Bun, hai sa fac rationamentul pe propria persoana, ca sa nu se simta jignit vreun user, ca am fost deja atentionata.
Eu sunt casatorita de multa vreme, intre noi a fost o poveste de dragoste superba cu niste trairi foarte intense de ambele parti, pe care nu le-as schimba cu nimic ,nici daca s-ar termina maine.
Ok, e normal ca dupa multi ani, sentimentele sa fie mai asezate, extaz mai putin, atasament mai mult.
Daca maine mi s-ar intimpla sa-mi cada cu tronc un tip si sa am chef de o aventura , as avea bunul simt sa recunosc ca o fac pt mine, ca nu vreau sa-mi refuz acest rasfat, si nu o fac ca e vina partenerului, ca nu m-a cautat ieri in cornite.
De asemenea am atita maturitate sa nu ma imbat cu apa rece si sa ma mint ca-i o idila romantica, cind de fapt amindoi am fi minati de atractie , daca se intimpla sa ne si potrivim, ar tine ceva, pt ca suntem plictisiti, avem nevoie de cite o scinteie in viata noastra ca sa iesim din rutina, avem nevoie de atentie.
Asta nu inseamna ca m-as simti superioara fata de altii care stau in banca lor, si nici macar fata de mine, in varianta in care aveam o relatie perfecta acasa si imi iubeam sotul maxim.
As avea taria sa-mi recunosc mie, ca mi-am dat voie sa simt altfel, altceva, fara sa-mi desconsider partenerul sau sa ma cred superioara fata de altii. E o slabiciune omeneasca careia am vrut sa-i dau curs. As fi putut sa n-o fac...e vorba de alegeri.