A fi tu insati(uti )

kiddkat a scris:

Cand te privesti tu pe tine, cand te analizezi, intotdeauna o vei face cu o doza de subiectivism, pentru ca nu poti sa fi 100% obiectiva. Uneori iti dai seama ca gresesti si incerci sa schimbi lucrul gresit, alteori o sa consideri corecta o greseala facuta de tine, pt ca pentru tine a fost corect chiar daca era gresit pentru ceilalti.

da-mi un exemplu de greseala corecvta pentru tine si gresita pentru altii?

kiddkat a scris:

Legat de subiectul topicului, intotdeauna am incercat sa fiu eu. Cand m-am intalnit cu cineva, am fost asa cum sunt de obicei( bine, poate putin mai mult machiaj decat de obicei :) ) pentru ca am considerat ca nu are rost sa joc un rol. Ce sens are sa incerci sa fi ceea ce nu esti? Mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa te deconspiri. Nu poti sa traiesti toata viata in minciuna. Cand incepi o relatie o faci pentru ca te atrag anumite parti ale personalitatii celuilalt. Daca dupa o luna descoperi ca , de fapt, acele aspecte erau false, erau mimate doar pt ca era ceea ce doreai tu? Tocmai de aceea, in ceea ce ma priveste, prefer sa fiu cu cartile pe fata, fara teatru, doar eu.

si cum te-au vazut cei din jur? ai fost considerata prea directa?

**Lux** a scris:

da-mi un exemplu de greseala corecvta pentru tine si gresita pentru altii?

si cum te-au vazut cei din jur? ai fost considerata prea directa? :)

Sotul meu se pare ca a apreciat

Dar , in general da, oamenii ma considera prea directa si multi au fugit . Dar mai bine asa. Nu am nevoie de falsitati in viata mea, prefer adevarul oricat de dur ar fi el.

kiddkat a scris:

Sotul meu se pare ca a apreciat

Dar , in general da, oamenii ma considera prea directa si multi au fugit . Dar mai bine asa. Nu am nevoie de falsitati in viata mea, prefer adevarul oricat de dur ar fi el.

de obicei oamenii care fugsunt cei care nu si cunosc bine caracterul si asteapta doar aprecieri de la altii, fara sa fie capabili sa isi recunoasca defectele la altii

Aether a scris:

Este vorba de autocunoastere. Trebuie să ştim la un moment dat unde suntem situati

**Lux** a scris:

si citi sunt si pot sa se autocunoasca si sa fie sinceri in aceasta analiza?

Nu stiu cat de greu sau de usor este sa te cunosti. Dar trebuie mai intai sa ai puterea de a separa adevarul de minciuna, realul de ireal, capacitatile de defecte . ." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea . Sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma. Sunt lucruri simple . Trebuie doar sa vrei.

Bahuczki a scris:

Relatia este un parteneriat, in care fiecare lasa de la el. In momentul in care nu reusesti sa-i accepti partenerului mai ales defectele, s-a incheiat relatie. Sinceritatea isi are rostul ei, dar doar in cazul in care partenerul face fata adevarului crunt

Da, cam asa. Daca defectele mele le suporta pe ale tale (si invers) atunci relatia se poate dezvolta.

**Lux** a scris:

minciuna da urmari mult mai grave decit sinceritatea. adevaratii prieteni nu se pot supara pe tine spunindu-le ce crezi . te pot insa combate cu argumente si deseori ai putea sa fi tu cel in eroare . comunicarea dintre voi aduce multe beneficii .

Si totusi, majoritatea oamenilor nu suporta sa li se spuna adevarul in fata.

**Lux** a scris:

nu e necesar neaparat la inceputul relatiei sa cauti defectele partenerului, ci sa incerci sa te depasesti pe tine ca om. daca partenerul va ramine cu tine e ok , daca va pleca e ok. daca ramine cu tine intelege cum esti caci te-ai prezentat exact cum esti , daca pleaca nu era pentru tine.

Nu e chiar atat de simplu pe cat vrei tu sa para.

Poti sa spui celuilalt de la bun inceput: uite asta sunt eu. Dar asta nu este o dovada de sinceritate, neaparat. Mai degraba, de autoaparare.

In acelasi timp, il incarci si pe celalalt cu asteptarile tale si-l faci sa nu mai fie el, sa ramana in expectativa.

nightwish a scris:

Si totusi, majoritatea oamenilor nu suporta sa li se spuna adevarul in fata.

ce ii impiedica?

nightwish a scris:

Nu e chiar atat de simplu pe cat vrei tu sa para.

Poti sa spui celuilalt de la bun inceput: uite asta sunt eu. Dar asta nu este o dovada de sinceritate, neaparat. Mai degraba, de autoaparare.

In acelasi timp, il incarci si pe celalalt cu asteptarile tale si-l faci sa nu mai fie el, sa ramana in expectativa.

de ce consideri ca e o dovada de autoaparare?

Aether a scris:

Nu stiu cat de greu sau de usor este sa te cunosti. Dar trebuie mai intai sa ai puterea de a separa adevarul de minciuna, realul de ireal, capacitatile de defecte . ." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea . Sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma. Sunt lucruri simple . Trebuie doar sa vrei.

deseori avem pretentii de la ceilalti sa ne descopere , sa ne implineasca etc. dar cum sa faca asta cind noi insine nu stim ce vrem , ce cautam , etc

cum separi adevarul de minciuna? pe ce te bazezi cind faci asta?

Eu am o teorie: cand planetele s au aliniat si in fata ta e cine trebuie NU CONTEAZA cine esti, ce faci, cum faci.

another_kind a scris:

Eu am o teorie: cand planetele s au aliniat si in fata ta e cine trebuie NU CONTEAZA cine esti, ce faci, cum faci.

esti ''astroloaga ''?

Nu mai.

Dar am observat eu, cand l am intalnit pe Mr. Right, ca nu a trebuit sa fac nici un efort ca totul sa fie bine...si nici el. Ajunge practic sa respiram

Eu cred asa: cand e nevoie de eforturi, de prefacatorii, de aparente, deja e clar ca nu esti unde trebuie.