Mai oameni buni.
Pentru actul de a sparge casa cuiva, cu buna stiinta, nu exista scuza pe lumea asta. Omul ala din cate inteleg are sotie si copil, care vor suferi cand vor afla - cand, si nu daca, pentru ca asa ceva se afla intotdeauna. Cunosc femei care s-au pretat la asa ceva, una distrugand o casnicie de 23 de ani, bagandu-se pe sub pielea cuiva intr-un moment de singuratate si slabiciune. Cata suferinta de ani de zile a iesit de acolo, nici nu are rost sa spun.
Degeaba ii dam inainte cu sentimentele imposibil de oprit. Pe sistemul asta ti se pot trezi sentimente pentru oricine - pentru verisor, pentru cumnat, pentru sotul mamei (care nu e taica-tu) samd.
Unele lucruri nu se fac si pace.
Dar nu, cica o persoana trebuie sa fie frigida, ingusta la minte samd ca sa nu inteleaga o asemenea "iubire", care e de fapt atractie sexuala. Tocmai ce a zis ca omul ii e inferior sotului in ceea ce priveste personalitatea.
Pt initiatoarea topicului - intrebai cu indignare cum sa nu te uiti in alte parti, cum sa nu vrei altceva si sa si spui sotului, si sa ai pretentia ca sotul sa suporte asta samd.
Daca iti amintesti nde juramintele facute la nunta, nu cred ca includeau asa ceva 
, ci exact opusul. Asa ca nu stiu de ce te miri ca omul avea alte asteptari de la tine.
Nu am minima empatie pentru femeile care sparg casa altora, punand bucuriile lor de orice fel deasupra suferintei atator persoane.
Daca toate penticostalele sunt precum Jassmynne, parca m-ar bate un gand asa.... sa ma reformez, sa descopar adevarul si iluminarea, sa ajung la luminita de la capatul tunelului...
:D 8) :)