Ce inseamna sa fii femeie/ barbat?

Mda... flirtul care apare asemeni unai masti este un fel de eticheta pt lipsa increderii in sine, daca vine natural atunci este vorba despre incredere.

Scotandu-ne pe noi, cei de fata , din ecuatie sa nu-mi zici ca cea mai dezirabila situatie nu este cea a unui echilibru intre incredere si neincredere in propria persoana, sau ca un psiholog stramba din nas atunci cand vede neincrederea in sine a cuiva vis-a-vis de anumite chestiuni.

dezirabil ar fi sa fie incredere in sine... echilibru intre incredere si ineincredere?? nu stiu cum ar fi asta benefic pt oameni. Exista echilibru intre alte parti, dar in cazul asta increderea trebuie sa fie "maxim am zis" pt ca ea ajuta sa iti creezi echilibre peste echilibre dupa ce o stabilizezi

E benefic pentru cineva sa se simta king of the world? Sa creada si sa se comporte , de exemplu, ca si cum ideile lui sunt adevaruri absolute, neindreptabile? E alba sau neagra, ai incredere sau nu ai incredere? Nu mi-ai raspuns vis-a-vis de atitudinea unui psiholog. :)

Sicily a scris:

E benefic pentru cineva sa se simta king of the world? Sa creada si sa se comporte , de exemplu, ca si cum ideile lui sunt adevaruri absolute, neindreptabile? E alba sau neagra, ai incredere sau nu ai incredere? Nu mi-ai raspuns vis-a-vis de atitudinea unui psiholog. :P

pai nu prea am inteles ce ai vrut sa spui, de asta nu am raspuns :)

este benefic pt cineva sa aiba incredere in sine nu sa fie narcisist si egoist. e mare diferenta intre aceste aspecte

Pai de cel putin trei ori mi-a fost dat sa observ ca cineva cu studii in psihologie stramba din nas (sau chiar condamna) vis-a-vis de anumite "probleme". Ti se pare ok, spre exemplu, ca cineva cu formare in domeniul psihologiei sa zica ca influenta complexului lui Oedip in viata adultului este o porcarie?

Si eu care ma gandeam ca narcisismul si egoismul vin tocmai din lipsa increderii in sine, nu din prea multa incredere in sine. :)

Sicily a scris:

Pai de cel putin trei ori mi-a fost dat sa observ ca cineva cu studii in psihologie stramba din nas (sau chiar condamna) vis-a-vis de anumite "probleme". Ti se pare ok, spre exemplu, ca cineva cu formare in domeniul psihologiei sa zica ca influenta complexului lui Oedip in viata adultului este o porcarie?

Si eu care ma gandeam ca narcisismul si egoismul vin tocmai din lipsa increderii in sine, nu din prea multa incredere in sine. :)

Eu ma refeream la partea asta "E benefic pentru cineva sa se simta king of the world? Sa creada si sa se comporte , de exemplu, ca si cum ideile lui sunt adevaruri absolute, neindreptabile?" cand am zis de egoism si narcisism

Well un psiholog este intr-adevar si el om inainte de toate si are dreptul la propriile pareri si idei, e posibil ca unii din ei sa nu accepte toate teoriile. DAR atunci cand ii intra un client in cabinet cu o anumita dificultate e important sa stie cum sa se poarte, poate ca are anumite prejudecati, dar asta nu inseamna ca trebuie sa il faca sa se simta prost sau sa ii spun ca e o prostie ceea ce crede el. Sti ca se spune la magazine "clentul are intotdeauna dreptate" cam asa si aici. Daca il determina sa vada altfel lucrurile psihologl asta e partea a doua dar ceea ce spune clientul este adevarat si trebuie luat ca atare.

Cand au dificultati de acceptare a unor dificultati este bine sa ii trimita la alti specialisti

Suficient de curpinzator raspunsul? ce mi-a scapat?

Sa inteleg ca psihologul trebuie sa se dedubleze atunci cand ii intra "clientul" pe usa. Ceva de genul ai in fata ta o nimfomana care-ti cere ajutorul si tu te oferi sa i-l dai, desi in sinea ta nu crezi ca este decat o... si aici se pot pune multe calificative "frumoase" (bine, asta a fost un exemplu simplificat si aleatoriu).

Eu zic asa :daca sunt vreau sa ma fac cizmar , insa pantofii defecti mi se par unii desconsiderabili, atunci nu ma mai fac cizmar. N-ar fi mai simplu si mai eficient sa las pe altul care nu-i vede la fel ca mine sa-i repare?

Crezi ca mai poti avea succes intr-un demers la cabinetul tau, cu un pacient, atunci cand tu ai prejudecati pe care le ascunzi fata de afectiunea lui? Mai poti tu empatiza cu el sau il mai poti intelege? Si nu-i nimic, putem incerca si varianta in oglinda : crezi ca poti avea succes cu un pacient care are, in ascuns, idei preconcepute fata de meseria ta, dar le tine ascunse?

Sicily a scris:

Mai poti tu empatiza cu el sau il mai poti intelege? Si nu-i nimic, putem incerca si varianta in oglinda : crezi ca poti avea succes cu un pacient care are, in ascuns, idei preconcepute fata de meseria ta, dar le tine ascunse?

Asa cum am spus daca nu ai invatat in calitate de psiholog sa faci fata prejudecatilor, sa scapi de ele mai bine zis e de preferat sa iti trimiti clientul la altcineva :)

Invers :P) sunt o gramada si chiar si pe ei ii poti ajuta ... pentu ca degeaba nu au venit

Sicily a scris:

Flirtul este o joaca (de-a soarecele si pisica, de exemplu). Eu niciodata n-am ajuns la ceva sexual dupa un flirt, si tre' sa recunosc ca asta (adica flirtul) sta in natura mea, ma simt incompleta daca nu mai plonjez putin pe ici, pe colo.

Deci este un obicei social. De acord atat timp cat ramane perfect social si deloc sexual. Flirtul asexual este ceva normal, nu? Libertatea in exprimare nu este de condamnat. Fiind doar un aspect verbal si intra in domeniul relatiilor normale.