Faptele dragostei

Salvie a scris:

fiecare din noi simtim un gol, un gol care nu poate fi umplut cu placeri, cu lucruri materiale, golul acela dispare cand intalnim sau cunoastem ceea ce ne implineste,,, cred ca lasand la o parte celelalte calitati pentru ca sunt obiective sau subiective , asta este calitatea primordiala....sa fie acel cineva care poate intregi fiinta ta....eu asa simt , asa vad, asa spun..

Acea "intregire" este doar o imbratisare emotionala. Nu o imbratisare normala sau simple emotii.

Persoanele care ar cauta foarte intens acea "imbratisare" fara a putea renunta la ea, se simt mai singure decat pot sa recunoasca.

Atunci cand esti in desert, mort de sete, poti renunta la apa rece, curata dintr-un izvor? Nu prea usor ..

Nu va simtiti precum ati fi pe moarte, atunci cand nu aveti acea "dragoste ideala"?

Nu exista ambitii mai inalte sau diferite decat acea multumire sentimentala?

As simti regret, daca m-ar salva dragostea de la moarte spirituala. Ar insemna ca nu merit cu adevarat viata, daca nu pot sa o traiesc si in absenta "imbratisarii".

Ce este mai vitala .. viata sau dragostea? Ati omori pe cineva pentru a salva persoana iubita, sau v-ati risca viata pentru a le salva pe a lor?

Cat ati putea lupta pentru viata persoanei iubite, sau cand v-ati permite sa renuntati la ea?

Silverdane a scris:

Nu cred ca dragostea are de a face cu distanta. Acela este sexul, cu totul altceva.

Daca sentimentele dispar o data cu distanta, nu vin din inimilor lor.

asadar iubirea nu se manifesta NUMAI prin sex ci si prin SENTIMENTE . bravo.

Silverdane a scris:

Acea "intregire" este doar o imbratisare emotionala. Nu o imbratisare normala sau simple emotii.

Persoanele care ar cauta foarte intens acea "imbratisare" fara a putea renunta la ea, se simt mai singure decat pot sa recunoasca.

Atunci cand esti in desert, mort de sete, poti renunta la apa rece, curata dintr-un izvor? Nu prea usor ..

Nu va simtiti precum ati fi pe moarte, atunci cand nu aveti acea "dragoste ideala"?

Nu exista ambitii mai inalte sau diferite decat acea multumire sentimentala?

As simti regret, daca m-ar salva dragostea de la moarte spirituala. Ar insemna ca nu merit cu adevarat viata, daca nu pot sa o traiesc si in absenta "imbratisarii".

Ce este mai vitala .. viata sau dragostea? Ati omori pe cineva pentru a salva persoana iubita, sau v-ati risca viata pentru a le salva pe a lor?

Cat ati putea lupta pentru viata persoanei iubite, sau cand v-ati permite sa renuntati la ea?

Silverdane a scris:

Nu va simtiti precum ati fi pe moarte, atunci cand nu aveti acea "dragoste ideala"?

Nu exista ambitii mai inalte sau diferite decat acea multumire sentimentala?

As simti regret, daca m-ar salva dragostea de la moarte spirituala. Ar insemna ca nu merit cu adevarat viata, daca nu pot sa o traiesc si in absenta "imbratisarii".

Cred ca acea dragoste ideala spre care tind majoritatea fiintelor umane reprezinta doar o parte din sentimentul de implinire ... imi dai voie sa-i spun implinire "absoluta" sau "totala"? ... Sentimentul de implinire absoluta nu poate fi atins decat in urma iluminarii, insa chiar si obtinand iluminarea (hmm ... notiune care descrie vag ce este aceasta de fapt) aceasta nu poate fi pastrata la intensitate maxima constanta pe tot parcusul existentei umane ... Deci iubirea/dragostea in forma umana este o parte din "implinirea" totala spre care toti (?) tindem, insa cei mai multi necunoscand sentimentul total continua sa caute implinirea in aceasta forma a iubirii (yin-yang) si cum e evident ca oricat de buna ar fi o relatie si de profunde/puternice sentimentele rezultate din aceasta tot nu pot compensa acel ceva "absolut", oamenii tind sa tot caute "inlocuitori" ...

Lux, scuze de off-topic - daca este de fapt off topic ...

*Norns* a scris:

Cred ca acea dragoste ideala spre care tind majoritatea fiintelor umane reprezinta doar o parte din sentimentul de implinire ... imi dai voie sa-i spun implinire "absoluta" sau "totala"? :P ... Sentimentul de implinire absoluta nu poate fi atins decat in urma iluminarii, insa chiar si obtinand iluminarea (hmm ... notiune care descrie vag ce este aceasta de fapt) aceasta nu poate fi pastrata la intensitate maxima constanta pe tot parcusul existentei umane ... Deci iubirea/dragostea in forma umana este o parte din "implinirea" totala spre care toti (?) tindem, insa cei mai multi necunoscand sentimentul total continua sa caute implinirea in aceasta forma a iubirii (yin-yang) si cum e evident ca oricat de buna ar fi o relatie si de profunde/puternice sentimentele rezultate din aceasta tot nu pot compensa acel ceva "absolut", oamenii tind sa tot caute "inlocuitori" ...

Lux, scuze de off-topic - daca este de fapt off topic ...

de ce nu se opresc din cautari si nu incearca sa caute in propria fiinta? si apoi sa o manifeste ?

Ce tampenie! Povestea asta numai de iubire nu se poate numi. Andreea aia era o idioata care a distrus si viata ei si a lui, in nici un caz in numele iubirii, eventual pentru niste dorinte mai mult sau mai putin egoiste. Adevarata iubire NU face asta, e clar pentru oricine a simtit vreodata asa ceva (si inca o data precizez ca nu ma refer neaparat la iubirea yin - yang). Eventual te sacrifici (daca ai suficiente "balls") pentru a salva o alta fiinta umana (inclusiv un/o iubit/a), dar nu dupa ce-i distrugi viata altei persoane ti-o mai iei si pe a ta. Asta e lasitate, lipsa de curaj in a merge pana la capat, a trai cu consecintele propriilor actiuni /idei/ sentimente. Toti am trecut (mai mult ca sigur) prin momente de disperare in care poate am gandit ca viata n-are rost, dar te "scuturi" si mergi mai departe, niciodata nu stii ce te asteapta la "cotitura", poate fi si mult mai bine, nu sa stai sa-ti plangi de mila o vesnicie sau si mai rau...

Viata nu este data pentru a-ti bate joc, nici de a ta, nici de a altuia! Ca sa nu mai vorbim ca simplul fapt ca traiesti, esti in viata, e suficienta motivatie pentru a incerca sa faci mai mult cu timpul pe care il ai la dispozitie, mai mult decat a te complace in ... tragedii de 2 lei.

*Norns* a scris:

Ce tampenie! Povestea asta numai de iubire nu se poate numi. Andreea aia era o idioata care a distrus si viata ei si a lui, in nici un caz in numele iubirii, eventual pentru niste dorinte mai mult sau mai putin egoiste. Adevarata iubire NU face asta, e clar pentru oricine a simtit vreodata asa ceva (si inca o data precizez ca nu ma refer neaparat la iubirea yin - yang). Eventual te sacrifici (daca ai suficiente "balls") pentru a salva o alta fiinta umana (inclusiv un/o iubit/a), dar nu dupa ce-i distrugi viata altei persoane ti-o mai iei si pe a ta. Asta e lasitate, lipsa de curaj in a merge pana la capat, a trai cu consecintele propriilor actiuni /idei/ sentimente. Toti am trecut (mai mult ca sigur) prin momente de disperare in care poate am gandit ca viata n-are rost, dar te "scuturi" si mergi mai departe, niciodata nu stii ce te asteapta la "cotitura", poate fi si mult mai bine, nu sa stai sa-ti plangi de mila o vesnicie sau si mai rau...

Viata nu este data pentru a-ti bate joc, nici de a ta, nici de a altuia! Ca sa nu mai vorbim ca simplul fapt ca traiesti, esti in viata, e suficienta motivatie pentru a incerca sa faci mai mult cu timpul pe care il ai la dispozitie, mai mult decat a te complace in ... tragedii de 2 lei.

andreea nu l-a pus sa fure si sa fie impuscat . andreea doar a plecat cu parintii in canada si nu i-a spus . poti spune ca ambii au gresit . ea ca nu i-a spus si el ca a vrut sa fure ca sa o intilneasca. ambii au murit ca prostii.

este iubirea prostie? sau nu au stiu sa se iubeasca, neavind incredere unul in altul?

**Lux** a scris:

andreea nu l-a pus sa fure si sa fie impuscat . andreea doar a plecat cu parintii in canada si nu i-a spus . poti spune ca ambii au gresit . ea ca nu i-a spus si el ca a vrut sa fure ca sa o intilneasca. ambii au murit ca prostii.

este iubirea prostie? :) sau nu au stiu sa se iubeasca, neavind incredere unul in altul?

Toate astea nu au de fapt legatura cu esenta problemei. E ca si cum ai spune ca unul a gresit ca l-a impuscat pe altul si ala a gresit ca a stat in bataia pustii .... evident ca iubirea nu e o prostie dar aici nu era vorba de iubire (cel putin din partea ei) ci doar de prostie.

*Norns* a scris:

Toate astea nu au de fapt legatura cu esenta problemei. E ca si cum ai spune ca unul a gresit ca l-a impuscat pe altul si ala a gresit ca a stat in bataia pustii .... evident ca iubirea nu e o prostie dar aici nu era vorba de iubire (cel putin din partea ei) ci doar de prostie.

ok. de acord. nu crezi ca ambii sunt vinovati?