Ligia1 a scris:S-a vorbit inainte de frustrare, stima de sine scazuta (care implica nesiguranta in fortele proprii). De fapt tocmai teoria la care tu ai comentat "eu cred ca bati campii" se baza pe frustrare care apoi se transforma in gelozie![]()
Credeam ca vii cu ceva nou, cu niste concepte gresite din copilarie de care tot vorbeai
![]()
De ce e gresita monogamia? doar pentru ca trebuie sa ramai fidel unui singur partener?
de ce ar fi mai buna poligamia?
Poate poligamia e mai buna pt unii (la satisface nevoile sexuale puternice, de diversitate) iar monogamia pentru altii (le satisface nevoile emotionale puternice, de fixare pe celalalt, de feedback, de fuziune). Omul e complex si nu cred ca toti put urma acelasi tip de viata. Pana la urma si poligamii se confrunta cu gelozia ca si monogamii.
Un concept interesant l-am gasit in comunitatile poli-amoroase din SUA. Teoreticienii lor afirma ca ei practica asa numita compersie (compersion). Compersia ar fi antonimul geloziei. Adica partenerul sa se bucure de relatiile romantice sau sexuale ale altora, sa simta bucurie (nu excitare) cand stie de la relatiile partenerului cu alti parteneri, prin care acesta se imbogateste, are experiente, evolueaza, samd.
Totusi nu sunt lamurit daca poliamoria si compersia nu sunt doar o mascare abila a unui libertinaj fara limite care se pretinde evoluat, o scuza pentru practicarea orgiilor. Ok, te bucuri de experientele sexuale-emotionale ale partenerului cu alte persoane, dar oare mai poti spune ca il iubesti autentic? Sau o fi doar plictiseala de el, rutina care-si spune cuvantul.
