Jump to content
Forum Roportal
S.R.

Nevoia de a-ti plange de mila

Rate this topic

Recommended Posts

Din timp in timp, dupa ce ni se intampla cate ceva care ne intristeaza, ne plangem de mila si asteptam compatimire si din partea celorlalti. De ce se intampla asta ? Exista moduri de a elimina acest comportament sau este ceva normal si care trebuie sa se intample pentru a putea trece mai usor peste o tristete ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Asta se intampla mai mult la barbati. :roll:

N-am facut o statistica. Dar am observat ca barbatii mai degraba tind sa tina in ei chestiile astea, lucru pe care eu il consider gresit, dar e doar parerea mea.

Share this post


Link to post
Share on other sites
N-am facut o statistica. Dar am observat ca barbatii mai degraba tind sa tina in ei chestiile astea, lucru pe care eu il consider gresit, dar e doar parerea mea.

Poate unii fata de altii.

Eu am dat numai de barbati copiii care asteptau de la mine imbratisari, giugiuleli, mangaieli, alintari etc. toate insotite de cuvinte gen"manca-l-ar mama de baiat, unde sa te pup sa treaca?" si asta nu doar in momentele intime, ci daca se poate tot timpul, chiar si pe strada. Si eu nu sunt asa... am nevoie de spatiu, de distanta din cand in cand.

Pfff, barbatii astia, niste copiii ceva mai crescuti :roll:

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, dar asta nu e greu de explicat. La fel cum la femei nu e greu de explicat de ce cauta ele barbatul ala rece si aparent sigur pe sine, care rezolva toate probleme si este un stalp al existentei - isi cauta tatal.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
De ce se intampla asta ?

pentru ca e un mod eficient de a atrage atentie din partea celorlalti, imediat ciuleste lumea urechile. Cand erai copil faceai boacane din acelasi motiv: atunci instant isi faceau parintii timp pt tine il loc sa se uite la Tv.

 

plangaciosii imediat gasesc persoane dispuse sa le ofere afectiune, apreciere, compasiune

deci e tot o forma de manipulare

oamenii cauta drama celorlalti, deoarece astfel conditia lor pare mult mai buna.

azi un pic, maine un pic pana ce plangareala ajunge o boala cronica

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din timp in timp, dupa ce ni se intampla cate ceva care ne intristeaza, ne plangem de mila si asteptam compatimire si din partea celorlalti. De ce se intampla asta ? Exista moduri de a elimina acest comportament sau este ceva normal si care trebuie sa se intample pentru a putea trece mai usor peste o tristete ?

 

In orice mijloc de transport in comun gasesti inevitabil doua pensionare care isi plang de mila . Unde le doare, cat de putini bani mai au si cat de grea e viata pe alocuri. Unii au un sentiment de sine atat de scazut incat cauta cu orice pret sa isi explice situatia decazuta doar de dragul de a fi privit de ceilalti cu compasiune.

 

A-ti confesa neajunsurile echivaleaza intr-o anumita masura cu neputinta sinelui si implicit inferioritatea fata de cel care ti-a ascultat oful . Prefer sa imi rezolv singur problemele , iar daca nu mi le pot rezolva, invat sa traiesc cu ele ca fiind o parte din mine. O problema pe care ti-a rezolvat-o altul decat tu insusi, este mai puternica decat propria vointa de a o combate . Astfel, primind ajutor , devii ceva ce nu esti .

Share this post


Link to post
Share on other sites
pentru ca e un mod eficient de a atrage atentie din partea celorlalti, imediat ciuleste lumea urechile. Cand erai copil faceai boacane din acelasi motiv: atunci instant isi faceau parintii timp pt tine il loc sa se uite la Tv.

 

plangaciosii imediat gasesc persoane dispuse sa le ofere afectiune, apreciere, compasiune

deci e tot o forma de manipulare

oamenii cauta drama celorlalti, deoarece astfel conditia lor pare mult mai buna.

azi un pic, maine un pic pana ce plangareala ajunge o boala cronica

Plangaciosul face asta constient, voit sau ca asa are el reflexul, ca daca se vaita sau plange ii trece, fara sa isi dea seama ca ii trece pentru ca il baga cineva in seama ?

 

Si cum e lipsa mare de tati in zilele noastre, sa nu va mai mirati de ce femeile e frustrate :roll:

Eu nu ma mir si nu imi place sa fiu tatal nimanui. Cel putin nu pe moment.

Edited by Scorpionul_Rosu

Share this post


Link to post
Share on other sites
A-ti confesa neajunsurile echivaleaza intr-o anumita masura cu neputinta sinelui si implicit inferioritatea fata de cel care ti-a ascultat oful . Prefer sa imi rezolv singur problemele , iar daca nu mi le pot rezolva, invat sa traiesc cu ele ca fiind o parte din mine. O problema pe care ti-a rezolvat-o altul decat tu insusi, este mai puternica decat propria vointa de a o combate . Astfel, primind ajutor , devii ceva ce nu esti .

Nu neaparat. Cateodata e bine sa-ti versi oful, sa te descarci . Cel putin pe mine ma ajuta . Nu am nevoie sa-mi zica lumea, vai saracuta de tine, sau sa-mi ofere nu stiu ce ajutor. Pur si simplu am nevoie sa ma asculte cineva. Simt ca ma eliberez un pic de problemele respective in momentul in care le impartasesc cu cineva. Oricum, depinde de mai multi factori, cum ar fi genul problemei. Sunt anumite ganduri pe care nu le-as impartasi nici batuta, desi ma macina zilnic.

Dar ajungand la extrema...pe mine ma enerveaza cei care nu stiu decat sa se planga toata ziua si se cred cei mai procopsiti oameni de pe planeta. Pe oamenii de genul incerc sa-i evit, nicidecum sa ii ajut , deoarece problemele lor nu se termina niciodata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×