Început de Jassmynne, Vin 13 aug 2010 · 476 răspunsuri · 47.850 vizualizări
Doar ce simt copiii mici e just, in rest nu sunt asa multi la nivelul asta.
Scorpio. a scris:Tuturor ne place sa fim doriti. Barbatii cu atat mai mult simt dorinta asta deoarece ei nu prea sunt doriti in mod natural de-a lungul vietii lor. Daca sunt un pic neclar in ce afirm, pot sa detaliez.
Poti as detaliezi? :) , n-am mai auzit ideea asta, mi se pare interesanta si cred ca ai dreptate, ma regasesc in asta.
Eu sunt nedormit de vreo 36 de ore asa ca imi cer scuze daca voi fi un pic incoerent.
Un barbat, de mic este educat competitiv. Este aruncat in groapa cu lei. Este abandonul numarul unu.
Un barbat este impiedicat sa isi exteriorizeze emotiile - barbatii nu plang si alte bullshit-uri d-astea. Este abandonul numarul doi.
Un barbat nu este invitat in oras, la suc sau la petreceri daca el doar respira. Trebuie sa faca ceva ca sa merite acest tratament. Este abandonul numarul trei.
Un barbat nu este suficient sa se aranjeze si sa umble mai mult dezbracat ca sa fie abordat de sexul opus, din contra, in general nu va fi abordat de sexul opus. Este abandonul numarul patru.
Or mai fi si altele dar imi e greu sa gandesc acum. Primele doua sunt parentale, ultimele doua sunt sociale.
Prin urmare un barbat va cauta cu atat mai mult sa fie dorit. Pentru ca in general nu moare nimeni dupa el. Rareori un barbat are pets.
De ce te agresezi singur? dormi prea putin.
Daca nu esti dorit indeajuns cauti asta in diverse moduri, explicatie buna pentru foamea de recunoastere ce o au barbatii in general, sa fie vazuti ca buni, inteligenti, smecheri, bogati si altele(ei fiind in general nedoriti daca nu sunt x sau nu au y), la femei se manifesta diferit, nu pot sa-si tina tatele si fundul acoperit.
Editat Dum 31 oct 2010 14:56
Scorpio. a scris:
Eu sunt mama unui viitor barbat, frumos foc de altfel, insa nu-l educ in spiritul descris de tine.
Nu mai spun cat este de blandut si cald.
In alta ordine necazurile in dragoste, de toate formele si culorile sunt ceea ce se cheama in popor, lucru manual.
Faptul ca dezvoltam niste pasiuni intruchipate de oameni.
Iar in si mai alta ordine si femeile se pot plange ca sunt simple obiecte sexuale in fata barbatilor care nu sunt interesati pe cat ar trebui de opiniiile unei doamne sau domnisoare. Cele mai multe dintre fete sunt niste redute demne de cucerit, insa totul se termina furtunos chiar.
Daca ai parinti care te invata sa vezi oamenii ca fiinte adevarate si nu ca obiecte(cum vad psihopatii oamenii), atunci nu o sa vezi o femeie cu care faci doar sex ca un obiect, ci o sa o vezi si tratezi ca un om, pana acum am vazut doar contrariul aici pe la noi si nici n-am auzit pe cineva sa scrie sau sa zica asta.
Se pare ca nu e "cat te duce capul", ci cat te duce educatia, deficitara in Ro bineinteles, altfel nu ar fi "toate femeile sunt curve".
Ninja2 a scris:Daca ai parinti care te invata sa vezi oamenii ca fiinte adevarate si nu ca obiecte(cum vad psihopatii oamenii), atunci nu o sa vezi o femeie cu care faci doar sex ca un obiect, ci o sa o vezi si tratezi ca un om, pana acum am vazut doar contrariul aici pe la noi si nici n-am auzit pe cineva sa scrie sau sa zica asta.Se pare ca nu e "cat te duce capul", ci cat te duce educatia, deficitara in Ro bineinteles, altfel nu ar fi "toate femeile sunt curve".
nu parintii te invata sa privesti oamenii superficial...nu tine totul de educatia parintilor....daca nu vei interactiona si nu vei incerca sa privesti dincolo de aparente nu vei reusi sa cunosti cu adevarat pe cineva....se pare ca e mai usor sa spui "toate femeile sunt curve" si "toti barbatii e porci" cand suferi dezamagiri....e mai usor de dat vina pe celalalt decat sa-ti cauti greselile pe care le faci tu/eu....nu stim sa acceptam o persoana cu totul,cu defecte si calitati....nu suntem zei,suntem oameni si da...avem si defecte....perfectiunea nu exista!
Daca nu parintii te invata "sa vezi oamenii superficial" atunci cine? din ce ai scris denota ca ai inteles ca cineva te invata asta, nu? .
"daca nu vei interactiona si nu vei incerca sa privesti dincolo de aparente nu vei reusi sa cunosti cu adevarat pe cineva"
Si de ce nu ai face asta atata timp cat nu e ceva "nepoliticos, ca nu se face asa ceva"?
Ninja2 a scris:Daca nu parintii te invata "sa vezi oamenii superficial" atunci cine? din ce ai scris denota ca ai inteles ca cineva te invata asta, nu?.
"daca nu vei interactiona si nu vei incerca sa privesti dincolo de aparente nu vei reusi sa cunosti cu adevarat pe cineva"
Si de ce nu ai face asta atata timp cat nu e ceva "nepoliticos, ca nu se face asa ceva"?
parintii te invata cum sa te porti in societate,bunul simt....sa-i tratezi pe toti la fel,politicos indiferent de mediul din care provin...ai mei m-au invatat ca nu haina face pe om....dar pana nu experimentezi nu inveti sa cunosti oamenii...si religia ne invata sa privim oamenii superficial...sa-i incadram la "buni" si "rai"...dpmdv un om are o latura pozitiva si una negativa....yin si yang
eu sunt mai curioasa de felul meu...nu bagacioasa dar imi face placere sa cunosc oamenii asa cum sunt ei si imi place sa le studiez reactiile in situatii..dificile,sa spunem
ne-am indepartat de subiect....chestia cu pasarea de pe gard e foarte potrivita,dar....nu mai cand pierzi pe cineva iti dai seama ca ai tinut si iti lipseste...pentru ca nu stim sa apreciem ce avem...cat avem
Incepe sa mi se confirme ce banuiam la un moment dat:)
Nu fac apologia amantei, desi vad ca asta se intelege din posturile mele, e o postura, asa cum am spus, mai devreme, ingrata, care pe termen lung nu e de folos niciunei parti (din cele trei principale implicate). Ce voiam sa subliniez era faptul ca motivele pentru care un aman/o amanta apare in viata cuiva este deja fisura/lipsa din casnicia/perechea resperctiva (nu conteaza ce tip de lipsa). Daca aceasta nu ar fi, ar fi imposibila imixtiunea.
Iar repararea fisurii depinde exclusiv de cei doi parteneri. Poate fi o bruiere din partea celui de-al treilea/a treia, insa, atita vreme cit cei doi vor amindoi sa traga in acelasi timp la trasura casei, aceasta bruiere e temporara.
Personal, ce nu imi place sunt, cum am spus, ipocrizia, nerecunoasterea faptelor, inclusiv a nesigurantei. Daca eu sunt nesigura in mine ca nu imi pot tine sotul acasa de una singura, cu resursele mele proprii si personale, si apelez la argumente exterioare (avem o familie, avem copii, cum sa lasi copiii fara tata/mama? la parintii nostri nu te gindesti? etc), atunci imi merit soarta. Pentru ca partenerul/a meu, oricita bunacredinta ar avea si intelegere, la un moment dat isi va lua lumea in cap si va cauta pe cineva care e in stare sa se descurce de unul/una singur/a cu problemele existentiale proprii si in care sa isi gaseasca si un dram de liniste sufleteasca.
Un principiu elementar de psihologie spune ca daca vrei sa ajuti pe cineva mai slab, in primul rind fii in stare sa te ajuti singur. Daca nu esti puternic tu in primul rind, atunci nu vei fi in stare sa ii ajuti nici pe ceilalti, inclusiv pe cei pe care ii iubesti. Devii un balast, o piedica pentru acestia. (pentru exemplificare, fiti atenti la anunturile din avion in caz de accident: cine trebuie sa isi puna primii vesta de salvare sau masca de oxigen).
Rev la amant/a, asa intra in viata unui cuplu, printr-o fisura deja existenta la data aparitiei lui/ei.
Iar viata nu e o dihotomie asa cum suntem invatati sa o facem (alb sau negru, pozitiv sau negativ, bun sau rau, totul sau nimic). De aici si problemele noastre cind incepem sa intilnim variantele intermediare, fiind mai simplu in infruntarea acestora sa apelam la aceeasi dihotomie conditionata (ca un reflex pavlovian) si sa respingem acele accidente ginditoare care vor sa vada si sa inteleaga nuantele (precizez ca aici, in abordare, exced topicul acesta, extinzand-o asupra si asupra altor situatii similare in alte domenii) pentru aparare.
Mai simplu e sa pun amanta la stilpul infamiei decit sa vad unde dreaq am gresit/nu am fost atenta eu de sotul meu primeste sms in miez de noapte si de ce. Inainte sa dau cu parul, ar fi mai util sa examinez barna din ochii mei, nu de alta, dar sa invat ceva din asta.
Cum viata nu e dihotomica, de ce sa nu iau in calcul si faptul ca poate sotul meu chiar o iubeste pe cealalta, dar ma iubeste si pe mine, amindoua completindu-l intr-un mod care il face sa se simta implinit (nu neaparat sexual), pentru el nici una din noi nefiind concurente in sufletul lui pe acelasi loc.
Ce ar trebui sa fac? sa arunc cu vitrion in ochii ei? sa ii scot ochii lui? sa imi iau jucariile si sa plec la mama gindind ca barbatii sunt porci, iar curva aia mi-a stricat casa, iar pentru asta o blestem sa arda in focurile iadului?
Sau sa ma asez si sa incep sa cuget de ce, cum, ce....."nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi...".
Editat Dum 31 oct 2010 20:53
Rezulta de aici ca singura care trebuie sa aiba mustrari de constiinta este sotia, care ii spala izmenele si ciorapii dupa ce el s-a tavalit cu alta femeie. El nu trebuie sa isi faca reprosuri, pentru ca nu-i asa, are dreptul la fericire, iar amanta nici atat - finders keepers, ca in apele internationale.
Iar cat despre fisura dintr-o relatie, sa se bage altcineva sa o termine de tot este la fel de moral ca situatia in care gasesti un om lesinat pe marginea drumului, si dandu-ti tu cu parerea ca nu se mai scoala, ii iei portofelul si ceasul.
Adica iti arogi drepturi pe care nu le ai in legatura cu acea persoana.