor diagnosticate cu autism, in speranta gasirii unui indiciu si implicit, a unei metode de tratament.
Conform opiniei unor specialisti, termenul

