Rhini a scris:Nu te juca . Cine isi petrece o viata citind carti de psihologie e liber sa o faca .
Sunteti liberi sa faceti ce vreti cu viata voastra . Pana la urma va judecati pe voi si pe restul .
Rhini, daca tu aveai parinti din astia ca noi, ai fi ajuns si tu la ospiciu cu spume la gura. Sau fugita de acasa. Sau cu traume grave. Sunt sigur de asta. Cel care ajunge acolo si apoi scapa de nebunie prin tarie proprie e mare in ochii mei. E mai tare ca Batman sau Superman sau eroi de stiri americane.
Cel care e suficient de tare ca sa scape fara sa ajunga la ospiciu e si el mare.
Respect si pe cei fugiti de acasa in canale. Respect si pe cei ce s-au sinucis. Respect si pe cei ce azi isi dau drumul la sentimentele reprimate de parinti cu forta in copilarie (Alice Miller zice ca e o etapa necesara spre vindecare, prima dupa constientizare).
Respect pe cei ce cresc cu parinti dereglati si nu innebunesc, nu transmit raul mai departe. Asta e adevarata forta a binelui. De unde vine? Mister!
Eu nu zic ca tu nu ai dreptate in felul tau in care spui: cel ce mai are resentimente fata de parinti inca e acrosat de ei, cramponat. De acord! E doar o etapa, si ar trebui sa faca terapie si sa scape, sa mearga mai departe.
Dar am impresia ca iti lipseste empatia pentru tragedia copiilor distrusi emotional, psihic de parinti dereglati.
Si cred ca ar trebui sa faci un plonjon in aceste tenebre. Fie si ca sa ajungi o excelenta terapeuta cand vor veni la tine astfel de clienti cu probleme mari.
Daca citesti in engleza, citeste toate cartile lui Alice Miller de pe gigapedia, DC, scribd, etc. E un punct de pornire. Si cred ca iti va fi de folos ca viitoare terapeuta.