Eu cred ca prietenia adevarata tine si de caracter, tine si de capacitatea de altruism, sinceritate si totusi delicatete a persoanei din fata ta (adica, atunci cand gresesti nu ma fac ca ploua, ci incerc sa-ti spun cat de delicat sau diplomat sunt in stare, incerc sa te ajut sa-ti vezi greseala, asa incat sa nu-ti mai faci rau singur pe viitor, si o fac pentru ca tin la tine, daca nu as tine la tine, deci mi-ai fi indiferent, te-as putea lasa sa te si spanzuri, ca doar ce-mi pasa mie, nu?), tine si de acceptarea neconditionata si totusi nu oarba a celuilalt (adica te accept asa cum esti, pentru ca iti stiu si cele bune si cele rele si totusi tin la tine asa cum esti), tine si de capacitatea de iertare si uitare (pentru ca prietenia adevarata nu este perfecta, asa cum nici oamenii care o ofera nu sunt, si deci face greseli care dor, insa daca este o prietenie adevarat, cei implicati vor trece la un moment dat peste ele, isi vor cere iertare, vor ierta si vor uita la un moment dat), tine si de puterea de a iubi din suflet, etc.
Nu-ti este prieten adevarat acela care iti spune doar ce vrei tu sa auzi, nici acela care te critica tot timpul, nici acela care comunica cu tine numai cand are probleme sau are nevoie de ajutor, sau care te cauta numai cand are nevoie de companie, sau care te iubeste pentru orice altceva decat pentru tine insuti (asa cum esti tu: mic, schiop, chel, stramb, spui bancuri proaste, sarac, etc.) Insa nu-ti este prieten nici acela care te lasa sa te afunzi in mocirla fara sa incerce sa-ti intinda o mana, nici acela care te aproba tot timpul...
Cele mai multe relatii de "prietenie" in ziua de azi se bazeaza pe interese, diverse, mai mici sau mai mari, spre exemplu: esti prietena mea pentru ca esti totdeauna disponibila pentru mine si nevoile mele, sau pentru ca esti o persoana populara si ma poti introduce in tot felul de cercuri sociale, sau pentru ca esti frumoasa si in compania ta cunosc usor barbati atractivi, sau pentru ca ma imprumuti cu bani de cate ori am nevoie, sau pentru ca-mi vorbesti frumos intotdeauna, sau pentru ca avem afaceri impreuna, sau pur si simplu pentru ca ne cunoastem din copilarie, etc...
De ce gasim prieteni adevarati asa de rar? Pai daca recitesc ce am scris in primul paragraf, cati dintre cei pe care ii cunosc pot oferi lucrurile respective (in doze mai mici sau mai mari)?... Cati dintre ei accepta un adevar de la tine, fara a-l lua drept o actiune malitioasa si intelegand ca prietenia adevarata nu inseamna anularea obiectivitatii, cati dintre ei se vor trezi la 3 dimineata, si se vor duce afara in frig, sa-ti cumpere medicamente pentru ca ai gripa si nu ai pe cine altcineva sa suni, sau pentru cati dintre ei tu vei fi prima persoana pe care o vor suna ca sa-ti spuna fericiti ca "au primit un job nou" sau a iesit "mama din spital"... Cati dintre ei ma vor iubi cu tot cu defectele mele, cati vor accepta faptul ca... nu sun in fiecare zi ca sa-ti spun tot felul de balarii la telefon sau sa fac pe nebuna ce "grozava" sunt ... si ca nu pot inchide ochii si trebuie sa-ti spun ca nu-ti face bine atunci cand tu te intalnesti cu sotia amantului tau, sotie care ti-e prietena buna si in ochii careia, tu in inconstienta ta, te uiti cu seninatate si zambesti si o intrebi "ce mai face Radu" de care tocmai te-ai despartit... Cati dintre ei vor accepta banalitatea mea ca prieten, faptul ca nu incerc sa par cea mai inteligenta/spirituala persoana de pe lume, si ca nu ma dau peste cap sa te distrez sau nu-ti cer sa sari cu parasuta sa ma faci sa ma simt bine langa tine? Cati vor intelege ca sunt in continuare prietena ta si te iubesc la nebunie, fara sa-ti insir tot ce-am facut in ultimele 24 ore (inclusiv de cate ori m-am scobit in dinti), si ca pur si simplu pot sa stau langa tine fara sa-ti spun sau sa-ti cer nimic, si nici tu nu trebuie sa-mi spui sau sa faci nimic si totusi sa ma simt la fel de bine, ba chiar complet inteleasa?!! ... Hmm, oare prietenia adevarata si casnicia au cate ceva in comun?...
Prietenia adevarata este calda si iubitoare, toleranta dar sincera, impartasita si echitabila, complet dezinteresata si compensatorie... si mai ales durabila! Timpul este adevarata masura a unei prietenii iar actele de prietenie au intodeauna consecinte in timp (pe termen scurt si lung)...
.
.