1. ...Te strange ceva in piept. Ai muncit prea mult, e clar. Clar... clar de luna.
o privesti si iti amintesti de vremea cand erai copil, cum iti spuneai ce frumos ar fi sa poti sa te ascunzi pe luna, in partea neluminata, nu stiai de radiatii, de vid cosmic, credeai doar in nori pufosi ca niste pilote umplute cu puf, ce frumosi sunt norii vara, cand calatoresc alene pe cerul albastrui de cald, ai sta intins pe marginea unui nor, cu fata in jos, sub tine sunt copii jucandu-se pe malul unui rau, uite-l pe cel blond si slab cum arunca pietre pe luciul apei, facand "broaste", apoi prinzand pestisori minusculi in causul palmelor si ducandu-i intr-un bazin sapat in nisipul fierbinte, pare un pic trist, doar ca nu stie, e prea mic, copiii nu stiu ce e tristetea, stiu doar supararea si impacarea, foamea si setea, razboiul si tunetul, ce mare pare cerul cand tuna, ma plimb prin padurea de stejari, toamna, frunzele fosnesc incredibil, sunt calde si aspre, culeg saci intregi de frunze, ii va duce acasa bunicul, doi cate doi, pe bicicleta, mirosul de frunze de stejar nu va fi sters niciodatra din memorie, e ca un cui ruginit in lemn, vor muri impreuna, fara a sti care a murit primul, nu poti gandi cand e frig, e singurul fenomen anti-creatie, e antimateria sora cu intunericul, intunericul, singurul lucru din univers care EXISTA, nu a trebuit creat, trecem, trecem, speram ca va ramane ceva in urma, un buzunar in care sa ne ascundem de moarte si sa continuam sa ne contemplam, sa contemplam vesnicia unei amintiri, sau plopii drepti ca niste soldati strajuind un drum pustiu, e buna si tristetea uneori, imi aminteste sa fiu eu, sa nu uit niciodata brazii din fata casei, plini de cuiburi de vrabii si de randunele, sub care doarme Calu, bunul meu prieten, care ma latra intr-un fel anume, parca vorbindu-mi, cand ma intorceam din praful drumurilor mele, si sa nu uit camionul meu urias de plastic tras dupa mine de o sfoara pe drumuri de sute de kilometri in anii copilariei mele si milioane de ani-lumina in imaginatia mea, sa nu uit cat de dor mi-e de mama si de bunicu' meu, e adevarat, luna e cea care ne sadeste pe pamant, fara ea am fi zburat demult prin spatiu, fara maree, fara nebunia indispensabila, fara noi, iar caii sunt frumosi doar cand alearga cu coamele in vant, ca valul lui Hokusai, ce frumos ar fi sa se inventeze aparatul care sa redea vise si ganduri, s-ar numi interiograf, sau imaginograf, sau, daca ar reda sunete, sentimentofon, cantece de balena ar fi lumea, amestecate cu tipete de miei si urlete de lupi, dar fiecare ar plati sa auda ce vrea, la fel ca acum, fiecare traieste in universul propriu, cu dramele, iubirile, dorurile, visele, disperarile, sperantele sale, cu dorintele, cu infinitul sau, cu realitatea celorlalti, haha, realitatea e singurul element fara o forma concreta, ce ironie gigantica, un cioclu care se ingroapa singur, o umbra fara obiect, o lacrima fara constiinta, o moarte fara a fi trecut prin viata, vezi, nimic nu e imposibil la un moment dat, chiar daca acel moment ar veni peste opt sute nouazeci si noua de miliarde de ani, strang palmele caus, le apropii si suflu in ele, scotand un sunet de gugustiuc, hu-huuu-hu, hu-huuu-hu, ma asteapta livada, va inflori cu pocnet de muguri, noaptea, si roua, cine nu a experimentat asa ceva a pierdut o jumatate de lume, iar copacii sunt cei mai buni prieteni noaptea, in padure, cand focul isi plimba limbile pe chipul tau palid si tu stai rezemat de scoarta rece, dar atat de calda... doamne, cat de calda poate fi, parca s-a adunat in ea tot clocotul sangelui tau pulsandu-ti in tample, nebunule, visatorule, sa nu cumva sa te trezesti, e frig aici, e moarte si tristete, stai acolo, in padurea celor 20 de ani, in gradina bunicii, mamei, in fluieratul bunicului, mai joaca sah cu el in vise, certati-va, mai cauta-l, ingrijoreaza-te cand nu apare, stii ca e bolnav, il dor genunchii, ar implini o suta trei ani in viata asta, chiar pe intai aprilie, ce frumos, mai ales ca bunicul a avut cel mai dezvoltat simt al umorului pe care l-am intalnit in viata mea, da, sa fie primavara, sa fie. Sa fie.
