gargbird

Melania a scris:

Simt ca, din toti userii, tu esti singurul ce ma poate intelege. Restul cred ca isi baga lupa lejer in mine si in sentimentele mele. 

Abia acum s-ar putea intampla oarece.

Hai ca ai fost rea cu chestia asta.

adal* a scris:

Abia acum s-ar putea intampla oarece.

Hai ca ai fost rea cu chestia asta.

Oarece, ce?

Hai, scrie, explica. Am nevoie sa vad cu ochisorii mei ce crezi tu ca s-ar putea intampla intre mine si gardbirt. Sau cu mine si gardbirt. Sau doar cu mine.

Melania a scris:

Hai, scrie, explica.

Ah, pai daca nu dai quote, eu am crezut ca userul de care vorbesti este  Olga. Ai scris imediat dupa ea si de aici confuzia mea.

Sorry, nu ma gandisem asa departe.

Azi sunt foarte ocupat, dar mi-am facut timp sa-ti raspund.  Ai grija de tine.

Răsărit, 02.12.2021

Uitai sa te intreb: tu d-astea asculti, gargbird?

Inca o precizare: lustruieste totoșeii! (Adicatelea bocancii de metalist)

Îți dedic o poezie,  Garg

Marota

Umbra omului, inversată și suspendată de o marotă,

Este umbra omului cititor, 

meditând sub un bec orbitor, 

 La lectura-i ce-i  devine și ea suspendată, 

De o fantomatică sofa care umple un vid. 

Există ideea, ideea fixă, 

O idee care mult timp l-a mai bântuit, 

Să caute-n mii de pagini abolirea ignoranței, 

Să-și sfâșie prin neprețuite erudiții căpăstrul, 

Să scape de harnașamentul pe care ceilalți, 

Gloata înhamată bine, i l-a impus și lui.

Când samavolnicia lor va deborda, 

doar inefabilul se va crea,

Și pentru noi, cei subversivi,

Cei care ne vom ancora într-o realitate, 

Peste care vor domni eclipsele de cuvinte. 

Fiecare poate să le privească și să le asculte un timp, 

Măcar să se inspire pentru a crea altele. 

Inspirația naște nou, 

Noul naște inspirații. 

Umbra omului suspendat a judecat mult,dar s-a împotmolit, 

A crezut că-i cuviincios să se înstrăineze, 

De mine de oameni suferinde, livide, 

Și de a vieții eretică forfotă. 

Acea ideea i-a fost inculcată de mine.  

Eu cugetam la Haos și la Providență, 

Nimic, Natură, Divinitate, cum tot spus-au filosofii, 

Căci fără încercare de-a afla de unde provenim și unde ne ducem, 

Rămânem însiropați în voluptăți, onoruri, bunuri, dar cu spiritele degerate, 

Învelite-n troieni ce-ar dori să fie așezământ de siguranțe  

Dar doar zdrobesc sufletele cu mundane apetențe, 

Trandafiri și alte flori pe mormântul noroios, 

Aporii de-aș genera, aș seca nesecatul, 

dar tot nimic nu voi afla. 

Nu-mi inund ochii de icoana existenței, ci, 

Consider viața o glumă, 

O glumă ce trebuie returnată Marelui Primordial. 

Omul suspendat ce face?

 Privește la tot ce scriu și tace.

Și dublura lui tace.  

Amântrei gândeam că vom fi ca viața. 

Pe care-am lasat-o s-apună, 

Sub zeci de mii de claruri de lună, 

Sperând că totul va fi o glumă

Melania a scris:

Uitai sa te intreb: tu d-astea asculti, gargbird?

Desigur, merge la fix când muncesc sau când citesc. Thanks!

Cezara6 a scris:

Îți dedic o poezie,  Garg

Iti mai las o capodopera: primul film horror ever.