Mi-a plăcut, aşa că munca a trecut uşor.
În cele din urmă ajunge să se pună problema unei redări cât mai fidele a unei stări care să corespundă trăirilor autorului. Este dificil să fii interiograf. Iar dificultatea abia acolo începe. La început este aşezarea în pagină. :) Specularea unei stări de fond şi menţinerea ei pe durata redării. Chiar dacă nu este identică stării autorului, dacă este plauzibilă şi bine controlată şi redată, o va accepta. Mi-a plăcut.
Am reuşit să sincronizez o încheiere plauzibilă cu lungimea melodiei. În înregistrările în care am citit şi dincolo de "nebunule, visătorule" completasem cu partea de început a melodiei, inserată de două ori succesiv. Din păcate, chiar îmi este dificil să găsesc pentru cele două cuvinte o intonaţie, care să-mi placă sau să simt eu că ar fi în ton cu felul de până acolo. Uneori am încercat să fac o schimbare acolo.
Când îmi voi face mai mult timp pentru asta, atunci voi relua. Va trebui din nou să intru într-o stare. Voi relua. Este o chestiune de timp.
În seara asta nu am timp să-mi pun ordine în minte pentru a dezvolta diferenţa dintre un text cu propoziţii şi fraze şi unul neîntrerupt cu puncte. Iniţial am insistat să spun textul dintr-un suflu, dar devenea tehnic enumerativ.
