nu vreau a scris:Uite, mie nu imi e frica!
In clipa in care o sa mi-o doresc, o s-o fac. Si cu ocazia asta voi face fericita o gramada de lume!
Da, da, o sa ne inviti la nunta si ne chelesti buzunarele :P
Obsesia casatoriei
Început de S.R., Vin 6 aug 2010 · 741 răspunsuri · 42.154 vizualizări
Nu exista o regula general valabila, pentru nefericirea UNOR cupluri casatorite, e o chestie individualizata, pe care nu am cum sa o dezbat aici.
Si, asa cum am mai zis, nu e vorba de FRICA. Si aici, fiecare individ, in parte, alege sa o faca sau sa NU o faca, avand motivele lui.
Desigur, trebuie sa o doresti, cum zicea si nu vreau :)
Pentru mine ramane ca o confirmare in plan material a ceea ce simtim in plan afectiv.
Aseneth a scris:Sa te casatoresti doar pentru ca ai posibilitatea de a divorta mai apoi e ca si cum ti-ai pune ceasul sa sune cu un sfert de ora mai devreme si sa te culci la loc, ca sa ai senzatia ca dormi mai mult .
Atunci nu divortezi! Ce atata filosofie? Cand intri intr-o relatie poti sti daca o vei duce pana la sf vietii? Poti sa vrei sa faci asta dar restul... depinde de multe.
Darianna a scris:Vorbesc de parca as vrea sa-mi traiesc viata dupa bunul plac, fara sa fiu marginalizata, judecata sau aratata cu degetul.
Acesta e un vis irealizabil. Orice ai face, lumea tot te va vorbi pe la colturi, te va judeca. Niciodata nu vrei putea sa fii in acceptul tuturor. Si mai ales, nu poti avea pretentia aceasta, dac vrei sa-ti duci viata altfel decat majoritatea, doar de dragul de a parea diferit, de dragul de a arata ca treaba merge si asa, pe varianta ta.
nu vreau a scris:Uite, mie nu imi e frica!
Uite un motiv f bun. Asta te-ar transforma intr-o persoana cu adevarat altruista. :roll:
LikeThisPoppy a scris:Vorbesti de parca n-ar exista divort. Nu te obliga nimeni sa te complaci intr-o casatorie daca nu te mai satisface.
Vorbesti despre divort, de parca ar fi o formalitate fara implicatii financiare.
Concubinaj pana la adanci batraneti, pentru mine. Asta-n caz de... doamne fereste.
Olivier Dzidzi a scris:Vorbesti despre divort, de parca ar fi o formalitate fara implicatii financiare.
Concubinaj pana la adanci batraneti, pentru mine. Asta-n caz de... doamne fereste.
si concubinajul recunoscut legal implica contract financiar in caz ca cei 2 o vor, so..mai vrei? :D
Olivier Dzidzi a scris:Vorbesti despre divort, de parca ar fi o formalitate fara implicatii financiare.
Daca nu ai averi de impartit, cat sa coste... 60-70 de lei?! 
**Alex** a scris:si concubinajul recunoscut legal implica contract financiar in caz ca cei 2 o vor, so..mai vrei? :D
Deci ramane si fara concubinaj! :rot:
LikeThisPoppy a scris:Acesta e un vis irealizabil. Orice ai face, lumea tot te va vorbi pe la colturi, te va judeca. Niciodata nu vrei putea sa fii in acceptul tuturor. Si mai ales, nu poti avea pretentia aceasta, dac vrei sa-ti duci viata altfel decat majoritatea, doar de dragul de a parea diferit, de dragul de a arata ca treaba merge si asa, pe varianta ta.
Ai inteles foarte gresit totul. Ori nu vrei sa intelegi, ori chiar nu intelegi. Este alegerea mea sa imi traiesc viata in acest fel. Nu ma intereseaza sa demonstrez nimanui nimic, nici sa bravez, nici sa fiu rebela. Nu imi aranjez viata in functie de asteptarile lumii, nu ma intereseaza sa fiu in acceptul tuturor. Nici macar in acceptul CUIVA. Ci, pur si simplu, sa isi vada fiecare de viata lui, de casnicia lui, fericita sau mai putin fericita, sa respecte regulile proprii sau ale societatii, fara sa ma vada pe mine (ma exprim asa, dar ma refer la orice alta persoana care alege sa nu se casatoreasca) un paria. Ca nu bag mana in buzunarul nimanui, nu cersesc, nu ucid, doar fac parte dintr-un cuplu neoficializat. Si e treaba mea DE CE nu vreau sa oficializez relatia, asta, trecuta sau, eventual, urmatoarea.
Darianna a scris:Ai inteles foarte gresit totul. Ori nu vrei sa intelegi, ori chiar nu intelegi. Este alegerea mea sa imi traiesc viata in acest fel. Nu ma intereseaza sa demonstrez nimanui nimic, nici sa bravez, nici sa fiu rebela. Nu imi aranjez viata in functie de asteptarile lumii, nu ma intereseaza sa fiu in acceptul tuturor. Nici macar in acceptul CUIVA. Ci, pur si simplu, sa isi vada fiecare de viata lui, de casnicia lui, fericita sau mai putin fericita, sa respecte regulile proprii sau ale societatii, fara sa ma vada pe mine (ma exprim asa, dar ma refer la orice alta persoana care alege sa nu se casatoreasca) un paria. Ca nu bag mana in buzunarul nimanui, nu cersesc, nu ucid, doar fac parte dintr-un cuplu neoficializat. Si e treaba mea DE CE nu vreau sa oficializez relatia, asta, trecuta sau, eventual, urmatoarea.
Ok, am inteles si ai dreptate. E ok ca fiecare sa-si traiasca viata cum ii place, atata timp cat nu se baga peste cum si-o traieste altul. Nimeni sa nu deranjeze pe nimeni in niciun fel.
Olivier Dzidzi a scris:Vorbesti despre divort, de parca ar fi o formalitate fara implicatii financiare.
Mda, la asta nici nu ma mai gandeam.
**Alex** a scris:si concubinajul recunoscut legal implica contract financiar in caz ca cei 2 o vor, so..mai vrei? :D
e mai greu de demonstrat concubinajul legal. Plus ca legislatia noastra nu e foarte clara in domeniu.
LikeThisPoppy a scris:Daca nu ai averi de impartit, cat sa coste... 60-70 de lei?!
Si daca ai? Si daca ai copii de impartit la divort? Si daca unul dintre ei (dintre soti, zic) nu vrea sa divorteze si stai prin tribunale ani la rand. Sau, si mai rau, renunti la divort, doar ca sa nu te mai judeci si intalnesti adevarata dragoste cu care ai vrea sa-ti oficializezi relatia?
Dupa cum ziceam, fiecare le stie pe ale lui...
O mama nu a vrut sa divorteze, desi ea a parasit domiciliul conjugal. Dupa 6 ani, tatal a murit. Mama a avut pretentii la casa, desi, casa, de drept, apartinea copiilor. Bunica paterna s-a judecat 2 ani cu mama, pentru drepturile copiilor. Nu era totul mult mai simplu, daca nu exista o casnicie? Si asta e doar UN exemplu.