Bataia la copii

Pippo a scris:

Te inseli. Publicitatea asta tocmai ironizeaza printre altele tocmai mentalitatea ultima promovata care naste monstri. Cred ca e inutil sa te informez ca in lumea asa-zis civilizata am vazut live mai multe exemple de monstruleti din astia care n-au cunoscut in viata lor palma la fund.

Ce repede uitam ca asemenea metode nu dau nici un rezultat.

"Monstruletii" de care vorbesti sunt probabil privati de afectiune.

Toti copiii trec prin faze normale, nu e o tragedie, nu e ca si cand daca ii opresti cu frumosul din a face ceva au sa dea foc la casa. Mi-a fost rusine si de cate ori am ridicat tonul inutil, din cauza stresului, in cazuri care chiar nu erau atat de grave. Copilul meu a avut mai multa minte decat mine, care ma imbufnam ca un curcan, si radea de nervii mei pana ma facea si pe mine sa rad, dupa care mi-era si jena si jale ca eu, ca adult, nu avusesem mai multa minte decat sa creez tensiune in casa din cauza unor prostii.

Pippo a scris:

Trebuie sa spun cu regret ca desi e bine sa-ti fie dragi teoria si analiza, uneori lucrurile sunt negru pe alb, nu ai ce analiza, nu ai ce intoarce pe toate fetele. Daca vrei sa feresti copilul de pericole, in primul rand fii langa el. Eu cu cat mai multa bataie am luat, cu atat mai mult am sfidat. Cu violenta nu supui decat un caracter slab. Nu exista "te bat pentru ca te iubesc", asta e cea mai gretoasa scuza. Daca parintele a gresit, cum e uman sa gresesti, sa isi ceara scuze, ca nu ii cade nasul. Dar nu sa inventeze jocuri psihologice diabolice de genul "tu meriti sa fii pedepsit ca altfel vei iesi un neadaptat, bun de nimic etc etc si eu am facut asta din iubire pentru tine." Asta e lasitate si minciuna.

Finnian a scris:

Toti copiii trec prin faze normale, nu e o tragedie, nu e ca si cand daca ii opresti cu frumosul din a face ceva au sa dea foc la casa.

Sa nu bagi mana in foc pentru asta... iti spune un copil cu experienta in aprinderea caselor. Curiozitatea si lipsa capacitatii copilului de a prevedea pericolul pot duce usor la tragedii. Un copil ar putea sa nu-si stapaneasca curiozitatea, iar mintea lui nu este destul formata pentru a fi destul de responsabila. In situatii din astea doar forta poate indrepta lucrurile. Si daca stai 24/24 cu ochii pe el, tot cu forta actionezi. Dar daca nu poti sta 24/24 pe el, e bine sa-i formezi cateva principii de autoaparare si evitare chiar de frica a lucrurilor destul de periculoase.

Faptul ca ii opresti manutzele cu frumosul cand ai posibilitatea de a sta 24/24 cu el, tot forta este, nu-i minte.

Finnian a scris:

Daca vrei sa feresti copilul de pericole, in primul rand fii langa el. Eu cu cat mai multa bataie am luat, cu atat mai mult am sfidat. Cu violenta nu supui decat un caracter slab.

Pune-te si in situatia multora care nu pot sta langa copii 24/24 ca n-are cine aduce coaja de paine.

Pippo a scris:

Sa nu bagi mana in foc pentru asta... iti spune un copil cu experienta in aprinderea caselor. Curiozitatea si lipsa capacitatii copilului de a prevedea pericolul pot duce usor la tragedii. Un copil ar putea sa nu-si stapaneasca curiozitatea, iar mintea lui nu este destul formata pentru a fi destul de responsabila. In situatii din astea doar forta poate indrepta lucrurile. Si daca stai 24/24 cu ochii pe el, tot cu forta actionezi. Dar daca nu poti sta 24/24 pe el, e bine sa-i formezi cateva principii de autoaparare si evitare chiar de frica a lucrurilor destul de periculoase.

Nu are cum, tu stand 24/24 de ore langa el, sa faca asa ceva. Daca il lasi unde se gasesc materiale imflamabile sau periculoase, normal ca se poate intampla orice. Poti sa ii arati unui copil ca te-a suparat sau te-a dezamagit si fara comportamente din astea. Nu e prost, nu e maimuta sau altceva. Va vedea si singur daca te-a suparat cu ceva. Un "nu mai vorbesc cu tine" sau "nu te mai bag in seama" pt 10 minute e mult mai eficient. Asta, normal, in cazul in care copilul nu e obisnuit sa il ignore toata lumea orice ar face.

Finnian a scris:

Nu exista "te bat pentru ca te iubesc", asta e cea mai gretoasa scuza.

N-am afirmat asa ceva. Am afirmat "te bat ca sa intelegi ca daca faci aia iti rupi gatul" - asta cand avem de-a face cu anumite firi... tot iubire este in final.

Ceva omul are in el din nastere, este firea, si deci nu putem generaliza. Sunt copii care se formeaza usor monstri chiar cu parinti excelenti, si copii model chiar cu parinti jalnici. Deci practic poti avea de-a face cu monstrulachi chiar daca esti cea mai buna fiinta din lume.

Aici ar trebui sa intelegem ca fiecare vine pe lume cu un pachet al lui care ii determina firea, indiferent de circumstantele in care creste.

Finnian a scris:

Nu are cum, tu stand 24/24 de ore langa el, sa faca asa ceva. Daca il lasi unde se gasesc materiale imflamabile sau periculoase, normal ca se poate intampla orice. Poti sa ii arati unui copil ca te-a suparat sau te-a dezamagit si fara comportamente din astea. Nu e prost, nu e maimuta sau altceva. Va vedea si singur daca te-a suparat cu ceva. Un "nu mai vorbesc cu tine" sau "nu te mai bag in seama" pt 10 minute e mult mai eficient. Asta, normal, in cazul in care copilul nu e obisnuit sa il ignore toata lumea orice ar face.

Am inteles. Tu esti genul de mama care sta de straja 24/24. Nu esti mama lui Ion Creanga. Asta nu inseamna ca lumea si metodele se reduc la felul in care esti tu.

Daca ar sta Dumnezeu cu ochii pe noi, nu fa aia, nu fa aia, si n-am simti nici o palma a vietii, oare am iesi cu ceva din viata asta?... Ne-ar lipsi o buna parte din experienta necesara a vietii.

Pippo a scris:

Lipsa totala a pedepsei fizice, chiar si in situatii in care este necesara, adica in lipsa capacitatii de a gasi alternative, nu este altceva decat extrema opusa a bataii fara motiv. Ambele extreme nasc monstri.

Pentru un adult, nu ar trebui sa se puna problema imposibilitatii de a gasi alternative in fata unui copil.

De fapt, e atat de umilitor MAI ales pentru adult sa faca asta, isi recunoaste impotenta de a-i explica ce nu e bine copilului.

Nu vreau sa generalizez, de-aia vorbesc din experientele proprii, de fiecare data nu copilul e de vina ci adultul ca nu se poate face inteles, cedeaza si de-aici pana la palma mai e un pas.

Pana la urma, sa iti cresti copilul cu grija, in liniste si echilibru e o OBLIGATIE.

Cat despre perfectiune, sunt departe de ea, dar incerc sa ma mentin pe linie.

Pippo a scris:

Daca ar sta Dumnezeu cu ochii pe noi, nu fa aia, nu fa aia, si n-am simti nici o palma a vietii, oare am iesi cu ceva din viata asta?... Ne-ar lipsi o buna parte din experienta necesara a vietii.

Cand e vorba de a-l apara de pericole, ma gandesc ca e imposibil sa o faci cu adevarat...

Pippo a scris:

Practica ne arata cu totul altceva. Si cum spuneam, tu chiar daca-l tii sa nu intre cu capul in gard, tot forta fizica folosesti, nu minte.

Ei...sa-l tii sa nu se arunce in lac, nu face subiectul topicului

Si repet, macar sa incercam sa facem ce trebuie, chiar daca nu ne iese mereu.

O umbra de indoiala asupra deciziilor noastre n-are ce sa ne faca rau ;)

X.E.N.A. a scris:

Pentru un adult, nu ar trebui sa se puna problema imposibilitatii de a gasi alternative in fata unui copil.

Practica ne arata cu totul altceva. Si cum spuneam, tu chiar daca-l tii sa nu intre cu capul in gard, tot forta fizica folosesti, nu minte.

X.E.N.A. a scris:

Cand e vorba de a-l apara de pericole, ma gandesc ca e imposibil sa o faci cu adevarat...

Pai asta e si ideea bataii cand e necesara. Frica o sa-l opreasca acolo unde nu-l duce mintea. Sau o mica arsura o sa-l invete ce e ala focul. Altfel ramane doar la nivel teoretic si de aceea periculos, deoarece teoria se uita repede.