Cum putem sa ne lasam partea umana de o parte si sa incercam sa fim buni, sa ne pese de ceilalti, dar in acelasi timp sa nu ne pese de nevoile noastre instinctuale.
Cum sa devii un om mai bun?
Început de catherinedeneuve, Sâm 31 iul 2010 · 147 răspunsuri · 18.902 vizualizări
catherinedeneuve a scris:Cum putem sa ne lasam partea umana de o parte si sa incercam sa fim buni, sa ne pese de ceilalti, dar in acelasi timp sa nu ne pese de nevoile noastre instinctuale.
uite cum vad eu problema..
Un om bun este acel om caruia i se intinde o mana cand are nevoie de ajutor si cand toti cei care il inconjoara rad impreuna cu el neconditionat.
Cum adica sa ne lasam partea umana de o parte si sa incercam sa fim buni? Ca sa fim buni trebuie sa nu ne pese de noi?
Ma refer sa ne pese doar sa traim, nu sa simtim placerile vietii, sa putem sa nu avem nevoie de tot ce ne face om, sa ne limitam doar nevoile primare.
catherinedeneuve a scris:Ma refer sa ne pese doar sa traim, nu sa simtim placerile vietii, sa putem sa nu avem nevoie de tot ce ne face om, sa ne limitam doar nevoile primare.
Nu cred ca devii un om mai bun daca te abtii de la placerile vietii. Ba as zice chiar ca limitarile mai tare te inraiesc.
Din punctul meu de vedere,bunatatea nu e sinonima cu sacrificiul de sine,ori macar cu sacrificiul propriilor interese.
Bunatatea nu inseamna macar un fel de fapte oarecare -bunatatea,e o chestie de motivatie,de intentie.
Si,ca sa raspund intrebarii din titlu: ca sa fi mai bun,trebuie sa te preocupi de bine mai mult.
Oamenii au impresia ca daca refuzam lumea placerilor, ne inraim, nu cred ca asta, pt ca raul vine din placere, din lipsa controlului.
Iar ne inraim pt ca asta ne e natura, sa fim rai, dar putem sa o schimbam, prin dorinta.
catherinedeneuve a scris:Oamenii au impresia ca daca refuzam lumea placerilor, ne inraim, nu cred ca asta, pt ca raul vine din placere, din lipsa controlului.Iar ne inraim pt ca asta ne e natura, sa fim rai, dar putem sa o schimbam, prin dorinta.
Raul vine din placere -placerea este condamnabila,rea,vinovata -o idee atat de tipica crestinismului...pacat ca nu ai expus-o pe topicuol cu psihologia si crestinismul,dar e ok sa o discutam si aici.
Placerea nu e oare creatie a aceluiasi creator? -ce ii face pe crestini sa spuna ca placerea osandeste si durerea mantuieste,ori ca suferinta este mantuitoare si bucuria si fericirea te damneaza?! -de unde apetitul asta morbid pentru RAU?
Multi pornesc cu sinceritate pe calea crestinismului,sperand intr-o evolutie spirituala insa constata ca devin din ce in ce mai auto-distructivi si mai distructivi in general din pricina acestei idei aberante.Unii ajung sa se "mortifice" interzicandu-si orice placere,orice satisfactie...altii,neputand sa mearga asa departe,sunt coplesiti de vinovatie pentru toate placerile pe care nu se pot abtine sa si le ingaduie,incepand cu sexul.
Si unii si altii ajung -in masura in care se preocupa mai intens sa se ridice la "inaltimea" acestor idealuri (pretins)morale sa isi creeze mari probleme psihice,unii efectiv cedand tensiunii de nesuportat si inebunind!
Ceea ce propui tu,este calea raului,nu a binelui adica -din punctul meu de vedere,fireste.
Nu cred in D-zeu, deci la mine nu pleaca de la premisa crestina, poate un pic budista. Inainte de a parasi lumea placerilor, Budha, din cate imi amintesc, a avut un copil, chiar dupa asta pleaca .... Nu imi amintesc, am facut acum 10 ani Istoria Religiilor.
Eu nu zic sa nu ne facem datoria fata de societate, trebuie sa ne inmultim, ca sa lasam suficienti oameni sa ma distruga ce mai e din natura.
Dar cu cat renuntam la placerile vietii, pe care le consideram "bune", putem sa salvam si sa ne salvam.
Placerea e rea pt ca implica slabiciunea omului, iar pt ea face rau celorlalti. Nu exista placere care nu raneste, totul trebuie sa fie moderat, ca sa nu mai fie placere, exact cat ai nevoie, nici mai mult nici mai putin.
Nu sunt un om rau si au o mentalitate sanatoasa.