Dezvoltare personala sau plafonare

S viziunea ta e alb / negru si vine dintr-o alta latura a ta . Faptul ca ai fost singura si te ai descurcat pe cont propriu te felicit . Dar modul tau de a vietui si a interpreta nu e net valabil pt omenire

Societatea este o sceneta, daca nu intri in culise, sau te uiti afara, nu vei vedea niciodata teatrul in care te afli.

Natura ei este negru/alb, ea doar se combina cat poate de mult sa creeze nuate intre ele, tocmai pentru a nu aparea vreodata in culorile sale reale (negru+alb).

Iar ma bati daca te mai contrazic mult . Asa ca te las in conceptul tau de viata . Eu sunt si observatoarea si actanta vietii in care ma desfasor

Silverdane a scris:

Societatea este o sceneta, daca nu intri in culise, sau te uiti afara, nu vei vedea niciodata teatrul in care te afli.

Natura ei este negru/alb, ea doar se combina cat poate de mult sa creeze nuate intre ele, tocmai pentru a nu aparea vreodata in culorile sale reale (negru+alb).

cum ai ajuns sa vezi lucrurile atat de extremist ? Am impresia ca pe undeva se pierde mijlocul... sau poate ma insel

Rhini a scris:

Iar ma bati daca te mai contrazic mult . Asa ca te las in conceptul tau de viata . Eu sunt si observatoarea si actanta vietii in care ma desfasor

Imi cer scuze daca ti-am lasat impresia aceea. Poate ai o viata normala sau buna comparativ cu majoritatea, atunci inteleg ca nu traiesti in extreme, si de aceea le negi existenta.

In cazul meu, singura creatura ce s-a apropiat de ideea aliat, era de fapt controlat de Satan, care incerca sa ma recruteze. Si se folosea si de familia lui si de a mea sa ne distruga vointa.

Dupa ce am fugit de acasa atunci, parintii sai i-au posedat sufletul, si el nu mai avea nici ganduri proprii sau puterea de a le lega, nici idei noi, nici speranta de a trai intr-o lume supranaturala. Desi avea viata sociala impusa de parintii lui, cu o iubita dintr-o familie a unor prieteni de ai lor, si in loc sa fie fericit, avea o voce asa de obosita si stresata incat nici nu suportam sa-l aud cum vorbeste, iar mintea ii era slabita incat gandea de 5 ori mai incet si mai greu decat o facea pana fugisem eu din oras.

Cand am vazut ce victima a societatii devenise, acceptabil din perspectiva lumii, dar incapabil sa judece vointa celor din jurul sau, mi-am dat seama ce sinucidere am evitat eu la muschie de cutit. Soarta lui acum, decisa de altii este sa ajunga frumos in cimitir, nu inainte sa sufere in tacere sub asalturile si presiunile altora.

Asta nu inseamna evolutie, inseamna ca a fost tras "sub apa", daca societatea este lacul din metafora. Lacul este o metafora perfecta de fapt, suprafata se vede usor cum o vedeti voi in vietile voastre acum, dar ce se afla sub apa .. si va poate agata in adancuri nu se vede la fel de repede, decat cand este foarte tarziu si greu sa mai fugi.

Suprafata lacului exista, dar numai in contextul masei mari de sub ea. Fara apa din adancuri, cea care nu se vede si nu se judeca si se ascunde, nu mai exista nici apa la suprafata. Pentru ca aspectele acestea pozitive sunt toate sustinute de cele negative din jurul lor.

Puterea lui Satan deja este absoluta in cadrul umanitatii. Dar sufletele care inca au libertate sunt asaltate de cei care si-au vandut-o societatii. Cei care pot trai in societate, si sa aiba libertate normala, sunt cazurile cele mai fericite si rare.

Dezvoltarea in umanism, este doar o adaptare sociala. Adaptarea sociala nu este dezvoltare adevarata, doar una de necesitate, de nivel scazut.

PourMoi a scris:

cum ai ajuns sa vezi lucrurile atat de extremist ? Am impresia ca pe undeva se pierde mijlocul... sau poate ma insel

Si care ar fi acel mijloc?

Silverdane a scris:

Dezvoltarea in umanism, este doar o adaptare sociala. Adaptarea sociala nu este dezvoltare adevarata, doar una de necesitate, de nivel scazut.

:) Dezvoltarea adevarata este o adaptare la valori. Din valori iti poti trage forta necesara pentru a face fata vietii.

The world ain't all sunshine and rainbows. It's a very mean and nasty place and I don't care how tough you are it will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain't about how hard ya hit. It's about how hard you can get it and keep moving forward. How much you can take and keep moving forward. That's how winning is done!

Silverdane a scris:

Si care ar fi acel mijloc?

Acel mijloc ar fi sa poti ajunge la capacitatea de a putea mentine o relatie cu cei din jur, de a nu mai avea impresia ca urmeaza sa fii "posedat" de acele persoane care iti sunt apropiate

Din ceea ce spui eu inteleg ca tu practic negi existenta a oricarui lucru nu il poti accepta. Ai incercat sa intri in contact si cu o altfe de lume? In ce fel? In ce fel ceea ce ai facut tu a influentat in vreun fel persoanele din jurul tau?

culoarea apare pentru ca noi o dam

pe a scris:

Lupta este ceva de nivel scazut, mersi ca mi-ai exemplificat parerea.

Daca societatea inseamna doar sa te stradui sa nu te manance lumea, nu te supara, traiesti ori pe campul de lupta, ori esti pe moarte, ori moartea se lupta cu tine.

Problemele nu vin din iezerul bunicii, sau din plopul de pe deal, sau "din intamplare". Ele vin de la altii. Traieste tu izolat de lume, sa vezi ca probleme dispar cam 99%. Intra in mediul umanist, si probleme apar. Ori te adaptezi ca Rocky la lume, ori accepti ca societatea este sursa problemelor sale.

Inseamna lasitate sa traiesti asa cum vrei, fara sa-ti fie frica de "societate" sau ce cred altii? Lasitate este sa-ti sacrifici lumea ta, pentru a te adapta la problemele societatii.

Adaptarea la societate inseamna sa o invingi, sa poti schimba orice variabile ale ei. Daca traiesti in societate fara a putea schimba obiceiurile, legile, perioadele ei, aceea nu este societate.

Eu din bun simt nu ma adaptez la societate. Am un sarcasm ce zdrobeste sufletele, si in cativa ani o parte din romani ar ajunge ori la spitalul 9 (care ar deveni judetele sudice), restul ar ajunge la inchisoare din cauza mea (judetele nordice), altii ar fugi pe marea neagra, iar supravietuitorii s-ar refugia in Transilvania printre munti, cu baricade, castele, rugaciuni la toti sfintii, si ascunzatori prin pesteri.

Nu are cum sa se masoare vreodata societatea umana cu agresivitatea mea, pentru ca nu acesta este scopul sau. Scopul umanist este cel de pacificare, mediocrizare, slabire, despiritualizare si devalorificare.

Societatea nu a evoluat, ea a fost creata pentru a inmulti problemele si stresul si nesiguranta maniacala la nivel mondial. Cum isi poate asuma cineva vina pentru problemele societatii, cand ea este singura sursa a problemelor sale. Ea si cei care paraziteaza din umbra mersul ei.

Decat sa accept ca rocky, biciul societatii, prefer sa numesc societatea o curva sadista, pentru ca asa se prezinta din exterior.

Ce legatura au apropiatii cu societatea? O persoana poate avea apropiati si intr-o lume fara societate complexa. Umanismul falsifica apropierea si relatiile, limitand abilitatile sociale si mentale, relatiile cu cei apropiati, pentru a infrange orice rezistenta reala in fata lumii.

Umanismul distruge apropierea cu ajutorul materialismului. Deci societatea umana este un refugiu in fata socializarii adevarate, sau dezvoltarii normale. E usor sa inghiti laptele amar al societatii cand stii ca te apara de crivatul si ploaia rece care te asteapta "afara".

Deci societatea umana este cea mai mare incurajare pentru lasitate, compromis si mediocritate. Adica plafonare. Cine doreste cu adevarat libertatea de a se dezvolta, nu si-ar pierde timpul cu studierea umanismului. Societatea umana este si o lasitate in fata mortii, si un paravan in fata vietii.

PourMoi a scris:

Acel mijloc ar fi sa poti ajunge la capacitatea de a putea mentine o relatie cu cei din jur, de a nu mai avea impresia ca urmeaza sa fii "posedat" de acele persoane care iti sunt apropiate

Din ceea ce spui eu inteleg ca tu practic negi existenta a oricarui lucru nu il poti accepta. Ai incercat sa intri in contact si cu o altfe de lume? In ce fel? In ce fel ceea ce ai facut tu a influentat in vreun fel persoanele din jurul tau?

culoarea apare pentru ca noi o dam

Sau "posedatii" care incearca sa se apropie de tine, pentru a deveni in relatie apropiata. Capatand liber arbitru sa-ti joace viata la ruleta.

Acea creatura de care m-am apropiat avea in comun intentia de a trai intr-o lume supranaturala, si nu doar in lumea asta naturala. Intentie care s-a transformat in santaj emotional, in sensul "nu face mereu doar ce simti ca vrei sa faci, ramai in capitala sa nu ma lasi singur". Deci odata cu renuntarea acelei persoane la ideile de a ajunge in lumi supranaturale, ce rost avea alianta, sau contactul? Nu era apropiat mie, pentru ca nu sunt genul sa ma apropii usor de alti.

Caror lucruri le neg eu exista, si ce nu pot accepta?

Da, cei cu abilitati ne-umaniste, dezvoltate, doar doua sute am identificat pana acum.

Eu incerc sa nu influentez deloc persoanele din jurul meu, sa nu le incetinesc dezvoltarea, nu intotdeauna am succes ..

Culoarea apare cand o dai, de acord. Atunci tu nu poti vedea realitatea lumii, pentru ca nu o cauti, si nu vrei sa dai niciunui lucru, "culorile ei proprii". Filtrand totul prin culorile acceptate de tine, normal ca nu vezi cele adevarate. Daca vezi biserica drept un sanctuar de credinta, e usor sa ignori sutele de morti din pamant, ce putrezesc in sicriu, si aduna puterea mortii in crucile lor, pe care preotii o aduc ofrande vampirilor.

Daca iei un criminal si-l imbraci in preot, e usor sa-l vezi in culorile iubirii. Tu inca nu vrei sa constientizezi valoare fiecarui lucru prezent in lumea umana, sau a fiecarei actiuni "social acceptabile" din contextul efectelor lor, cred?

Silverdane a scris:

Acea creatura de care m-am apropiat avea in comun intentia de a trai intr-o lume supranaturala, si nu doar in lumea asta naturala. Intentie care s-a transformat in santaj emotional, in sensul "nu face mereu doar ce simti ca vrei sa faci, ramai in capitala sa nu ma lasi singur". Deci odata cu renuntarea acelei persoane la ideile de a ajunge in lumi supranaturale, ce rost avea alianta, sau contactul? Nu era apropiat mie, pentru ca nu sunt genul sa ma apropii usor de alti.

Daca iei un criminal si-l imbraci in preot, e usor sa-l vezi in culorile iubirii. Tu inca nu vrei sa constientizezi valoare fiecarui lucru prezent in lumea umana, sau a fiecarei actiuni "social acceptabile" din contextul efectelor lor, cred?

Inca nu imi dau seama despre ce fel de creatura vorbesti dar daca este cea la care ma gandesc si modul in care ai intrat in contact cu ea inseamna ca ai descoperit destul de mult din intunericul lumii care ne inconjuara, altfel nu imi pot explica motivul pentru care vezi lumea atat de sumbra.

Le accept valoarea dar nu inteleg care este legatura dintre asta si lumea nevazuta despre care vorbesti

PourMoi a scris:

Sa simplific .. lume naturala=plafonare, lume supranaturala=dezvoltare ..