Melissa Rebeca a scris:
Spuneam asa: DACA SIMTI CA TE SACRIFICI pentru cineva, nu este iubire. Tot ce faci pentru persoana iubita, faci firesc, fara sa ai impresia ca te-ai sacrificat. Intelegi diferenta?
Da, o inteleg, si tot cred ca e o viziune cam egoista. Pentru ca odata ce iubesti pe cineva, accepti si partile lui mai putin bune, care exista si ele. Nu le poti nega. Orice om trece prin schimbari, dureri, si daca spui ca iubesti pe cineva, asta include ca faci si lucruri care nu-ti plac. Le faci pentru persoana iubita, firesc, dar asta nu inseamna ca iti plac.
In fine, nu ma intelege gresit, fiecare are dreptul sa iubeasca cum vrea.
Pippo a scris:
Dar tu crezi in a primi PLACERE fara conditii? :) Imi pare mie ca se intampla cat se poate de natural lucrul asta. Natura ne ofera continuu neconditionat, doar prin natura lucrurilor, PLACERE prin toate simturile.
Da, dar nu e vorba de relatia de cuplu intre doi oameni care au asteptari. Daca exista asteptare, e ciuciu iubire neconditionata. Si acum sa ne gandim ca pana si natura ne ofera conditionari : ochi, urechi, creier, etc. Daca astea sunt stricate, nu mai primesti nimic. Totul e conditionat de ceva, daca vrei sa mutam discutia la nivel abstract.
Si conteaza la ce fel de placere te referi. Unele placeri, cele mai specific omenesti cer si luciditate si autocunoastere. Ca muzica, sex si masaj ne place la toti, dar nu toti constientizeaza placerea de-a darui. Deci nu as pune egal intre placere si iubire. Da, este placere in sensul cel mai abstract, dar placerea poate fi sau nu constientizata.