Iubita prietenului meu

Axxell a scris:

Fericirea mea e mai putin importanta decat a celuilalt?Sau e mai importanta pentru ca o are si eu nu sunt sigur ca o sa am?Spun asta pentru ca oricum as face nu am cum sa continui aceasta relatie de prietenie...nici cu el nici cu ea...daca nu zic nimic...trebuie sa pastram distanta pentru ca nu voi putea sa stau zilnic cu ea si cu el...daca zic...si sunt refuzat ar putea fi 2 variante...si daca ma accepta...e una singura...mi se pare imposibil de ales

Bine, Axel. Vezi ca stii? Hai sa gandim fara sabloane.

Daca nu-ti incerci norocul cu ea ai sa ramai cu frustrari si regrete ca n-ai incercat si oricum ai sa te indepartezi de ei. Ii pierzi pe amandoi oricum.

Daca incerci cu ea, ai sa pierzi prietenul. Dar am sa-ti spun si eu "e plina lumea de oameni, ai sa gasesti alt prieten" la fel cum ti-a cantat toata lumea in cor "e plina lumea de femei, ai sa gasesti alta". Poate il pierzi pe el, dar poate ramai cu ea.

Daca ea te refuza si ramane cu el, iarasi ii pierzi pe amandoi, exact ca la cazul unu, in care nu ai incercat nimic.

Io zic ca logica spune sa incerci.

Axxell a scris:

Fericirea mea e mai putin importanta decat a celuilalt?Sau e mai importanta pentru ca o are si eu nu sunt sigur ca o sa am?

Fiecare face cum

Şu a scris:

Fiecare face cum

Iubirea nu e o crima -fa ce SIMTI ca e bine,nu ce crezi ca e bine,nici ce ti se spune ca e bine.Asta e sfatul meu,singurul pe care nu vei regreta daca il urmezi.Pentru ca nu ai cum sa dai gres urmandu-ti intuitia.

Ma citez de pe alt topic:

Arcangelo a scris:

Ce-ar fi sa ne urmam fericirea ca pe un ghid spiritual? -iti vine sa faci ceva anume,sa mergi intr-o directie anume,si indemnul asta e insotit de bucurie,de o stare de bine? -mergi in directia aia.E atat de simplu.

Tocmai am citit despre o experienta pe pragul mortii.Un barbat si-a revazut in cateva clipe toata viata,si a fost si "judecata"(evaluata).Ce e uluitor in experienta asta,e ca "judecata" a fost cu totul altfel decat ar fi crezut el insusi -fapte "meritorii",fapte "bune" erau de fapt "rele" pe cand altele,despre care el era convins ca sunt rele si reprobabile,erau considerate ca bune.Totul dupa cu totul alte criterii decat cele pe care le folosea el pentru a-si aprecia faptele.

Orice era facut cu placare,bucurie,incantare,tot ce fusese facut in directia fericirii,a binelui (nu a unui "bine" abstract,teoretic,ci a starii de bine) era apreciat ca "bun",chiar daca incalcase normele in care crezuse el ca se regaseste "binele".In schimb,ceea ce fusese facut din obligatie,ca un "sacrificiu" pe altarul unui bine "ideal",ipotetic,era apreciat ca rau.Atunci,mersese impotriva a ceea ce simtise el ca-i e bine,incercand sa faca ceea ce crezuse ca ar trebui.

A urma intuitia,inseamna adica a ne urma fericirea.Glasul interior,acea ghidare pe care o cauta multi,e acel glas care ne dezvaluie binele,altfel decat credem,altfel decat ar trebui,altfel decat o face "ratiunea".Simti un indemn al bucuriei "irational" de a merge intr-o anumita directie? -mergi si vezi ce se intampla.

Poate ca trebuie sa faci ceva de care nu ai nici un chef (insa ai de gand sa faci acel ceva,pentru a fi "bun" in ochii cuiva,de exemplu).Si apare in acelasi timp un chef sa faci altceva...ceva ce se presupune ca nu ar trebui sa faci chiar...

Tu ar trebui sa te duci la o nunta (unde nu ai deloc chef sa mergi,dar te simti obligat sa o faci) si niste prieteni te invita sa mergi cu ei pe munte (si simti ca asta chiar ti-ar placea sa faci...).Daca mergi la nunta,mergi impotriva intuitiei tale,care te ghideaza catre binele tau,daca mergi cu prietanii in schimb,mergi in intampinarea binelui tau,si viitorul va confirma asta.

Axxell a scris:

Din ce spui tu eu nu am nimic de castigat orice as face...si din toate ideile pe care le-am primit...ajung la concluzia ca nu exista nicio cale de mijloc...solutia este sa rup orice legatura cu amandoi..in felul asta nu o sa sufere nimeni in afara de mine...

Poate exista, dar nu o vad eu.

Dar, cum a spus si Arcangelo, fa ceea ce simti.

Axxell a scris:

Din ce spui tu eu nu am nimic de castigat orice as face...si din toate ideile pe care le-am primit...ajung la concluzia ca nu exista nicio cale de mijloc...solutia este sa rup orice legatura cu amandoi..in felul asta nu o sa sufere nimeni in afara de mine...

Tu pleci de la premisa ca ea e ALEASA si nimeni in afara de ea nu te poate face fericit. GRESIT! Intre oameni exista compatibilitati si exista mult mai multe persoane cu care poti avea o relatie frumoasa, de cele mai multe ori ne indragostim de imaginea unei persoane, imagine pe care noi o construim in mintea noastra. Exact acest lucru l-ai facut tu acum cu aceasta fata. Ea este impreuna cu un PRIETEN de-al tau. Au o relatie stabila, una in care au investit sentimente si timp. Solutia este sa-ti gasesti o mandra care sa-ti placa si care e libera de orice obligatii.

Heto a scris:

Tu pleci de la premisa ca ea e ALEASA si nimeni in afara de ea nu te poate face fericit. GRESIT! Intre oameni exista compatibilitati si exista mult mai multe persoane cu care poti avea o relatie frumoasa, de cele mai multe ori ne indragostim de imaginea unei persoane, imagine pe care noi o construim in mintea noastra. Exact acest lucru l-ai facut tu acum cu aceasta fata. Ea este impreuna cu un PRIETEN de-al tau. Au o relatie stabila, una in care au investit sentimente si timp. Solutia este sa-ti gasesti o mandra care sa-ti placa si care e libera de orice obligatii.

Pai in aceste 6 luni nu am gasit nicio fata care sa se ridice la aceleasi standarde...daca este chiar ea?ar trebui sa o las sa treaca pe langa mine?doar pentru ca este alaturi de o alta persoana?stiu ca nu e moral cum gandesc...si de asta vreau sa-mi formez o parere...sa aleg ce este mia bine..

Pana una alta,nu e doar alegerea ta.E si a ei,si chiar a prietenului tau.

Arcangelo a scris:

Pana una alta,nu e doar alegerea ta.E si a ei,si chiar a prietenului tau.

C

Şu a scris:

C