Cu cateva seri in urma am asistat la o scena oribila.
De undeva de la un balcon, o femeie isi varsa furia pe un copilas de vreo 5-6 ani.
Printr-un limbaj vulgar, pe un ton de-ti ingheta sangele, ii ordona sa nu mai vina acasa, sa se duca unde vrea el. Sarmanul copil statea intre doua masini dintre care abia se vedea si plangea de-ti rupea inima, un planset din ala departe de plansul isteric, mai degraba un plans izvorat din cele mai ingrozitoare dureri, dintr-o disperare greu de inchipuit. Oare ce-ar fi putut face copilul acela ca s-o supere asa de rau?
Parerea mea e ca daca intr-adevar aceasta mama a fost pe drept scoasa din sarite (desi ma cam indoiesc), mult mai bine ar fi fost sa-i fi dat cateva la fundulet, sa-l duca in camera lui si sa-l lasa sa se descarce. Pun pariu ca nu si le-ar mai aminti cu atata durere, asa cum isi va aminti toata viata lui aceasta scena.
De multe ori, eu insami ca si copil, as fi preferat o scatoalca sanatoasa in locul unor cuvinte dure pe care mi le voi aminti toata viata.
Desigur ca am vazut si mame nebune, isterice, nu stiu cum sa le numesc care-si lovesc copilasul peste fata la cel mai mic scancet, la cel mai mic semn de impotrivire. Astea sunt femei bolnave care au nevoie de ajutor urgent.
.