Nevoia de a-ti plange de mila

imi pare rau pentru voi, dar deviati de la subiect, va jigniti si nu aveti nici respect nici bun simt, iar nivelul de cunostinte este redus la 0... ori este ignoranta voita ori este o inchistatie in materialismul cel mai ordinar si neevoluat ce 2000 de ani de ""outgod"" va format...este o devalorizare humana si intr un caz si in altul... deschideti va la secretul vietii si veti descoperii spiritualitatea ce este adevarul omului... nimic nu misca in univers fara existenta lui Dumnezeu(dar depinde de a semeni de ceea ce te astepti sa FIE DUMNEZEU)... intre cele doua ventricule ale inimii este un spatiu foarte mic, spatiu unde se produce dinamica electromagnetica a vietii... CINE O PRODUCE?... intr un atom toti electronii se invirtesc in jurul nucleului(protonului) cu o viteza uimitoare... CINE PRODUCE MISCAREA??? ATOMUL NU ESTE CEA MAI MICA PARTICULA A ENERGIEI CI STRINGUL CE ESTE O VIBRATIE PERMANENTA ce sonic DA SYMNPHONIA VIETII IN UNIVERS.... SI MAI ALES: NU SUNTEM SINGURI IN MULTI-versurile ce ne inconjoara.... exista 33 de dimensiuni de energii in care se gasesc manifestarile intregii spiritualitati ce sunt descrise si in biblie si si stiinta vine sa le confirme...STIINTA SI BIBLIA AU FOST ODATA O SINGURA PUTERE CE AU IMPARTIT CA SA IMPARTA PUTEREA(au transformat adevarul omului in politica, pentru a putea manipula masele) numai cind cele doua se vor re-uni se va putea comunica humanitatii adevarul vietii, CEEA CE ESTE PE PUNCTUL DE A SE PETRECE... URMARITI DESCOPERIRILE STIINTIFICE IN LABORATOLUL DIN CERN-elvetia... si veti intelege la ce lucreaza savantii planetei...

EXPLICATIILE SUNT ABSOLUT STIINTIFIC RESOLVATE....

FARA SA AM NICI UN AMESTEC IN IGNORANTA confortabila si BINEFACATOARE PENTRU NEURONII DV... MI AR PLACE SA VA DESCHIDETI STIINTEI CA SA INVATATI SPIRITUALITATE... CA SUNT NECESITATI MORALE DE gasirea unui sens in viata este una ... dar explicarea stiintifica a lui Dumnezeu este alta... iar Einstein STIA CA DUMNEZEU EXISTA...

N-are sens ce zici, in viata nu exista scop, nu ai nevoie de cunostinte ca sa intelegi asta, religiile doar manipuleaza, si, Einstein nu credea intr-un dumnezeu personal, doar intr-o armonie a lumii, care dupa parerea mea, e confundat de multi(ex. Scorpionul_Rosu) cu un dumnezeu. Nu mai aduceti parerile altora ca sa va sustineti ideile, doar pe prosti ii convingeti asa.

Scorpionul_Rosu a scris:

Din timp in timp, dupa ce ni se intampla cate ceva care ne intristeaza, ne plangem de mila si asteptam compatimire si din partea celorlalti. De ce se intampla asta ? Exista moduri de a elimina acest comportament sau este ceva normal si care trebuie sa se intample pentru a putea trece mai usor peste o tristete ?

este un fel de autolegitimare: eu, cel care sufar!!! in lipsa de altceva, ne legitimam prin asta... cum, necum, suferinta este un act egoist...suferi pentru ca te pui in mijlocul lucruruilor, si ti se pare ca everithing is about you - why meeeee, why meeee??? - cand de fapt locul tau nu este unul priveligiat, esti un fir de nisip in bataia vantului, ti s a intamplat ceva nasol, asta e, maine o sa ti se intample ceva bine....

vaicareala e un fel de dorinta de a trage pe altii dupa tine... daca esti nervos, si reusesti sa transmiti starea asta si altcuiva, parca te mai linistesti.... daca plangi, si mai plange unul langa tine, parca te mai linistesti... emotiile negative trebuie sa traiasca si ele cumva, sa se inmulteasca si sa creasca...

ai putea sa spui ca simtim nevoia de compasiune... de a fi intelesi de altii.... really? de ce sa tragi si alte persoane in infern, langa tine? mergi in baie, plangi cinci minute, spala te pe fata, lasa, trece, nu mai chnui si pe altii.... si nici macar pe tine... e urat, dizgratios, nu produce nimic bun, cu energia aia mai bine face ceva ca lumea...

sunt rea?

another_kind a scris:

vaicareala e un fel de dorinta de a trage pe altii dupa tine... daca esti nervos, si reusesti sa transmiti starea asta si altcuiva, parca te mai linistesti.... daca plangi, si mai plange unul langa tine, parca te mai linistesti... emotiile negative trebuie sa traiasca si ele cumva, sa se inmulteasca si sa creasca...

io cand ma plang o fac din motive opuse alora pe care le expui.

Adica daca ma bocesc, am nevoie de prietena mea care sa-mi zica ce se zice ...ca o sa fie bine bla bla...sau sa injuram impreuna sistemul/pe ala/aia care m-a facut sa ma bocesc etc., in nici u caz s-o intristez pe ea, asta nu m-ar ajuta, la ce bun?

Si sa raspund la topic, da, imi plang de mila cateodata, dar asta ma elibereaza.

Ninja2 a scris:

N-are sens ce zici, in viata nu exista scop, nu ai nevoie de cunostinte ca sa intelegi asta, religiile doar manipuleaza, si, Einstein nu credea intr-un dumnezeu personal, doar intr-o armonie a lumii, care dupa parerea mea, e confundat de multi(ex. Scorpionul_Rosu) cu un dumnezeu. Nu mai aduceti parerile altora ca sa va sustineti ideile, doar pe prosti ii convingeti asa.

draga mea nu ti aduc parerile mele pentru c meseria mea este diferita, eu sunt epistemolog in psychologie drept si economie... ceea ce mi spui imi confirma si mai mult ca sunteti VOIT IGNORANTI...Einstein credea in dumnezeu sis tia deja ce este de aceea a si fost celebru, numai ca nu a spus o deschis si mai ales nu a vulgarizat...formula lui E=mc2 este formula insasi a definitiei.. eu nu sunt cu biserica deloc... si pentru mine Dumnezeu este foarte diferit de ceea ce va spun aici... v am dat elemente de care va puteti bucura pentru ca nu o sa le mai auziti de altcineva... faca parte din secretele lumii dupa cum aspus... dar stii cum este problema? Dumnezeu iti da dar nu ti va baga cu forta in constiinta ce esti...

iubirea mea si constiinta universale pentru tine si restul lumii...

deschiderea la universalitate o sa fie posibila si aproape obligatorie pentru toata lumea...

drepturile omului vin de la universalitate si din epistemologie...

sunteti dispretuitori... lasind asta deoparte as dori sa stiu reelement: si cum a ti dori sa vi se spuna lucrurile ca sa le credeti?? baza stiintifica nu aveti, decit analyse personale cu care nu ajungeti decit la philosophii proprii cu care nu ajungeti departe daca nu aveti concluziile stiintifice...legati va de ceea ce este declarat ca descoperire si intelegere a universului nostru si atunic veti intelege de ce ""omul isi plinge necazurile si destinul"" ... si asta o repet : PENTRU CA NU SI CUNOASTE PUTERILE ADEVARATE FIIND MONOPOLIZATE SI MANIPULATE DE CATRE ORGANISMELE SECRETE PRECUM BISERICA SI CELE CE AU DETINUT SI DETIN ELEMENTELE DE GNOSEOLOGIE UNDE SALASLUIESTE STIINTA... I ASTA IN PRIMUL RIND FRANCMASONERIA DE TOATE GENIRULE SI IN TOATA EVOLUTIA EI... DE LA ANA SI CAIAFA DECIND ISSUS A FOST CONDAMNAT... DE CATRE BISERICA SI DE CATRE JUSTITIE...

dinozaura a scris:

si cum a ti dori sa vi se spuna lucrurile ca sa le credeti?? baza stiintifica nu aveti, decit analyse personale cu care nu ajungeti decit la philosophii proprii cu care nu ajungeti departe daca nu aveti concluziile stiintifice..

Sa ni se arate...

@ dinozaura

Nu expui un un punct de vedere argumentat si coerent . Din cauza asta nu te va baga nimeni in seama. Aici vorbim despre nevoia de a-ti plange de mila si nu de eruditia ta :

eu sunt epistemolog in psychologie drept si economie...

ruudflo a scris:

In orice mijloc de transport in comun gasesti inevitabil doua pensionare care isi plang de mila . Unde le doare, cat de putini bani mai au si cat de grea e viata pe alocuri.

„Nevoia de a-ti plange de mila” poate insemna doua lucruri: sau ai nevoia reala de a plange (concret) pentru viata ta, compasiune pentru tine insuti atunci cand incepi sa te intelegi, sa intelegi ca ai fost o victima (daca ai fost), sa-ti intelegi un trecut incalcit (daca l-ai avut). In acest sens plansul are efect cathartic si e absolut necesar. Elibereaza tensiunea imensa data de reprimari, refulari. Poate fi asistat sau nu.

„Nevoia de a-ti plange de mila” mai inseamna si lamentare&socializare, asa cum este in exemplul lui ruudflo.

Nu stiu la care dintre ele s-a referit Scorpionul.

Arcangelo a scris:

Nu sunt de acord cu tine.Cred -cum de altfel statueaza si psihologia- ca exprimarea este esentiala pentru depasirea traumelor cauzate de reprimare.

Faptul ca iti exprimi of-urile,nu te face incapabil sa iti solutionezi problemele si nici nu te impinge in pasivitate.

Exprimarea ofurilor (sau a traumelor, la un nivel mai adanc) te face chiar mai capabil sa iti solutionezi problemele, asta in cazul in care esti constient cu adevarat, nu doar te vaicaresti.

ruudflo a scris:

Stiinta psihologiei te invata sa iti accepti problemele , nicidecum sa le rezolvi , prin impartasirea unui neajuns care-ti macina existenta .

Te invata si sa le rezolvi, stai linistit. Iar acceptarea face parte din rezolvare.

s_s_s a scris:

Nu neaparat. Cateodata e bine sa-ti versi oful, sa te descarci . Cel putin pe mine ma ajuta . Nu am nevoie sa-mi zica lumea, vai saracuta de tine, sau sa-mi ofere nu stiu ce ajutor. Pur si simplu am nevoie sa ma asculte cineva. Simt ca ma eliberez un pic de problemele respective in momentul in care le impartasesc cu cineva.

Exact, te elibereaza iar ceea ce iti doresti din partea celui care te asista este empatie. Asta daca nu este un mod de a atrage atentia celorlati, ci de a fi inteleasa.

X.E.N.A. a scris:

Si sa raspund la topic, da, imi plang de mila cateodata, dar asta ma elibereaza.

Cred ca ar trebui sa discutam un pic si despre complacerea in rolul victimei profesioniste.

Nu toti oamenii care isi plang de mila o fac pentru a se elibera de suferinta.Unii o fac dintr-un fel de masochism,pentru a se adanci in suferinta.

Daca sufera,daca sunt victimele,atunci altcineva este de vina...nu ei.Ei sunt doar nedreptatiti...

Sunt oameni care cauta situatii in care sa fie nedreptatiti,sa fie umiliti,abuzati...nu spun ca fac asta in mod constient -de fapt,cred ca e ceva inconstient: nu isi acorda lor insile intelegere,compasiune,atentie si bunavointa,ba chiar dimpotriva: se condamna fara mila,neincetat,si atunci au nevoie ca altcineva sa fie de vina...vor sa fie pedepsiti.

Cu cat cineva se neglijaza pe el insusi mai mult,cu atat va cauta mai insetat atentia celorlalti...cu cat e mai dur,mai neindurator in auto-condamnare,cu atat mai mult va cersi mila celorlalti (plangandu-si de mila),,cu cat e mai lipsit de intelegere fata de sine,cu atat va cauta intelegere de la ceilalti;cu cat se nedreptateste mai tare,cu atat va cauta la altii o confirmare a "virtutii victimei" care este.

Cu cat cineva se respinge pe sine mai mult,cu atat mai mult se va agata de ceilalti.Cu cat se dezaproba pe sine mai mult,cu atat mai mult cerseste aprobarea celorlalti.

Totul porneste de la relatia dezastruoasa cu sine insusi,de la ura de sine,condamnarea de sine,respingerea de sine,dispretul de sine,de la neiubirea de sine si de la lipsa stimei de sine.

another_kind a scris:

...

sunt rea?

Nu, imi aduci aminte de un soricut.