Cauzele geloziei

Unii gelosi (nu toti) pot avea ca o trasatura ascunsa o nevoie mare de atentie din partea partenerului. Gelozia ar fi in acest caz o manifestare a cererii sporite de protectie, afectiune, sprijin. Eul acestui tip de gelos ar putea fi unul caracterizat de dependenta, patetism, centrare-pe-sine. Nevoile sale de atentie nu pot fi niciodata satisfacute in totalitate. Acest tip de gelos are nevoie de iubire intr-o masura mult mai mare decat alte persoane.

Psihanalitic, aceasta carenta ar proveni din mecanismele de a face fata aparitiei fratilor in perioada copilariei. Eul copilului nu face fata corect la rivalitatea cu fratii, pentru ca este afectat de impartirea atentiei parintilor.

Stim ca la caini nu toti puii primesc lapte destul, iar puii slabi care nu ajung la san suficient vor slabi si vor muri. Lupta pentru existenta genereaza rivalitatea. Acest lucru e posibil sa fie inscris si in genele noastre (ca tot mamifere suntem), ca o gelozie a fratelui dat la o parte fata de fratele care a primit

Weeell, eu sunt copil unic, am fost si sunt f iubita de parinti, chiar daca uneori dovedesc contrariul. Oricum, nu exista nicio indoiala in privinta iubirii lor fata de mine. Cel putin de la tata primesc toata atentia, chiar mai mult decat am nevoie si il mai supranumesc "pisalogul". Nu cred ca mi-a refuzat ceva vreodata, desi nici nu prea am cerut lucruri concrete de la ei, bani sau alte obiecte. Poate pt ca-mi dadeau de bunavoie atunci cand aveau de unde.

Desigur ca vreau toata atentia din partea partenerului si gelozia se manifesta numai in cazul in care n-o primesc. E normal sa-i cer asta, din moment de asa am fost obisnuita, crescuta. Pt mine, e ceva normal sa fiu unicul sau principalul obiect al iubirii. Daca partenerul ma pune in capat in lista lui de prioritati si-mi acorda o atentie plina de afectiune constanta, simtindu-i daruirea, sentimentul geloziei nu apare nici el, dar eu stiu ca totul pe lumea asta e trecator, asa ca orice schimbare de comportament m-ar face suspicioasa si atunci prezenta altor femele in apropierea partenerului m-ar irita.

Cu toate astea, invat din experienta, si ma cunosc atat de bine, incat sa stiu ca pot sa am parte de iubire oricand, fara sa ma cramponez la nesfarsit intr-o relatie nesanatoasa in care gelozia sa ma macine pe dinauntru.

Acum, daca vrei raspunsuri din alte unghiuri, poti sa intrebi. Eu sunt dispusa sa raspund.

Kosmotro a scris:

In cazul unui copil singur la parinti, poate exista o lipsa de interes veritabil din partea parintilor, iar copilul simte un abandon emotional, care il duce tot la problemele expuse mai sus.

Ce parere aveti? Ma intereseaza mai ales parerea unor gelosi care au crescut singuri la parinti.

Ma inscriu aici.

Sunt periculosi acei parinti care isi declara dragostea in mod verbal si nu faptic. Asa ca eu, am devenit o fire dependenta si posesiva, dar am descoperit doar la 34 de ani ca parintii mei au o relatie falsa, ca nu s-au iubit, ca nu ma iubesc, ca sunt la randul lor dependenti de socrii mici (parintii mamei). Si cel mai nasol ca nu am descoperit singur ci cu ajutorul unei prietene psiholog care m-a trimis la psihoterapie. Acolo, am aflat de fapt cum sta treaba in foarte multe familii din Romania. In unele domina patriarhatul, in altele matriarhatul, ambele altarnand de la generatie la generatie, nu exista democratie in majoritatea familiilor, copiii sunt neglijati ca existenta intrinseca, se poarta de grija doar in ceea ce priveste trupul, sufletul e neglijat, dorintele egoiste ale parintilor sunt proiectate in copii care devin nesiguri, dependenti si posesivi iar altii chiar mai rau de atat.

Oneiros a scris:

dar am descoperit doar la 34 de ani ca parintii mei au o relatie falsa, ca nu s-au iubit,

Ei hai, nici parintii mei nu s-au luat din dragoste. S-au luat ca trebuia sa faca pasul. Mama l-a acceptat pe tata ca arata bine si toata lumea o indemna sa-l ia de barbat (si acum ii mai da cu flit cand n-are chef de el), iar tata a luat-o pe mama ca a fost "fata cuminte", simpla, serioasa, muncitoare.

In tinerete o tineau numai incerturi; ma duceau la disperare. Intentase mama si divortul dar nu l-au mai dus la capat. Il intrebase judecatoarea pe tata de ce vrea sa divorteze, nu e gospodina? "Ba e, doamna, dar vrea sa ma bage sub papuc" . "haha"

Acum la batranete au devenit mai permisibili.

Si mai glumeti:

"Eu am luat-o pa maica-ta ca mi-a fost mila de ea. Era asa de slaba ca o lua vantul si am zis: hai ma, s-o iau pe asta ca nu e chiar asa de rea."

Si nici mama nu se lasa mai prejos: "Eu l-am luat pe taica-tu de gura lumii. Arata bine ca animal, dar in rest nu mi-a placut deloc de el".

Acum stim amandoua amanuntele picante ale aventurilor din tinerete ale lui tata. Pe semne ca mama a fost si ea geloasa ca atunci cand a auzit ca o inseala i-a aruncat hainele pe geam. Si nici ea n-avea voie sa accepte o cafea de la vreun barbat.

mica_curioasa a scris:

Acum stim amandoua amanuntele picante ale aventurilor din tinerete ale lui tata.

Pe semne ca mama a fost si ea geloasa ca atunci cand a auzit ca o inseala i-a aruncat hainele pe geam.

Si nici ea n-avea voie sa accepte o cafea de la vreun barbat.

Şi bine a făcut. C

Şu a scris:

Şi bine a făcut. C

mica_curioasa a scris:

In rest, eu cred ca e in continuare o problema de orgoliu...

Mie una mi-ar placea ca al meu partener sa fie un pic gelos cand se afla barbati in jurul meu care-mi dau atentie, chiar daca e o chestie nevinovata. Asta dovedeste ca-i pasa. Prefer asta indiferentei, atata timp cat gelozia nu devine patologica.

Şi mie-mi plăcea la

Şu a scris:

Şi mie-mi plăcea la

Eu devin nesigur si gelos daca am o partenera nesigura pe ea , care are nevoie in permanenta de aprecieri si complimente din partea altor barbati.

Daca ar avea incredere in ea , si as vedea ca nu pune "botu" la complimentele inutile ale altora as avea incredere in ea si mai putine motive sa fiu gelos.

Mi-a placut reactia unei tanti vanzatoare plinuta si nu prea frumoasa , la complimentele unui cumparator care ii face avansuri spunandui ca arata bine in ziua aia : "Dute ma dracu de aicea si nu ma mai aburi , tu crezi ca eu nu vad cum arat?"

Kosmotro a scris:

Cel ce simte ca fratii au primit mai multa afectiune-grija din partea parintilor nu va gestiona bine aceasta frustrare. Va creste si va fi un adult mereu nesatul de atentie si protectie din partea partenerului. Poate ajunge alcoolic, pentru a-si calma angoasa. In relatii, va cere mereu reconfirmare-reasigurare-dragoste partenerului. E un teren propice pentru gelozie, caci acest om are un eu vulnerabil.

Un eu slab e un teren propice pentru orice tulburare (ma gandesc ca te referi la gelozie patologica sau in orice caz gelozie in exces care incepe sa deranjeze). Copilul cu un psihic fragil, neglijat de parinti/strivit de autoritatea lor, va dezvolta o stima de sine scazuta care va duce mai apoi la un complex de inferioritate (in cazul in care nu intervine vreo terapie), care se poate manifesta sub forma geloziei (printre altele). ok, pana aici cred ca stia toata lumea. Complexul de inferioritate, neincrederea in sine vor naste o dorinta de dominare, pentru a-si consolida cumva eul slab (oralitate in sens psihanalitic - dorinta de a poseda obiecte exterioare). Asa ca ce e mai bun de dominat daca nu viata partenerului? Cu trecut cu tot!

E interesanta abordarea cu proasta gestionare a frustrarii produse de fratii care primesc mai multa afectiune. Aduce putin a complexul primului nascut.

Unii sunt curajosi si merg si mai departe pt a afla cauzele geloziei. Merg pana la stadiul de bebe, mai exact (cred ca mai departe nu se poate merge)

De exemplu Abraham considera ca daca sugarul este frustrat in trebuintele sale orale (nu ii este satisfacut erotismul oral primar), va putea manifesta ulterior o tendinta exagerata de a se acrosa de ceilalti. Cu alte cuvinte, cum spui tu: Va creste si va fi un adult mereu nesatul de atentie si protectie din partea partenerului, un teren propice pentru gelozie.