Cauzele geloziei

Sunt de acord, cu atat mai mult cu cat nu sunt nici pe departe vreo evoluata spiritual ,iar gelozia se pare ca-mi este scrisa pe undeva prin vreo spirala a ADN-ului. Singura arma pe care o am este sa evit din start cazurile in care mi-ar putea fi declansata gelozia, dar in punctul asta ajung la inca una dintre marile contradictii din cap'sorul meu , asa ca , cel putin momentan, abandonez ! :)

Sicily a scris:

Sunt de acord, cu atat mai mult cu cat nu sunt nici pe departe vreo evoluata spiritual ,iar gelozia se pare ca-mi este scrisa pe undeva prin vreo spirala a ADN-ului. Singura arma pe care o am este sa evit din start cazurile in care mi-ar putea fi declansata gelozia, dar in punctul asta ajung la inca una dintre marile contradictii din cap'sorul meu , asa ca , cel putin momentan, abandonez ! :)

Cine nu e gelos (intr-o masura care nu este extrema) nu iubeste. Mai ales cand flacaul e ca o albinuta...

"Dacă răm

este o granita foarte subtire intre normal si patologic in ceea ce priveste gelozia

o gelozie "normala" alimentata de ceva amanunte observate in plus poate deveni oricind patologica

te poti controla sa nu te manifesti intr-un mod absurd, dar, in suflet lasa urme adinci, creeaza o suferinta perpetua, alimentata in permanenta de orice pare suspect, e monstruoasa

ideal ar fi sa nu existe deloc, decit sa te stradui sa o incadrezi tot timpul intre anumite limite ale normalului, normal stabilit de catre cine?

gelozia e ca o mica entitate care te stapineste interior, si, oricit ai incerca sa ii inchizi gura, sa o tii in lesa, sa te convingi singur ca-i nomal, ea musca, musca din suflet, provoaca dureri ce nu pot fi comparate cu nimic altceva, iti stapineste si guverneaza viata, trairile, comportamentul, si evident ii afecteaza si pe cei din jur, mai mult sau mai putin vinovati

daca incerci sa-ti raspunzi la intrebarile: de unde venim, de ce nastem, de ce traim, care e menirea noastra in aceasta scurta viata, parca, parca faptul ca sotul/sotia noastra a zimbit cumva altfel nu stiu cui, sau pleaca cam des de acasa fara motive obiective din punctul nostru de vedere, sau, sau....nu mai are aceeasi importanta

evident nu de aceea misunam prin viata asta, sa ne cramponam de o persoana sau alta, dar...asta e tare greu de inteles, dar si cind reusesti, patrunzi intr-un tarim fermecat

e parerea mea personala, experienta mea de-o viata

luminos1 a scris:

Banuiesc ca sunt foarte putini oameni care n-au trait sentimentul geloziei. Daca ar fi chiar asa subtire linia dintre normal si patologic cred ca majoritatea deja suntem gelosi patologic.

nu am vrut sa spun asta, imi pare rau daca asa a sunat

ideea e ca nimeni nu poate realiza cum ar reactiona in fata unei asemenea realitati, cit de normala ar fi reactia fizica, suferinta ulterioara, etc

luminos1 a scris:

nu am vrut sa spun asta, imi pare rau daca asa a sunat

ideea e ca nimeni nu poate realiza cum ar reactiona in fata unei asemenea realitati, cit de normala ar fi reactia fizica, suferinta ulterioara, etc

Asta e clar.

Eu cred ca are dreptate luminos1, e fina granita dintre normal si patologic si nu numai in cazul geloziei. E greu de apreciat ce e normal si ce e patologic, mai ales daca nu ai un reper stabil. Si autocontrolul joaca un rol important aici. Poate ca tu crezi ca ai depasit cu mult limitele geloziei "normale", dar controlul pe care ti-l impui e un indice de normalitate, uneori. Nu ramane decat sa privim interior si sa vedem de unde vine aceasta gelozie, e intemeiata? Daca putem aprecia obiectiv si gasim ca e intemeiata, e cazul sa vorbim. Daca dupa o analiza obiectiva descoperim ca nu e intemeiata aceasta gelozie, e cazul sa ne mai analizam si sa-i descoperim cauzele.

@kosmotro

Ti-a scapat un aspect sau poate am citit printre randuri O mica parte din indivizii care prezinta astfel de carente afective, la maturitate nu se manifesta ca vampiri afectivi ci invers, adica ofera mai multa afectiune decat primesc in ideea ca asa vor primi si ei mai multa. Din pacate oferta este limitata pentru fiecare dintre noi si poate ca celalalt nu este dispus nici sa primesca nici sa ofere la fel de multa.

Fiecare din noi isi alege in mod constient un partener de cuplu care sa corespunda "cerintelor" spunem noi. Dar in fond noi alegem, inconstient, un partener care sa recreeze scenariul copilariei noastre. Daca am avut un tata abuziv probabil voi avea un partener abuziv (fizic, psihic... numeste tu forma) daca am avut o mama rece dpdv emotional voi avea un partener/a putin ofertant si exemplele pot continua...

PourAdina a scris:

O mica parte din indivizii care prezinta astfel de carente afective, la maturitate nu se manifesta ca vampiri afectivi ci invers, adica ofera mai multa afectiune decat primesc in ideea ca asa vor primi si ei mai multa. Din pacate oferta este limitata pentru fiecare dintre noi si poate ca celalalt nu este dispus nici sa primesca nici sa ofere la fel de multa.

Ofera mai multa afectiune tocmai pt a primi multa afectiune; in fond ei tot afectiune multa vor (cum ai observat si tu). E doar o tehnica asta cu oferitul de multa afectiune pentru a ajunge la ce vor ei.

Am vazut ca multi useri au blamat gelozia, dar ma gandesc ca ar putea avea si aspecte pozitive, cum ar fi delimitarea clara a granitelor dintre tine si persoana iubita. Te face sa intelegi ca una esti tu, altul e cel pe care il iubesti, nu sunteti "un singur suflet in doua trupuri" (desi multora le place ideea cu un singur suflet in doua trupuri); pana la urma te ancoreaza in real, ceea ce e bine.